AFFAIRE BAYRAK CONTRE L'ALLEMAGNE

Rezoluția ResDH(2002)122 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 decembrie 2001 (definită la 20 martie 2002) în cauza Bayrak împotriva Germaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 20 decembrie 2001 în cauza Bayrak și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 27937/95) adresată împotriva Germaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 iulie 1995, în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Murat Bayrak, resortisant german, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că este vorba despre durata excesivă a unei proceduri civile; având în vedere că, în hotărârea sa din 20 decembrie 2001, Curtea; - a declarat, cu patru voturi împotriva a trei, că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat,

cu patru voturi la trei, că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 10 000 de mărci germane pentru prejudicii morale și 15 000 de mărci germane pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 8,62 % la an de la expirarea termenului respectiv și până la plata taxei; - a respins, în unanimitate, pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 20 decembrie 2001, având în vedere obligația pe care o are Germania de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate; având în vedere că, în termenul stabilit, la 6 iunie 2002, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 20 decembrie 2001, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Germaniei,

acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)122 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 20 décembre 2001 (définitif le 20 mars 2002) dans l’affaire Bayrak contre l’Allemagne (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 20 décembre 2001 dans l’affaire Bayrak et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 27937/95) dirigée contre l’Allemagne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 17 juillet 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Murat Bayrak, ressortissant allemand, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ; Considérant que dans son arrêt du 20 décembre 2001 la Cour ; - a dit, par quatre voix contre trois, qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit,

par quatre voix contre trois, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 10 000 marks allemands pour préjudice moral et 15 000 marks allemands au titre des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 8,62 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté, à l’unanimité, les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 20 décembre 2001, eu égard à l’obligation qu’a l’Allemagne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 6 juin 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 20 décembre 2001, Déclare,

après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Allemagne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.