CASE OF BAYRAK AGAINST GERMANY

Rezoluția ResDH(2002)122 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 decembrie 2001 (finală la 20 martie 2002) în cazul Bayrak împotriva Germaniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Bayrak pronunțată la 20 decembrie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 27937/95 ) împotriva Germaniei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 17 iulie 1995 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Murat Bayrak, un național german, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât în hotărârea sa din 20 decembrie 2001 Curtea; - deținută cu patru voturi împotrivă cu trei voturi, că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - deținută, cu patru voturi împotrivă la trei, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 10 000 de mărci germane în ceea ce privește prejudiciile morale și 15 000 de mărci germane în ceea ce privește costurile și cheltuielile, împreună cu orice impozit pe valoarea adăugată care poate fi imputabilă și că dobânzile simple la o rată anuală de 8,62% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - respins, în unanimitate, restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Germaniei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 6 iunie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 20 decembrie 2001, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Germaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)122

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 20 December 2001 (final on 20 March 2002)

in the case of Bayrak against Germany

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002

at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Bayrak case delivered on 20 December 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 27937/95 ) against Germany, lodged with the European Commission of Human Rights on 17 July 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr Murat Bayrak, a German national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 20 December 2001 the Court;

- held, by four votes to three, that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held, by four votes to three, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 10 000 German marks in respect of non-pecuniary damage and 15 000 German marks in respect of costs and expenses together with any value-added tax that may be chargeable and that simple interest at an annual rate of 8,62% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed, unanimously, the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 20 December 2001, having regard to Germany’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 6 June 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 20 December 2001,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Germany, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.