CASE OF ASPICHI DEHWARI AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția ResDH(2001)78 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 aprilie 2000 în cazul Aspichi Dehwari împotriva Țărilor de Jos (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 iunie 2001 la ședința 757 a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Aspichi Dehwari pronunțată la 27 aprilie 2000 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 37014/97) împotriva Țărilor de Jos, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 18 iunie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Mahammad Rahim Aspichi Dehwari, un național iranian, și că Comisia a declarat admisibile plângerile că expulziarea reclamantului către Iran ar expune un risc real de a fi ucis, de a fi supus la tortură, tratamente inumane sau degradante, precum și de a riscul real de a nu avea un proces echitabil; Amintind că cauza a fost prezentată în fața Curții de către reclamant în temeiul Protocolului nr. 9 la 12 februarie 1999, de către Comisie la 23 martie 1999 și de către Guvernul Statului pârât la 7 aprilie 1999; întrucât, în hotărârea sa din 27 aprilie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocoalele sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, Guvernul Țărilor de Jos, după intrarea în vigoare a noilor legislații, a acordat reclamantului un permis de ședere fără restricții, iar părțile au ajuns la un acord cu privire la costurile și cheltuielile suportate de reclamant în fața Comisiei și a Curții; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 6 noiembrie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă; Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Țărilor de Jos, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)78

Concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 27 April 2000

in the case of Aspichi Dehwari against the Netherlands

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 June 2001

at the 757

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Aspichi Dehwari case delivered on 27 April 2000 and transmitted on the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 37014/97) against the Netherlands, lodged with the European Commission of Human Rights on 18 June 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr Mahammad Rahim Aspichi Dehwari, an Iranian national, and that the Commission declared admissible the complaints that the applicant’s expulsion to Iran would expose him to a real risk of being killed, of being subjected to torture, inhuman or degrading treatment as well as to a real risk of not having a fair trial;

Recalling that the case was brought before the Court by the applicant under Protocol No. 9 on 12 February 1999, by the Commission on 23 March 1999 and by the government of the respondent state on 7 April 1999;

Whereas in its judgment of 27 April 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its protocols, decided unanimously to strike the case out of its list;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement, the Government of the Netherlands, following the entry into force of new legislation, has granted the applicant a residence permit without restrictions and the parties reached an agreement in respect of the costs and expenses incurred by the applicant before the Commission and the Court;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 6 November 2000 the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement;

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of the Netherlands, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.