CASE OF AKIN AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția ResDH(2001)50 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 iulie 2000 în cazul Akin împotriva Țărilor de Jos (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 în ședința 741 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Akin pronunțată la 4 iulie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri la aceeași dată în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 34986/97) împotriva Țărilor de Jos, depusă la 30 octombrie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dna Ayșe Akin, cetățean turc, și de faptul că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri în fața instanțelor administrative; întrucât, în hotărârea sa din 4 iulie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului,

astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Țărilor de Jos va plăti reclamantului suma de 2 000 de flori olandezi pentru o justă satisfacție; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că izbucnirea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere că, la 17 august 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii instanței, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Țărilor de Jos, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)50 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 4 July 2000 in the case of Akin against the Netherlands (Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001 at the 741 st meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Akin case delivered on 4 July 2000 and transmitted to the Committee of Ministers on the same date under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 34986/97) against the Netherlands, lodged with the European Commission of Human Rights on 30 October 1996 under former Article 25 of the Convention by Ms Ayșe Akin, a Turkish national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings before the administrative courts; Whereas in its judgment of 4 July 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of the Netherlands would pay the applicant the sum of 2 000 Dutch guilders for just satisfaction; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 17 August 2000 the Government of the respondent State had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the court's judgment, Declares,

after having taken note of the information supplied by the Government of the Netherlands, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.