CASE OF K.K.C. AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția ResDH(2003)38 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 decembrie 2001 în cazul K.K.C. împotriva Țărilor de Jos (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la cea de-a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza K.K.C. pronunțată la 21 decembrie 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 58964/00) împotriva Țărilor de Jos, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 7 iunie 2000 în conformitate cu art. 34 din Convenția de către dl K.K.C., un național rus de origine chechenă, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea că expulzarea sa în Rusia ar fi expus un risc real de a fi supus unui tratament în contravenție cu art. 3 din Convenția; întrucât, în hotărârea sa din 21 decembrie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Țărilor de Jos va acorda reclamantului un permis de ședere fără restricții și va plăti reclamantului, suma de 1 400 de euro, impozitul pe valoarea adăugată inclus, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, după notificarea hotărârii Curții; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 10 iunie 2002, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 21 decembrie 2001, și având în vedere faptul că reclamantul și-a renunțat dreptul la dobânda de neîndeplinire, având în vedere suma minimă implicată; Având în vedere faptul că guvernul a acordat reclamantului un permis de ședere fără restricții, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Țărilor de Jos, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)38

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 21 December 2001

in the case of K.K.C. against the Netherlands

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003

at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the K.K.C. case delivered on 21 December 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 58964/00) against the Netherlands, lodged with the European Court of Human Rights on 7 June 2000 under Article 34 of the Convention by Mr K.K.C., a Russian national of Chechen origin, and that the Court declared admissible the complaint that his expulsion to Russia would expose him to a real risk of being subjected to treatment contrary to Article 3 of the Convention;

Whereas in its judgment of 21 December 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Netherlands would grant the applicant a residence permit without restrictions and pay the applicant, the sum of 1 400 €uros, value added tax included, in respect of costs and expenses, after the notification of the Court’s judgment;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 10 June 2002, after expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 21 December 2001, and having taken note of the fact that the applicant has waived his right to default interest in view of the minimal sum involved;

Having satisfied itself that the government granted the applicant a residence permit without restrictions,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Netherlands, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.