SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 53544/99 prezentate de Guy RACINET împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor L'pe (secțiunea a patra), care are loc la 28 iunie 2001 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo J.-P. Costa Caflisch Makarczyk Butkevych Hedigan judecătorii dl V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 15 septembrie 1999 și înregistrată la 20 decembrie 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie: Reclamantul, Guy Racinet, este un cetățean francez, născut în 1950 și rezident în Tours. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 26 noiembrie 1986, Tribunalul Administrativ din Grenoble a anulat deliberările din 19 iunie 1986 prin care juriul de masterat în științe și tehnici ale activităților fizice și sportive (STAPS) de la: Universitatea Joseph Fourier-Grenoble I își pronunțase amânarea la această diplomă. În executarea sentinței, Universitatea va elibera licența reclamantului în ianuarie 1987. ; cu toate acestea, acesta din urmă, care a fost rescris pentru anul 1986 1987 în masterat și nu mai putea lua la acea dată o altă înregistrare universitară pentru continuarea programului său, a pierdut din acest motiv în anul 1986-1987. La 1 decembrie 1987 și 15 iunie 1988, a formulat cereri în avans în fața ministrului educației naționale și a președintelui universității și, la 1 iunie și 16 decembrie 1988, a sesizat instanța administrativă de recurs împotriva statului și a Universității. Prin hotărârea din 22 iulie 1992, tribunalul a respins, ca fiind condus în mod incorect, acțiunea sa împotriva statului și, după ce a constatat că a pierdut un an universitar ca urmare a unei decizii ilegale a Universității, a condamnat-o pe aceasta din urmă să-i plătească o despăgubire de 10 000 ð pentru daune și a respins surplusul din cererile sale. Prin Hotărârea din 17 ianuarie 1995, notificată reclamantului la data de 1 februarie următoare, curtea administrativă d La 21 martie 1995, reclamantul a solicitat asistență judiciară pentru a se pronunța în recurs în fața Consiliului de Stat. Biroul de asistență judiciară a respins cererea sa prin decizia din 6 februarie 1996, notificată la 8 februarie. Acțiunea sa împotriva acestei decizii a fost respinsă de președintele secțiunii Consiliului de Stat din 20 martie 1996. În același timp, el sesizează Consiliul cu privire la o acțiune în recurs împotriva hotărârii Tribunalului Administrativ de Primă Instanță, care a fost înregistrată la grefa Înaltei Instanțe la 9 aprilie 1996. Prin ordonanța din 1 aprilie 1999, președintele celei de-a patra subsecțiuni a secțiunii din litigiu a respins recursul, pe motiv că a fost formulat în afara termenului de două luni prevăzut la art. 49 din lit. (a) din Ordonanța din 31 iulie 1945. Reclamantul a depus o cerere de retragere a acestei ordonanțe, al cărei rezultat nu este cunoscut. art. 49 din Ordonanța din 31 iulie 1945 Cu excepția cazului în care există dispoziții legislative contrare, respondența adresată Consiliului cu privire la decizia unei autorități sau jurisdicții care rezultă din aceaceasta este admisibilă numai în termen de două luni; acest termen scurt de la data publicării deciziei atacate, cu excepția cazului în care aceasta trebuie notificată sau notificată, caz în care termenul scurt de la data notificării sau a notificării. art. 39 din Legea din 10 iulie 1991 privind asistența judiciară în cazul în care o cerere de asistență judiciară în vederea prezentării în fața Curții de Casație este adresată biroului de asistență judiciară stabilit în apropierea acestei instanțe înainte de expirarea termenului acordat pentru depunerea recursului sau a memoriilor, acest termen se întrerupe. Un nou termen începe să curgă de la data primirii de către persoana în cauză a notificării deciziei biroului de asistență judiciară sau în momentul în care a fost desemnat un auxiliar de justiție, de la data desemnării sale. Termenele de recurs sunt întrerupte în aceleași condiții atunci când asistența judiciară este solicitată în fața Consiliului de Stat (...) GRIEFS (1) Reclamantul se plânge, invocând art. 6 alin. conformarea cu termenul rezonabil prevăzut în art. 6 alin. (1) menționat anterior. (3) El consideră că, începând din 1985, face obiectul unor măsuri de retorsiune cu caracter discriminatoriu din partea unor profesori ai Universității Joseph Fourier și citează art. 14 din Convenție. 4. El consideră că, prin urmare, dreptul său la muncă, garantat prin Constituție, nu a fost respectat. (1) Reclamantul se plânge că a putut să-și pronunțe cauza de către Consiliu și să submineze încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție, ale cărei dispoziții relevante se citesc astfel: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. (2) Reclamantul consideră că nu a fost judecat într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) menționat anterior. Curtea observă că procedura a început la 1 decembrie 1987, data primei cereri prealabile de despăgubire adresate administrației (a se vedea Hotărârea Xc. Franța din 31 martie 1992, seria A nr. 234-C, p. 90 alin. 31) și a încetat la 1 aprilie 1999, data ordonanței președintelui celei de a patra subsecțiuni. Prin urmare, a durat unsprezece ani și patru luni. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. 3. Reclamantul consideră că face obiectul unor măsuri de retorsiune cu caracter discriminatoriu începând din 1985 și citează art. 14 din convenție, astfel cum se prevede la art. 14 din convenție. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Curtea reamintește că art. 14 din Convenție completează celelalte clauze normative ale Convenției și ale Protocoalelor și nu a avut o existență independentă, ci este valabil numai pentru mai multe drepturi și libertăți decât garantează (a se vedea Hotărârea van Ralta c. Țările de Jos din 21 februarie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 184 alin. (3) din Convenție. (4) Reclamantul consideră că dreptul său la muncă, garantat prin Constituție, nu a fost respectat. Curtea reamintește doar în temeiul articolului 19 din Convenție, aceasta are competența de a asigura respectarea care rezultă pentru înaltele părți contractante ale Convenției și a protocoalelor sale și constată că dreptul la muncă nu este garantat prin Convenție. 3 și trebuie să fie respins în conformitate cu articolul Cu aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului cu privire la lipsa accesului la Consiliul de Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
de la requête n° 53544/99
présentée par Guy RACINET
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 28 juin 2001 en une chambre composée de
MM.
G.
Ress
,
président
,
A.
Pastor Ridruejo
,
J.-P.
Costa
,
L.
Caflisch
,
J.
Makarczyk
,
V.
Butkevych
,
J.
Hedigan
,
juges
,
et
de
Berger
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 15 septembre 1999 et enregistrée le 20 décembre 1999,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, Guy Racinet, est un ressortissant français, né en 1950 et résidant à Tours.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 26 novembre 1986, le tribunal administratif de Grenoble annula la délibération du 19 juin 1986 par laquelle le jury de maîtrise de sciences et techniques des activités physiques et sportives (STAPS) de l’Université Joseph Fourier-Grenoble I avait prononcé son ajournement à ce diplôme.
En exécution du jugement, l’Université délivra le diplôme au requérant en janvier 1987
; toutefois celui-ci, qui s’était réinscrit pour l’année 1986
‑
1987 en maîtrise et ne pouvait plus à cette date prendre une autre inscription universitaire pour la suite de son cursus, perdit de ce fait l’année 1986-1987.
Les 1er décembre 1987 et 15 juin 1988, il forma des demandes préalables d’indemnisation auprès du ministre de l’Education nationale et du président de l’Université et, les 1er juin et 16 décembre 1988, saisit le tribunal administratif de recours en indemnité contre l’Etat et l’Université.
Par jugement du 22 juillet 1992, le tribunal rejeta comme mal dirigé son recours contre l’Etat et, après avoir constaté qu’il avait perdu une année universitaire à la suite d’une décision illégale de l’Université, condamna cette dernière à lui verser une indemnité de 10 000 FF à titre de dommages
‑
intérêts et rejeta le surplus de ses demandes.
Par arrêt du 17 janvier 1995, notifié au requérant le 1er février suivant, la cour administrative d’appel de Lyon confirma le jugement.
Le 21 mars 1995, le requérant demanda l’aide juridictionnelle pour se pourvoir en cassation devant le Conseil d’Etat. Le bureau d’aide juridictionnelle rejeta sa demande par décision du 6 février 1996, notifiée le 8 février suivant. Son recours contre cette décision fut rejeté par le président de la section du contentieux du Conseil d’Etat le 20 mars 1996.
Parallèlement, il saisit le Conseil d’Etat d’un recours en cassation contre l’arrêt de la cour administrative d’appel, qui fut enregistré au greffe de la haute juridiction le 9 avril 1996.
Par ordonnance du 1er avril 1999, le président de la 4e sous-section de la section du contentieux rejeta son recours, au motif qu’il avait été formé en dehors du délai de deux mois prévu par l’article 49 de l’ordonnance du 31
juillet 1945.
Le requérant a déposé une requête en rétractation de cette ordonnance, dont le résultat n’est pas connu.
B.
Le droit interne pertinent
Article 49 de l’ordonnance du 31 juillet 1945
«
Sauf dispositions législatives contraires, la requête au Conseil d’Etat contre la décision d’une autorité ou d’une juridiction qui y ressortit n’est recevable que dans un délai de deux mois ; ce délai court de la date de la publication de la décision attaquée, à moins qu’elle ne doive être notifiée ou signifiée, auquel cas le délai court de la date de la notification ou de la signification.
»
Article 39 de la loi du 10 juillet 1991 relative à l’aide juridictionnelle
«
Lorsqu’une demande d’aide juridictionnelle en vue de se pourvoir devant la Cour de cassation est adressée au bureau d’aide juridictionnelle établi près cette juridiction avant l’expiration du délai imparti pour le dépôt du pourvoi ou des mémoires, ce délai est interrompu. Un nouveau délai court à compter du jour de la réception par l’intéressé de la notification de la décision du bureau d’aide juridictionnelle, ou lorsqu’un auxiliaire de justice a été désigné, à compter de la date de sa désignation.
Les délais de recours sont interrompus dans les mêmes conditions lorsque l’aide juridictionnelle est sollicitée à l’occasion d’une instance devant le Conseil d’Etat (...)
»
1.Le requérant se plaint, en invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, de ne pouvoir faire juger sa cause par le Conseil d’Etat en raison d’une erreur matérielle manifeste de ce dernier. Il souligne que l’ordonnance du président de la 4e sous-section n’est susceptible d’aucun recours.
2.Dans une lettre du 10 septembre 1999, il invoque en outre le non
‑
respect du délai raisonnable prévu par l’article 6 § 1 précité.
3.Il estime faire l’objet depuis 1985 de mesures de rétorsion à caractère discriminatoire de la part de certains enseignants de l’Université Joseph
‑
Fourier et cite l’article 14 de la Convention.
4.Il considère que de ce fait son droit au travail, garanti par la Constitution, n’a pas été respecté.
1.Le requérant se plaint de n’avoir pu faire juger sa cause par le Conseil d’Etat et allègue la violation de l’article 6 § 1 de la Convention, dont les dispositions pertinentes se lisent ainsi :
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
3
b) de son règlement.
2.Le requérant considère qu’il n’a pas été jugé dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 précité.
La Cour observe que la procédure a débuté le 1er décembre 1987, date de la première demande préalable d’indemnisation adressée à l’administration (cf. arrêt X c. France du 31 mars 1992, série A n° 234-C, p. 90 § 31) et a pris fin le 1er avril 1999, date de l’ordonnance du président de la 4e
sous
‑
section. Elle a donc duré onze ans et
quatre mois.
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
3
b) de son règlement.
3.Le requérant estime faire l’objet depuis 1985 de mesures de rétorsion à caractère discriminatoire et cite l’article 14 de la Convention, ainsi libellé
:
«
La jouissance des droits et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l’origine nationale ou sociale, l’appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation.
»
La Cour rappelle que l’article 14 de la Convention complète les autres clauses normatives de la Convention et des Protocoles et n’a pas d’existence indépendante, puisqu’il vaut uniquement pour «
la jouissance des droits et libertés
» qu’elles garantissent (cf. arrêt van Ralte c. Pays-Bas du 21
février
1997,
Recueil des arrêts et décisions
1997-I, p. 184 § 33). Elle constate en tout état de cause que le grief du requérant n’est pas étayé.
Il s’ensuit que ce grief doit dès lors être rejeté comme manifestement mal fondé, en application de l’article
35
§§
3 et
4 de la Convention.
4.Le requérant considère que son droit au travail, garanti par la Constitution, n’a pas été respecté.
La Cour rappelle qu’aux termes de l’article 19 de la Convention, elle n’a compétence que pour assurer le respect résultant pour les Hautes Parties contractantes de la Convention et de ses Protocoles et constate que le droit au travail n’est pas garanti par la Convention.
Il s’ensuit que ce grief est incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35
§
3 et doit être rejeté en application de l’article
35
§
4.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen des griefs du requérant concernant le défaut d’accès au Conseil d’Etat et la durée de la procédure
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président