AFFAIRE MAILLARD BOUS c. PORTUGAL

SECȚIUNEA A PATRA CERINȚE MAILLARD BOUS c. PORTUGALIA (Cercetarea nr. 4888/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 iunie 2001 DEFINIF 28/09/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție.

În cauza Maillard Bous c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Acea secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpć judecători Grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 7 iunie 2001, Rend la hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se află o cerere (nr. 4288/98) îndreptată împotriva Republicii Portugalia și inclusiv o resortisantă franceză, M Anne-Marie Maillard Bous ( La 18 martie 1998, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanta este reprezentată de dl F. Teixeira da Mota, avocat în Baroul de la Lisabona.

A. Henriques Gaspar, procuror general adjunct. Recurenta a invocat, invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, că procedura civilă la care a fost parte a avut o durată excesivă. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului 11 la Convenție (art. 2 din Protocolul nr. 11). Cererea a fost atribuită celei de-a patra secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din Regulamentul de procedură. Printr-o decizie din 28 septembrie 2000, camera a declarat cererea admisibilă. Atât reclamanta, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei (art. 1 din Regulamentul de procedură).

Informat cu privire la dreptul său de a participa la procedură [art. 36 alineatul (1) din Convenție], guvernul francez nu a indicat că a ascultat să se prevaleze de aceasta. ÎN FAVOAREA recurentei este un resortisant francez, născut în 1938 și rezident în Saint-Aubin-le-Cauf (Franța). 10. La 2 noiembrie 1989, reclamanta a înaintat Tribunalului de Mare Instanță din Santiago do Cacém o cerere de despăgubire, în urma executării unui contract de cesiune de acțiuni sociale pe care îl încheiase cu mai multe persoane. 11. Prin ordonanța din 8 noiembrie 1989, judecătorul a invitat recurenta să prezinte o împuternicire în favoarea avocatului care o reprezenta. La 15 mai 1990, reclamanta a dat curs acestei invitații.

12. La 13 iulie 1990, judecătorul a ordonat citația pârâtului. 13. La 15 martie 1991, dosarul a fost prezentat judecătorului, după ce toți inculpații au fost citați. 14. La 15 septembrie 1999, ca urmare a anulării Tribunalului de Mare Instanță din Santiago do Cacém, dosarul a fost transmis Tribunalului din Santiago de Cacém. 15. Procedura este în continuare pendinte în fața acestei instanțe. 16. În cadrul acestei proceduri, recurenta a depus, la 15 februarie 1991, o cerere de sechestrare asigurătorie (arresto) ) bunurilor pârâtului, care, până în prezent, nu a făcut obiectul unei hotărâri.

Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la obiectul litigiului 18. Cu toate acestea, Curtea reamintește faptul că art. 6 alin. (1) nu se aplică unei proceduri cu caracter conservator care are ca obiect o ordonanță de reportare. Aceste proceduri vizează într-adevăr reglementarea unei situații temporare până când acesta este stabilit în acțiunea principală și, prin urmare, nu tinde spre o decizie cu privire la drepturile și obligațiile cu caracter civil (a se vedea Moura Carreira și Lourenço Carreira c. Portugalia (dec.), nr. 41237/98, CEDO 2000-VIII).

20. Curtea va lua în considerare, prin urmare, doar durata procedurii principale. Pe durata procedurii principale 21. Perioada care trebuie luată în considerare a început odată cu depunerea cererii, la 2 noiembrie 1989. Procedura fiind în continuare pendinte, durata în cauză este de unsprezece ani și șapte luni. 22. Pentru a verifica dacă a fost depășit termenul rezonabil, trebuie să se țină seama de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Hotărârea Silva Pontes c. Portugalia din 23 martie 1994, 286-A, p. 15, § 39). Guvernul admite că procedura în litigiu a trecut printr-o perioadă excesivă de timp, susținând că, în urma unei reforme în 1999, au fost create două camere noi la Tribunalul din Santiago de Cacém.

24. Curtea ia notă de poziția guvernului și de explicațiile sale. Cu toate acestea, aceasta nu poate admite o durată ca aceasta în cauză. 25. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la ^ i ^ i de la consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagube 27. Maillard Bous solicită pentru prejudicii materiale și morale suma de 7 000 În acest sens, ea se referă la consecințele dăunătoare ale executării contractului în cauză.

28. Guvernul susține că prejudiciul material invocat nu prezintă nicio legătură cauzală cu presupusa încălcare; în ceea ce privește prejudiciul moral, el se supune înțelepciunii Curții. 29. Curtea nu identifică nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și pretinsa prejudiciu material; aceasta arată în special că procedura în litigiu este încă în curs de desfășurare, prejudiciile invocate fiind, prin urmare, ipotetice. Pe de altă parte, faptul că procedura sa este prelungită dincolo de termenul rezonabil a cauzat, fără îndoială, recurentei un prejudiciu moral care afectează acordarea unei despăgubiri. Statuind în echitate, astfel cum prevede art. 41, Curtea atribuie recurentei suma de 1 500 000 PTE.

Prospături și cheltuieli de judecată 30. Întrucât reclamanta nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de judecată, nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. Interese moratorii 31. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă Portugaliei la data adoptării prezentei hotărâri este de 7 % l an. DE CES MOTIVE, CURȚA, LA L A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, suma de 1 500 000 (un milion cinci sute de mii) ecudos portughez pentru daune morale că această sumă va crește cu un interes simplu cu 7 % l an de la expirarea termenului menționat și până la plata Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

În limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 iunie 2001 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

QUATRIÈME SECTION

AFFAIRE MAILLARD BOUS

c. PORTUGAL (Requête n° 41288/98) ARRÊT STRASBOURG 28 juin 2001 DÉFINITIF 28/09/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. En l’affaire Maillard Bous c. Portugal, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , M me N. Vajić , M. M. Pellonpää , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 juin 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6

§ 1 DE LA CONVENTION

17. La requérante dénonce la durée de la procédure. Elle invoque l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » A. Sur l’objet du litige

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

26. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage