CtEDO 30.10.2001 Auto

AFFAIRE SOUSA MIRANDA c. PORTUGAL

RESPONDENT
PRT
HOTĂRÂRE
30.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SOUSA MIRANDA c. PORTUGAL (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA SUBA MIRANDA c. PORTUGALIA (solicitarea nr. 43658/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 30 octombrie 2001 DEFINIF 30/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul în care sub Miranda c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Domnii Pastor Ridruejo președinte Caflisch Cabral Barreto Butkevych Vajić, Pellonpää Bototarova judecători și al domnului V. B erger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 octombrie 2001, rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (nr. 43658/98) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și al cărei resortisant al acestui stat, dl João Carlos Sousa Miranda ( La 10 septembrie 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale). Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către P. Malheiro, avocat la Vila Nova de Famalicão. Guvernul portughez este reprezentat de agentul său, dl A. Henrique Gaspar, procuror general adjunct. Reclamantul susține că durata unei proceduri civile la care a fost parte a fost excesivă. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului 11 la convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită celei de-a patra secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. printr-o decizie din 26 octombrie 2000, camera a declarat cererea admisibilă. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 29 septembrie 1993, reclamantul a înaintat în fața Tribunalului de la Rio Maior o cerere de despăgubire a prejudiciilor suferite ca urmare a unui accident de circulație împotriva societății de asigurări de sănătate La 7 octombrie 1993, judecătorul a ordonat citația inculpaților, care și-au prezentat concluziile în răspuns la 13 și 16 decembrie 1993 11. La 10 ianuarie 1994, armata aeriană a solicitat în mod special rambursarea cheltuielilor medicale efectuate în raport cu reclamantul, care aparțineau cadrelor sale în momentul accidentului. La 17 februarie 1994, unul dintre inculpati s-a opus acestei cereri. 12. La 15 aprilie 1996, reclamantul a formulat o cerere suplimentară de despăgubire. 13. La 2 ianuarie 1997, judecătorul le-a ordonat pârâtilor să notifice această cerere, iar aceștia au răspuns la aceasta la 14 și 20 ianuarie 1997. 14. La 10 noiembrie 1997, judecătorul l-a autorizat să examineze cererea suplimentară în cauză. 15. La 2 martie 1998, judecătorul a emis o decizie pregătitoare (despacho saneador ) specificând faptele deja stabilite și cele rămase care urmează să fie stabilite. 16. Reclamantul și unul dintre inculpați au depus plângeri împotriva deciziei pregătitoare asupra căreia judecătorul a stat la 20 mai 1998. 17. Părțile și-au prezentat ulterior mijloacele de probă. În iunie 1998, judecătorul a numit comisii oficiale pentru audierea martorilor la tribunalele din Benavente, Famalicão și Matosinhos. Aceste comisii au fost returnate în noiembrie 1998. 18. La 20 noiembrie 1998, reclamantul a depus o nouă cerere de despăgubire, acceptată de judecător la 2 decembrie 1998 19. Printr-o ordonanță din 20 ianuarie 1999, judecătorul a stabilit data la care aceasta a avut loc la data de 9 martie 1999, data la care a avut loc. 20. printr-o hotărâre din 23 aprilie 1999, tribunalul a condamnat Fondul la plata sumei de 18 921 022 ecudos portughez (PTE), precum și la plata unei alte despăgubiri care urmează să fie stabilită în cadrul procedurii ulterioare de executare 21. Atât fondul, cât și reclamantul au formulat o cerere împotriva acestei hotărâri în fața instanței judecătorești (Tribunalul da Relação) de la Lisabona. 22. Prin hotărârea din 17 februarie 2000, instana de apel a anulat parțial decizia în cauză și a decis că fondul nu era obligat decât să plătească suma de 12 000 000 PTE. 23. Reclamantul s-a ocupat în casație în fața Curții Supreme (Supremo Tribunal de Justiça) ), dar aceasta a respins acțiunea printr-o hotărâre din 10 iulie 2000 privind încălcarea art. 6 alin. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 25. Perioada care trebuie luată în considerare a început odată cu depunerea cererii, la 29 septembrie 1993, și s-a încheiat prin hotărârea Curții Supreme din 10 septembrie 1993. Prin urmare, ea a durat aproximativ șase ani și nouă luni. 26. Pentru a verifica dacă a fost depășit termenul rezonabil, trebuie să se țină seama de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Hotărârea Silva Pontes c. Portugalia din 23 martie 1994, nr. 286 A, p. 15, § 39 27. Guvernul admite că procedura a suferit anumite întârzieri care sunt cauzate de supraîncărcarea rolului Tribunalului de la Rio Maior. Acesta subliniază că o nouă cameră a fost creată în această instanță în septembrie 1997 și că procedurile pendinte au în prezent o desfășurare normală. 28. Curtea constată mai întâi că cauza nu avea o complexitate deosebită. 29. Pe de altă parte, Comisia consideră că nu există niciun indiciu că comportamentul reclamantului a dus la încetarea procedurii. 30. În ceea ce privește comportamentul autorităților judiciare, Curtea arată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În plus, reclamantul a trebuit să aștepte încă nouă luni până la 2 ianuarie 1997, astfel încât judecătorul să dispună notificarea acestei cereri pârâtilor. 31. Este adevărat că procedura în fața instanțelor de recurs nu poate compensa însă durata anterioară a procedurii, care era deja excesivă la data recursului, în aprilie 1999. 32. Curtea ia notă de explicațiile guvernului privind supraîncărcarea rolului Tribunalului de la Rio Maior. Cu toate acestea, Comisia reamintește că este de competența statelor contractante să își organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta dreptul de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile într-un termen rezonabil (a se vedea Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 45, CEDH 2000-VII). Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la . În acest sens, el susține că, în cazul în care despăgubirile acordate în cele din urmă ar fi fost puse la dispoziția sa mai devreme, ar fi putut obține un loc de muncă mai compatibil cu așteptările sale și solicită, de asemenea, 5 000 000 PTE pentru daune morale. 36. Guvernul susține că prejudiciul material nu a fost demonstrat și nu prezintă nicio legătură cauzală cu presupusa încălcare. În ceea ce privește prejudiciul moral, el solicită Curții să stabilească, dacă este cazul, o sumă bazată pe jurisprudența sa în materie. 37. Curtea observă că reclamantul nu a demonstrat existența unui prejudiciu material real din cauza duratei procedurii. Prin urmare, aceasta respinge pretențiile sale în acest sens. În schimb, reclamantul a suferit, fără îndoială, un prejudiciu moral care justifică acordarea unei părți. Statuând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41, Curtea îi alocă suma de 800 000 PTE. Reclamantul solicită pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată suma de 500 000 PTE, precum și suma aferentă datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată. 39. În acest sens, statul membru în cauză pune la dispoziția înțelepciunii Curții. 40. Curtea consideră că suma în cauză este excesivă. Interese moratorii 41. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă Portugaliei la data adoptării prezentei hotărâri este de 7 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 800 000 (8 sute de mii) ecudos portughez pentru daune morale (ii. 250 000 (două sute cincizeci de mii) escudos portughez, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată aceste sume vor fi majorate cu 7 % l de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestora Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 30 octombrie 2001 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent B erger Antonio Pastor Ridruejo Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-06-28
0,96
AFFAIRE MAILLARD BOUS c. PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MAILLARD BOUS c. PORTUGAL (Requête n° 41288/98) ARRÊT STRASBOURG 28 juin 2001 DÉFINITIF 28/09/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. En l’affaire Mailla
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE PIRES c. PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE PIRES c. PORTUGAL (Requête n° 43654/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-07-27
0,96
AFFAIRE S.A. c. PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE S.A. c. PORTUGAL (Requête n° 36421/97) ARRÊT STRASBOURG 27 juillet 2000 DÉFINITIF 27/10/2000 En l’affaire S.A. c. Portugal, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre comp
CtEDO 2001-03-08
0,96
AFFAIRE PINTO DE OLIVEIRA c. PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE PINTO DE OLIVEIRA c. PORTUGAL ( Requête n° 39297/98 ) ARRÊT STRASBOURG 8 mars 2001 DÉFINITIF 08/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2000-06-22
0,96
AFFAIRE BACELAR DE SOUSA MACHADO c. PORTUGAL (N° 1)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE BACELAR DE SOUSA MACHADO c. PORTUGAL (N° 1) (Requête n° 37308/97) ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Bacelar de Sousa Machado c. Portugal (n° 1), La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section)
Sursă