Cwyl și Cwyl împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 49920/99 de către Józef CWYL și Dariusz CWYL împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 28 iunie 2001 în calitate de Cameră compusă din Președintele Ress Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto dna Vajić Pellonpää judecători și V. Berger Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 12 ianuarie 1999 și înregistrată la 28 iulie 1999, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, Józef Cwyl și Dariusz Cwyl, sunt resortisanți polonezi, născuți în 1936 și respectiv în 1958 și locuiesc în Brwinów, Polonia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 11 mai 1989, ei au depus la Curtea de District Pruszków ( Sād Rejonowy ) o acțiune în care au solicitat plata de către o întreprindere administrată de o autoritate locală a prețului convenit pentru serviciile lor de transport. La 5 noiembrie 1990, instanța le-a acordat suma reclamată. Reprezentantul autorității de stat a depus un recurs. La 27 martie 1991, Curtea Regională de Varșovia ( Sād Wojewódzki ) a anulat hotărârea Curții de District și a remis procesul de reexaminare. La 5 iunie 1991, Curtea de District a convocat consiliul comunai Brwinów (zarzād miasta i gminy ), un succesor autoguvernamental al autorității locale de stat, care să participe la acțiunea ca inculpat. Consiliul Comunității a refuzat să respecte convocarea, susținând că lichidatorul întreprinderii ar trebui convocat.

Avocatul reclamantului a adresat alte plângeri împotriva întreprinderii. Curtea a avut o audiere la 2 octombrie 1991. La 9 septembrie 1991, a fost convocată întreprinderea pentru a participa la proceduri. La 20 mai 1992, Curtea a continuat procesul. Apoi, întreprinderea a încetat să existe și avocatul reclamantului a declarat că comuna Brwinów ( gmina ) ar trebui să fie considerată succesorul său juridic. Acțiunea a fost reluată și instanța a desfășurat o ședință la 13 ianuarie 1994. La ședința din 8 aprilie 1994, reclamanții au crescut suma reclamată, iar la 18 ianuarie 1996 și 28 martie 1997, la 1 septembrie 1997, reclamanții au crescut în continuare suma reclamată, bazandu-se pe prețurile existente ale serviciilor de transport.

La 4 noiembrie 1998, în răspunsul la plângerea reclamanților, președintele Curții Regionale de Varșovia a admis că procedurile erau lungi și au informat că au fost luate în temeiul său și al președintelui Curții de district Pruszków supravegherea administrativă a Curții de District. Curtea a avut loc o audiere la 30 decembrie 1998. A suspendat audierea programată pentru 17 februarie 1999 din cauza neapăratului avocatului acuzatului. Curtea a avut o audiere suplimentară la 5 mai 1999. La 14 iulie 1999, comuna a propus o așezare prietenoasă, dar reclamanții nu și-au acceptat condițiile. La 2 august 1999, Curtea de District Pruszków a pronunțat hotărârea și a atribuit reclamanților suma reclamată de către ei.

Curtea a remarcat că reclamanții ar fi putut solicita mai mult, dar din moment ce a fost obligată de declarația lor, nu a putut atribui mai mult decât au indicat acolo. Au apelat. La 7 aprilie 2000, Curtea Regională de Varșovia a respins recursul. Succesiv, reclamanții au solicitat Ombudsmanului și Ministerului Justiției să depună un recurs de casație în numele lor, dar în absență. COMPLAINTĂ 1. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura a depășit un timp rezonabil. (2) În continuare, ei se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că Curtea de District a favorizat inculpatul și a acționat astfel încât să le fie imposibil să obțină plata prețului pentru serviciile pe care le-au efectuat.

HOTĂRÂREA 1. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea presupusă necorespunzătoare a procedurii. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe această plângere guvernului contestat. 2. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție despre presupusul favor al acuzatului de către Curtea de District. Chiar și presupunând că reclamanții au epuizat măsurile interne, Curtea constată că, în orice caz, nu au furnizat nicio prima facie Prin urmare, aceasta respinge această plângere ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamanților în legătură cu [Notă1] durata presupusă necorespunzătoare a procedurii; declara inadmisibilă restul cererii. Vincent Berger Președintele grefierului Georg Ress [Notă1] Resumează plângerile fără să citească neapărat articolele invocate ale convenției.

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 49920/99 by Józef CWYL and Dariusz CWYL against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 28 June 2001 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr A. Pastor Ridruejo , Mr L. Caflisch , Mr J. Makarczyk , Mr I. Cabral Barreto , Mrs N. Vajić , Mr M. Pellonpää , judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application introduced on 12 January 1999 and registered on 28 July 1999, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Józef Cwyl and Dariusz Cwyl, are Polish nationals, born in 1936 and 1958 respectively and living in Brwinów, Poland. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

On 11 May 1989 they filed with the Pruszków District Court ( Sąd Rejonowy ) an action in which they claimed the payment by an enterprise run by a local State authority of the agreed price for their transportation services. On 5 November 1990 the court awarded them the claimed amount. The State authority’s representative lodged an appeal. On 27 March 1991 the Warsaw Regional Court ( Sąd Wojewódzki ) quashed the District Court’s judgment and remitted the case for re-examination. On 5 June 1991 the District Court summoned the Brwinów commune’s board ( zarząd miasta i gminy ), a self-governmental successor of the local State authority, to take part in the proceedings as the defendant. The commune’s board refused to comply with the summons, submitting that the liquidator of the enterprise should be summoned.

The applicants’ lawyer directed his further pleadings against the enterprise. The court held a hearing on 2 October 1991. On 9 September 1991 the enterprise was summoned to take part in the proceedings. On 20 May 1992 the court stayed the proceedings. Subsequently, the enterprise ceased to exist and the applicants’ lawyer stated that the Brwinów commune ( gmina ) should be considered its legal successor. The proceedings were resumed and the court held a hearing on 13 January 1994. At the hearing held on 8 April 1994 the applicants increased the claimed amount. The court held hearings on 18 January 1996 and 28 March 1997. On 1 September 1997 the applicants further increased the claimed amount, relying on the then existing prices of the transportation services.

On 4 November 1998, in reply to the applicants’ complaint, the President of the Warsaw Regional Court admitted that the proceedings were lengthy and informed that they had been taken under his and the President of the Pruszków District Court’s administrative supervision. The court held a hearing on 30 December 1998. It adjourned the hearing scheduled for 17 February 1999 because of the lawyer of the defendant’s failure to attend. The court held a further hearing on 5 May 1999. On 14 July 1999 the commune proposed a friendly settlement, but the applicants did not accept its conditions. On 2 August 1999 the Pruszków District Court gave judgment. It awarded the applicants the amount claimed by them.

The court noted that the applicants could have claimed more, but since it was bound by their statement of claim, it could not award more than they had indicated there. They appealed. On 7 April 2000 the Warsaw Regional Court dismissed the appeal. Subsequently, the applicants requested the Ombudsman and the Ministry of Justice to lodge a cassation appeal on their behalf, but to no avail. COMPLAINTS 1. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings exceeded a reasonable time. 2. They further complain under Article 6 § 1 of the Convention that the District Court favoured the defendant and acted in such a way as to make it impossible for them to obtain the payment of the price for the services they had performed.

THE LAW 1. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention about the allegedly unreasonable length of the proceedings. The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) of the Rules of the Court, to give notice of this complaint to the respondent Government. 2. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention about the alleged favouring of the defendant by the District Court. Even assuming that the applicants have exhausted domestic remedies, the Court notes that, in any event, they have failed to provide any prima facie evidence supporting their allegation.

It therefore rejects this complaint as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicants’ complaint about [Note1] the allegedly unreasonable length of the proceedings; Declares inadmissible the remainder of the application. Vincent Berger Georg Ress Registrar President [Note1] Summarise the complaints without necessarily citing the invoked Convention Articles.