CWYL AND CWYL v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
CWYL AND CWYL v. POLAND (CtEDO, 2001)
CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 49920/99 de către Józef CWYL și Dariusz CWYL împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 28 iunie 2001 în calitate de Cameră compusă din Președintele Ress Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto dna Vajić Pellonpää judecători și V. Berger Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 12 ianuarie 1999 și înregistrată la 28 iulie 1999, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, Józef Cwyl și Dariusz Cwyl, sunt resortisanți polonezi, născuți în 1936 și respectiv în 1958 și locuiesc în Brwinów, Polonia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 mai 1989, ei au depus la Curtea de District Pruszków ( Sād Rejonowy ) o acțiune în care au solicitat plata de către o întreprindere administrată de o autoritate locală a prețului convenit pentru serviciile lor de transport. La 5 noiembrie 1990, instanța le-a acordat suma reclamată. Reprezentantul autorității de stat a depus un recurs. La 27 martie 1991, Curtea Regională de Varșovia ( Sād Wojewódzki ) a anulat hotărârea Curții de District și a remis procesul de reexaminare. La 5 iunie 1991, Curtea de District a convocat consiliul comunai Brwinów (zarzād miasta i gminy ), un succesor autoguvernamental al autorității locale de stat, care să participe la acțiunea ca inculpat. Consiliul Comunității a refuzat să respecte convocarea, susținând că lichidatorul întreprinderii ar trebui convocat. Avocatul reclamantului a adresat alte plângeri împotriva întreprinderii. Curtea a avut o audiere la 2 octombrie 1991. La 9 septembrie 1991, a fost convocată întreprinderea pentru a participa la proceduri. La 20 mai 1992, Curtea a continuat procesul. Apoi, întreprinderea a încetat să existe și avocatul reclamantului a declarat că comuna Brwinów ( gmina ) ar trebui să fie considerată succesorul său juridic. Acțiunea a fost reluată și instanța a desfășurat o ședință la 13 ianuarie 1994. La ședința din 8 aprilie 1994, reclamanții au crescut suma reclamată, iar la 18 ianuarie 1996 și 28 martie 1997, la 1 septembrie 1997, reclamanții au crescut în continuare suma reclamată, bazandu-se pe prețurile existente ale serviciilor de transport. La 4 noiembrie 1998, în răspunsul la plângerea reclamanților, președintele Curții Regionale de Varșovia a admis că procedurile erau lungi și au informat că au fost luate în temeiul său și al președintelui Curții de district Pruszków supravegherea administrativă a Curții de District. Curtea a avut loc o audiere la 30 decembrie 1998. A suspendat audierea programată pentru 17 februarie 1999 din cauza neapăratului avocatului acuzatului. Curtea a avut o audiere suplimentară la 5 mai 1999. La 14 iulie 1999, comuna a propus o așezare prietenoasă, dar reclamanții nu și-au acceptat condițiile. La 2 august 1999, Curtea de District Pruszków a pronunțat hotărârea și a atribuit reclamanților suma reclamată de către ei. Curtea a remarcat că reclamanții ar fi putut solicita mai mult, dar din moment ce a fost obligată de declarația lor, nu a putut atribui mai mult decât au indicat acolo. Au apelat. La 7 aprilie 2000, Curtea Regională de Varșovia a respins recursul. Succesiv, reclamanții au solicitat Ombudsmanului și Ministerului Justiției să depună un recurs de casație în numele lor, dar în absență. COMPLAINTĂ 1. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura a depășit un timp rezonabil. (2) În continuare, ei se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că Curtea de District a favorizat inculpatul și a acționat astfel încât să le fie imposibil să obțină plata prețului pentru serviciile pe care le-au efectuat. HOTĂRÂREA 1. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea presupusă necorespunzătoare a procedurii. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe această plângere guvernului contestat. 2. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție despre presupusul favor al acuzatului de către Curtea de District. Chiar și presupunând că reclamanții au epuizat măsurile interne, Curtea constată că, în orice caz, nu au furnizat nicio prima facie Prin urmare, aceasta respinge această plângere ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamanților în legătură cu [Notă1] durata presupusă necorespunzătoare a procedurii; declara inadmisibilă restul cererii. Vincent Berger Președintele grefierului Georg Ress [Notă1] Resumează plângerile fără să citească neapărat articolele invocate ale convenției.