CASE OF AGOUDIMOS AND CEFALLONIAN SKY SHIPPING CO. v. GREECE

Societatea reclamantă este încorporată în temeiul dreptului grec, are scaunul său în Piraeus și a intrat în lichidare. Primul reclamant este unul dintre cei trei lichidatori. La 22 decembrie 1982 nava Omega Kasos, înregistrată în Piraeus și deținută de K Shipping Co., a fost confiscată de creditorii societății. Nava a fost pusă pe vânzare obligatorie prin licitație (ανα La 15 februarie 1983, primul reclamant a vândut nava societății reclamante care, la rândul său, l-a vândut unei companii străine. 10. La 17 februarie 1983, societatea reclamantă a solicitat înregistratorul navelor (νηολפος) din Piraeus să îndepărteze nava din înregistrările sale de când a fost achiziționată de un străin. Cererea a fost refuzată din cauza faptului că societatea reclamantă nu a reușit să prezinte un certificat în sensul că datoriile datorate navei autorităților fiscale și de securitate socială înainte de licitație au fost plătite integral.

11. Societatea reclamantă a contestat refuzul depus de registrare în fața instanței civile de primă instanță de unică instanță (II-PT-C) (II-PT-C) din Pireau. La 6 aprilie 1983, instanța a considerat că nu era necesară producția certificatului solicitat de registrarul; potrivit opiniilor urmate de majoritatea instanțelor, o persoană care achiziționează o navă pusă pe vânzare obligatorie prin licitație nu a fost responsabilă pentru datoriile anterioare ale proprietarilor față de stat sau de fondul de securitate socială al marinarilor (denumit în continuare NAT). Registrarul și NAT nu au apelat împotriva acestei decizii. La 1 iunie 1983 Omega Kasos a fost eliminată din înregistrările registrului Piraeus pentru nave.

12. La 10 ianuarie 1984, NAT a ordonat ca primul reclamant și societatea reclamantă, în calitate de proprietari anteriori ai Omega Kasos, să plătească 124,915 USD, prin intermediul contribuțiilor de securitate socială în ceea ce privește perioada anterioară licitației, plus dobânzi. De asemenea, le-a cerut să plătească 196,000 GRD pentru repatrierea echipajului Omega Kasos, care într-o etapă a fost lăsată blocată într-un port străin de către proprietarii de nave anterioare. 13. La 19 ianuarie 1984, reclamanții au contestat ordonanța NAT în fața instanței civile de primă instanță multimembrie (Πολυμשλ La 30 iulie 1984, instanța civilă multimembrie din Piraeus a constatat împotriva reclamanților, în baza articolului 86 § 6 litera (a) și al articolului 88 § 5 din decretul prezidențial nr. 913/1978, interpretat în hotărârile nr. 127/1984 și 128/1984 din Curtea de casă.

La 30 iulie 1986, Curtea de Apel (EI ), din Pireau, a susținut recursul, având în vedere că legislația care a conferit tuturor deținătorilor anteriori a unei nave responsabile de datorii către NAT nu a acoperit proprietarii care au achiziționat o navă pusă pe vânzare obligatorie prin licitație. Curtea de recurs a invocat art. 86 § 6 litera (a) și art. 88 din Decretul prezidențial nr. 913/1978, astfel cum a interpretat în propria decizie nr. 649/1981 și în hotărârile nr. 8/1983 și 1118/1985 ale Curții de Casație. Curtea a menționat, de asemenea, o serie de hotărâri care au acceptat o interpretare diferită, care nu era pregătită să urmeze (decizia nr. 128/1984 a Curții de Casație și decizia sa nr. 370/1985 și nr. 460/1985).

16. La 30 iunie 1987 Parlamentul a adoptat Legea nr. 1711/1987, intitulat „Modificarea și completarea legislației privind NAT și alte dispoziții”. art. 1 § 6 din această lege interpretat într-o manieră de autoritate (α UU La 10 iunie 1988, NAT a interzis împotriva hotărârii din 30 iulie 1986 a Curții de Apel Piraeus în fața Curții de Casație care se bazează, printre altele, pe art. 1 § 6 din Legea nr. 1711/1987. Reclamanții au susținut că legea din 1987 nu ar trebui luată în considerare, printre altele, în funcție de refinanțarea greacă Stran și Stran Andreadis v. Hotărârea Greciei din 9 decembrie 1994 (Seria A nr. 301-B). 18. La 22 aprilie 1993, NAT a obținut o hotărâre de confiscare a proprietății imobiliare ale primului reclamant.

Primul reclamant nu a interzis această hotărâre (αναδοπ). 19. La 16 aprilie 1997, Curtea de Casație a constatat în favoarea NAT. Curtea de Casație a fost motivată după cum urmează: o persoană care achiziționează o navă pusă pe vânzare obligatorie prin licitație a fost responsabilă în temeiul articolului 86 § 6 litera (a) din Decretul prezidențial nr. 913/1978 pentru datoriile proprietarilor anterioare față de NAT; această lectură a dispoziției a fost susținută de asemenea (în cuvintele Curții de Cassie „un argument suplimentar în favoarea acestei interpretări”), în art. 1 § 6 din Legea nr. 1711/1987, interpretarea autorității art. 88 § 5 din Decretul prezidențial nr. 913/1978. Curtea de Cassie a trimis cazul înapoi Curții de Apel.

21. art. 77 § 1 din Constituția din 1975 citește după cum urmează: „Interpretarea autentică a legilor se bazează pe puterea legislativă”. 22. Decretul prezidențial nr. 913/1978 prevede următoarele: „Persoanele următoare sunt responsabile în comun și mai multe, fără a avea dreptul de a cere creditorului să încerce în primul rând să execute împotriva debitorului principal, pentru orice contribuții rezultate din contractele cu marinari de pe lista de echipaj (ναυυτολ „ 23. Curtea de Casație în hotărârile sale nr. 127/1984, 128/1984, 509/1985, 1145/1987 și 952/1994 a considerat că legislația care a consemnat la toate proprietarii anteriori ai unei nave responsabile de datorii către NAT a acoperit, de asemenea, proprietarii care au achiziționat o navă pusă pe vânzare obligatorie prin licitație.

Aceeași linie a fost urmată de instanța civilă multimembri din Piraeus în hotărârile nr. 2796/1980 și 253/1985, Curtea de Apel a Pireului în hotărârile nr. 301/1979, 370/1985 și 460/1985, Curtea de Apel a Atenei în hotărârea nr. 4023/1978, și Consiliul de Stat în hotărârea nr. 2390/1978, în hotărârea nr. 8/1983 și 1118/1985 Curtea de Casație a adoptat opinia, care a fost, de asemenea, luată de Curtea de Apel a Pireului în hotărârile nr. 445/1981, 649/1981 și 915/1982.

25. Legea nr. 1711/1987 prevede următoarele: „Adevărul sens al termenului „transfer” în art. 88 § 5 din decretul prezidențial nr. 913/21978 este astfel că include ... vânzarea obligatorie prin licitație ...” „Moniile plătite NAT de către ofertanți de succes la licitații pentru vânzarea obligatorie a navelor sunt returnate ... numai în cazurile în care, la momentul publicării prezentei legi, a fost eliberată o hotărâre finală (αμδτ 1711/1987 că „objetul dispozițiilor interpretative ale articolului 1 a fost de a rezolva disputele, de a asigura colectarea resurselor NAT și de armonizarea legislației fondului cu concluziile jurisprudenței instanțelor”. În timpul dezbaterilor parlamentare, raportorul guvernului a exprimat opinia că art. 1 din această lege a validat jurisprudența instanțelor în această privință (a se vedea procesul-verbal oficial al Parlamentului - sesiunea din 18 mai 1987, p. 5990).

8. The applicant company is incorporated under Greek law, has its seat in Piraeus and has gone into liquidation. The first applicant is one of the three liquidators. 9. On 22 December 1982 the ship Omega Kasos, registered in Piraeus and owned by K Shipping Co., was seized by the company’s creditors. The ship was put on compulsory sale by auction (αναγκαστικός πλειστηριασμός) on 6 February 1983. It was acquired by the first applicant at the price of GRD 4,002,000. On 15 February 1983 the first applicant sold the ship to the applicant company which in turn sold it to a foreign company. 10. On 17 February 1983 the applicant company asked the registrar of ships (νηολόγος) of Piraeus to remove the ship from his records since it had been acquired by a foreigner.

The request was refused on the ground that the applicant company had failed to produce a certificate to the effect that debts owed in respect of the ship to the tax and social security authorities prior to the auction had been paid in full. 11. The applicant company challenged ex parte (εκούσια δικαιοδοσία) the registrar’s refusal before the single-member first instance civil court (Μονομελές Πρωτοδικείο) of Piraeus. On 6 April 1983 the court considered that the production of the certificate requested by the registrar was not necessary; according to the view followed by most courts, a person acquiring a ship put on compulsory sale by auction was not responsible for the previous owners’ debts to the State or the sailors’ social security fund (Ναυτικό Απομαχικό Ταμείο – hereinafter NAT).

The registrar and NAT did not appeal against this decision. On 1 June 1983 Omega Kasos was removed from the records of the Piraeus registry for ships. 12. On 10 January 1984 NAT ordered the first applicant and the applicant company, in their capacity as previous owners of Omega Kasos, to pay USD 124,915, by way of social security contributions in respect of the period prior to the auction, plus interest. It also asked them to pay GRD 196,000 for the repatriation of the crew of Omega Kasos who had at one stage been left stranded in a foreign port by the previous ship-owners.

13. On 19 January 1984 the applicants challenged NAT’s order before the multi-member first instance civil court (Πολυμελές Πρωτοδικείο) of Piraeus relying, inter alia, on the decision of the single-member first instance civil court of 6 April 1983. 14. On 30 July 1984 the multi-member first instance civil court of Piraeus found against the applicants, relying on Articles 86 § 6 (a) and 88 § 5 of Presidential Decree no. 913/1978 as interpreted in decisions Nos. 127/1984 and 128/1984 of the Court of Cassation. The applicants appealed. 15. On 30 July 1986 the Court of Appeal (Εφετείο) of Piraeus upheld the appeal considering that the legislation that rendered all the previous owners of a ship responsible for debts to NAT did not cover owners who had acquired a ship put on compulsory sale by auction.

The court of appeal relied on Articles 86 § 6 (a) and 88 of Presidential Decree no. 913/1978, as interpreted in its own decision No. 649/1981 and in decisions Nos. 8/1983 and 1118/1985 of the Court of Cassation. The court also mentioned a number of decisions that accepted a different interpretation, which it was not prepared to follow (decision No. 128/1984 of the Court of Cassation and its own decisions Nos. 370/1985 and 460/1985). 16. On 30 June 1987 Parliament enacted Law no. 1711/1987, entitled “Modification and completion of the legislation on NAT and other provisions”. Article 1 § 6 of that law interpreted in an authoritative manner (αυθεντική ερμηνεία) Article 88 § 5 of Presidential Decree no. 913/1978: According to Parliament’s interpretation, this provision also concerned owners who had acquired a ship put on compulsory sale by auction.

17. On 10 June 1988 NAT appealed against the decision of 30 July 1986 of the Court of Appeal of Piraeus to the Court of Cassation relying, inter alia, on Article 1 § 6 of Law no. 1711/1987. The applicants submitted that the 1987 law should not be taken into consideration, inter alia, in the light of the Court’s Stran Greek Refineries and Stran Andreadis v. Greece judgment of 9 December 1994 (Series A no. 301-B). 18. On 22 April 1993 NAT obtained an order for the seizure of the first applicant’s real property. The first applicant did not appeal (ανακοπή) against this order. 19. On 16 April 1997 the Court of Cassation found in favour of NAT.

The Court of Cassation reasoned as follows: a person acquiring a ship put on compulsory sale by auction was responsible under Article 86 § 6 (a) of Presidential Decree no. 913/1978 for the previous owners’ debts to NAT; this reading of the provision was also supported (in the words of the Court of Cassation “a further argument in favour of this interpretation can be drawn”) by Article 1 § 6 of Law no. 1711/1987 interpreting in an authoritative manner Article 88 § 5 of Presidential Decree no. 913/1978. The Court of Cassation sent the case back to the Court of Appeal. 20. The proceedings are still pending and the first applicant’s property remains under seizure.

21. Article 77 § 1 of the 1975 Constitution reads as follows: “The authentic interpretation of the laws shall rest with the legislative power.” 22. Presidential decree no. 913/1978 provides the following: “The following persons are jointly and severally liable, without having the right to require that the creditor should first try to execute against the principal debtor, for any contributions resulting from contracts with sailors on the crew list (ναυτολόγιο) or, in general, contributions assessed by a public authority in accordance with the relevant special procedures (βεβαιωμένες): a) all former ship-owners in respect of claims created before they transferred the ship’s ownership, as well as their successors; ...” “The transfer of the ownership of a ship cannot be validly recorded in the registry for ships (νηολόγιο) if unaccompanied by a certificate that the ship does not have any outstanding debts to NAT ... ” 23. The Court of Cassation in its decisions nos.

127/1984, 128/1984, 509/1985, 1145/1987 and 952/1994 considered that the legislation that rendered all the previous owners of a ship responsible for debts to NAT also covered owners who had acquired a ship put on compulsory sale by auction. The same line was followed by the multi-member first-instance civil court of Piraeus in decisions nos. 2796/1980 and 253/1985, the Court of Appeal of Piraeus in decisions nos. 301/1979, 370/1985 and 460/1985, the Court of Appeal of Athens in decision no. 4023/1978, and the Council of State (Συμβούλιο της Επικρατείας) in decision no. 2390/1996. 24. However, in its decisions nos. 8/1983 and 1118/1985 the Court of Cassation adopted the opposite view, which had also been taken by the Court of Appeal of Piraeus in decisions nos.

445/1981, 649/1981 and 915/1982. 25. Law no. 1711/1987 provides the following: “The true meaning of the term ‘transfer’ in Article 88 § 5 of Presidential Decree no. 913/21978 is such that it includes the ... compulsory sale by auction ...” “Monies paid to NAT by successful bidders at auctions for the compulsory sale of ships are returned ... only in cases in which, at the time of the publication of this law, a final judgment (αμετάκλητη δικαστική απόφαση) has been issued.” 26. It was indicated in the explanatory report (εισηγητική έκθεση νόμου) of Law no. 1711/1987 that “the purpose of the interpretative provisions of Article 1 was to settle the disputes, secure the collection of NAT’s resources and harmonise the fund’s legislation with the findings of the courts’ caselaw”.

During the parliamentary debates, the Government’s Rapporteur expressed the view that Article 1 of the said law validated the courts’ caselaw on the matter (see the Official Minutes of Parliament - session of 18 May 1987, p. 5990).