CtEDO 03.07.2001 Auto

DAŃCZAK v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
03.07.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DAŃCZAK v. POLAND (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARȚIONALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 57468/00 de către Jan DACZAK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 3 iulie 2001 în calitate de Cameră compusă de dna Președintele Palm, dna Thomassen Gaukur Jörundsson Makarczyk, judecătorii Türmen Bîrsan Maruste și grefierul Secțiunii O’Boyle având în vedere cererea de mai sus introdusă 24 mai 1999 și înregistrată la 22 mai 2000, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Jan Dańczak, este un național polonez, născut în 1954 și care trăiește în Sapy, Polonia. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. (a) Faptele înainte de 1 mai 1993 La 17 iulie 1992, reclamantul a depus la Curtea Regională Skierniewice (Sād Wojewódzki) o acțiune de daune împotriva vecinilor săi, S.K. și S.K. El a susținut că acuzații au cauzat daune hambarului său prin stocarea necorespunzătoare a silagiei și a deșeurilor de animale. În 1992, Curtea a suspendat două audieri. La 16 februarie 1993, Curtea a avut o audiere și a ordonat un raport de experți. (b) Fapte după 30 aprilie 1993 La 25 iulie 1993, expertul și-a prezentat raportul Curții. O audiere din 17 septembrie 1993 a fost suspendată din cauza absenței avocatului acuzaților. La 14 octombrie 1993, tribunalul a ținut o audiere. Mai târziu, instanța a ordonat un alt raport de experți. În ianuarie 1994 raportul a fost prezentat Curții. La 29 martie 1994, tribunalul a ținut o audiere. Audierile enumerate în 31 ianuarie și 23 februarie 1996 au fost suspendate. La 10 iulie 1996, Curtea a ordonat un nou raport de experți. În februarie 1997, raportul de experți a fost depus Curtea. La 8 septembrie 1997, Curtea a rămas din cauza morții unuia dintre inculpați. Mai târziu, moștenitorii săi s-au alăturat procedurii. Se pare că, ulterior, instanța a reluat procedura. La 6 mai 1998, Curtea a desfășurat o ședință. La 31 martie 1999, Curtea regională a respins cererea reclamantului. Reclamantul a interzis. La 21 octombrie 1999, Curtea de Apel (Sād Apelacyjny) a refuzat recursul și a susținut hotărârea de primă instanță. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. În plus, reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii și la evaluarea probelor de către instanțe interne. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. Curtea consideră că nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să comunice această plângere guvernului contestat. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii și evaluarea probelor. Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 19 din Convenție, datoria Curții este de a asigura respectarea angajamentelor întreprinse de părțile contractante în Convenție. În special, nu este funcția sa de a face față erorilor de fapt sau de lege presupuse comise de o instanță națională, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea au încălcat drepturile și libertățile protejate de convenție. În plus, în timp ce art. 6 din Convenție garantează dreptul la o audiere echitabilă, aceasta nu stabilește nici o norme privind admisibilitatea probelor sau modul în care ar trebui evaluată, care sunt, prin urmare, în principal aspecte de reglementare prin legislația națională și instanțele naționale (a se vedea Garcia Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999-I). Curtea remarcă că reclamantul nu afirmă că nu își respectă dreptul la o audiere echitabilă, ci obiectează rezultatul nefavorabil al procedurii. Reclamantul se plâng în continuare cu privire la evaluarea elementelor de probă în cadrul procedurii în cauză. Curtea nu constată niciun element care să indice că instanțele naționale au mers dincolo de discreția lor în ceea ce privește evaluarea probelor prezentate în cursul procedurii reclamate. Nici nu consideră că rezultatul nefavorabil al procedurii a avut în sine orice influență asupra dreptului reclamantului la un proces echitabil. Curtea nu constată că acestea au fost efectuate în mod nedrept, după care această parte a cererii este, prin urmare, nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a suspenda examinarea plângerii reclamantului de faptul că durata procedurii civile în cazul său a depășit un „tempo motivabil” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție; declară inadmisibil restul cererii.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă