CtEDO 10.07.2001 Auto

MAC GEE contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
10.07.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MAC GEE contre la FRANCE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

A treia secțiune DECIZIE FINALĂ privind admisibilitatea cererii nr. 46802/99 depuse de Georges Mac GEE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), cu sediul la 10 iulie 2001 într-o cameră formată din domnii L. Loucaides, președinte, J.-P. Costa, P. Kūris, M. F. Tulkens, M. K. Jungwiert, M. H.S. Greve, M. M. Ugrekhelidze, judecători și de M. S. Dollé, greffiere de secțiune, a introdus cererea menționată mai sus Introdusă la 9 martie 1999 și înregistrată la 16 martie 1999, Vzuit decizia parțială din 23 martie 2000, observările depuse de guvernul intervenient și cele susținute în răspuns la aceasta, după ce au fost deliberate, în decizia următoare, EN FAIT:

Reclamantul este un cetățean britanic, născut în 1928 și locuitor în Schiltigheim (Franța). El este reprezentat în fața Curții de către M e A. Marx, avocat la Baroul din Strasbourg. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În cadrul unei anchete judiciare privind conturile Regiunii Alsace, reclamantul a fost suspectat de fabricarea unui document contabil fals. A fost pus sub acuzare la 22 iunie 1994.

Prin hotărârea din 11 septembrie 1997, Curtea de Apel din Colmar a confirmat sentința de vinovăție și a rectificat-o în sensul că reclamantul a fost declarat vinovat de întocmirea unei atestări care constă în fapte material inexacte și a redus pedeapsa cu închisoarea cu șase luni cu suspendare.Acultatorul, reprezentat de un avocat la Curtea de Casație și la Consiliul de Stat (avocat la Consiliile), a depus o cerere de cassation.El a depus o declarație amplificată la 29 mai 1998.Raportul elaborat de consilier a fost raportor înainte de audierea la avocatul general, dar nu și la reclamant.Concluziile avocatului general în acest sens nu au fost comunicate nici el.Audiția penală a avut loc în fața Camerei Curții de Casație pe 8 mai 1998.

GRIEFS Inculcându-se pe art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul susține că cauza sa nu a fost judecată în mod echitabil de camera penală a Curții de Casație. pe de o parte, nu a primit comunicarea înainte de audierea celor două părți ale raportului elaborat de consilierul raportor, în timp ce aceste documente au fost furnizate Avocatului General. pe de altă parte, el se plânge că nu i-au fost comunicate concluziile Avocatului General. pe de altă parte, el se plânge că nu i-au fost comunicate concluziile Avocatului General. pe de o parte, reclamantul se plânge, pe de o parte, că cauza sa nu a fost judecată în mod echitabil în camera penală a Curții de Casație, precum și de art. 6 § 1 din Convenție, ale cărui dispoziții relevante sunt redactate în sensul următorului:

Fiecare persoană are dreptul ca cauza sa să fie judecată în mod echitabil (...) de către un tribunal (...) care să decidă (...) pe temeinicia oricărei acuzații în materie penală adresate împotriva sa. 1. Pe de o parte, se plânge că nu a primit comunicarea celor două părți ale raportului consilierului raportor, în timp ce aceste documente au fost furnizate Avocatului General.

29507/95) Curtea a concluzionat că procedura aplicabilă la acea vreme în fața Camerei penale a Curții de Casație nu respecta cerințele care decurg din art. 6 din Convenție.Reamintește, de asemenea, că sensul raportului consilierului raportor face obiectul unei mențiuni la ruloul de audiere difuzat la Ordre des avocați la Consiliile cu zece zile înainte de audiere.În ceea ce privește jurisprudența menționată, aceasta este în dependența Curții.În opinia reclamantului, explicațiile Guvernului au avut tendința de a admite implicit fondarea plângerii.

Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această plângere ridică întrebări grave de fapt și de drept care nu pot fi rezolvate la acest stadiu al examinării cererii, ci necesită o examinare a fondului; prin urmare, această plângere nu poate fi declarată manifest nefondată, în sensul articolului 35 § 3 din Convenție.

Guvernul a declarat că o plângere similară a fost deja examinată de Curte în cazul Reinhardt și Slimane-Kaïd menționat mai sus. El a amintit practica potrivit căreia avocații la Consiliile au posibilitatea de a răspunde la concluziile avocatului general, fie prin a lua cuvântul după intervenția acestuia, fie prin a prezenta o notă în mod deliberat.

Requisitiile avocatului general, al carui rol in fata camerei penale nu este acela de a sustine acuzatia, in sensul prevederilor convenționale invocate, ci de a asigura, in mod complet independent, aplicarea exacta a legii penale, nu sunt, conform articolului 602 din Codul de procedura penala, prezentate oral la audiere dupa ce au fost prezentate observațiile avocaților din Curtea de Casatie care reprezinta partidele atunci cand acestea au cerut sa fie auzite; (...) acestia sunt apoi invitati de presedinte pentru a satisface cerintele dezbaterii contradictorii, sa reia vorbirea dupa intervenția avocatului general.

Curtea amintește de practica potrivit căreia avocatul general informează înainte de ziua audierii consiliile părților cu sensul propriilor concluzii și, atunci când, la cererea acestor consilii, se pledează cauza, acestea au posibilitatea de a răspunde oral concluziilor în cauză sau de a reda o notă în decurs (a se vedea Reinhardt și Slimane-Kaïd, citat mai sus, Francez și Francez, §§ 79 și 79).

106) În această hotărâre, Curtea a considerat că o astfel de practică [a fost] capabilă să ofere [părților] posibilitatea de a cunoaște concluziile în litigiu și de a le comenta în condiții satisfăcătoare. Deși a putut considera, în hotărârea de mai sus, că nu s-a dovedit că această practică exista la momentul faptelor cauzei (1993), acest lucru nu este cazul în speță. Într-adevăr, în prezenta cauză, audierea a avut loc la 8 septembrie 1998, adică după ce Curtea de Casație a consacrat această practică în hotărârea sa din 18 septembrie 1998.

În cursul examinării recursului, consilierul reclamantului a avut, prin urmare, posibilitatea de a cunoaște concluziile dezvoltate oral la audiere de către avocatul general și de a le răspunde oral sau printr-o notă de intenție. Cu toate acestea, acesta nu a folosit posibilitatea de a răspunde care i-a fost oferită. Curtea consideră că această deficiență nu poate fi imputată Guvernului. Prin urmare, această plângere trebuie respinsă ca fiind manifest nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenția din 1996.

examinarea plângerii reclamantului cu privire la echitatea procedurii în fața Curții de Casă, în legătură cu lipsa comunicării către reclamant a celor două părți ale raportului elaborat de consilierul raportor; declară cererea inadmisibilă pentru excedent.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-01-07
0,97
AFFAIRE MAC GEE c. FRANCE
de la procédure devant la chambre criminelle de la Cour de cassation. 4. La requête a été attribuée à la troisième section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 §
CtEDO 2000-05-23
0,95
MAC GEE contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46802/99 présentée par Georges MAC GEE contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 mai 2000 en une chambre composée
CtEDO 2001-01-16
0,93
TEYSSEYRE contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 51541/99 présentée par Claudine TEYSSEYRE contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 16 janvier 2001 en une chambre co
CtEDO 2001-02-13
0,93
GAUCHER contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 51406/99 présentée par François GAUCHER contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre comp
CtEDO 2001-05-15
0,92
SOCIETE FRANGEO S.A. contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 52536/99 présentée par SOCIETE FRANGEO S.A. contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 15 mai 2001 en une chambre composée de MM
Sursă