TURCIA (solicitarea nr. 24990/94) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 10 iulie 2001 În cauza Demir c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din președintele meu Palm Thomassen dnii Gaukur Jörundsson Biersan Casadevall Maruste judecători F. G ölcüklü judecător ad-hoc și dlui O După deliberarea sa în camera Consiliului la 14 noiembrie 2000 și 19 iunie 2001, Tribunalul a adoptat la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (nr. 24990/94) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Cemal Demir ( La 12 august 1994, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Gür, ministrul plenipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor lui Iehova. Reclamantul a susținut, printre altele, că a fost victima unei încălcări a art. 5 alin. În conformitate cu articolele 3 și 13 din Convenție, el s-a plâns, de asemenea, de faptul că a fost tratat greșit în timpul custodiei sale, de faptul că a fost supus unei discriminări cu încălcarea articolului 14 coroborat cu art. 5 alineatul (3) și, în cele din urmă, de nu au beneficiat, în fața instanței de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În 2000, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă cu privire la presupusele tratamente abuzive pe care le-a suferit în timpul custodiei în litigiu, în ceea ce privește durata custodiei impuse în speță, precum și a articolelor 3 și 13 cu privire la presupusele tratamente abuzive pe care le-a suferit în timpul custodiei în litigiu. La 25 aprilie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului (b) Convenției și, în acest scop, le-a adresat proiecte de declarații. La 4 mai și, respectiv, la 9 mai 2001, reprezentantul reclamantului și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări a cauzei. Reclamantul susține că a fost arestat și reținut la 25 februarie 1994. Or, potrivit guvernului și documentelor oficiale depuse la dosar, acesta ar fi fost reținut la 28 februarie, în cadrul unei operațiuni polițienești împotriva organizației ilegale, PKK. La data de 9 martie 1994, instanța a examinat mai întâi un medic legist din cadrul Institutului Medico-legal din Istanbul și apoi a ascultat de procurorul Republicii. La 11 martie 1994, reclamantul a înaintat o plângere în fața judecătorului judecător al Curții de Securitate a statului de Jos, care a dispus plasarea sa în detenție provizorie. 10. La 22 martie și 6 aprilie 1994, reclamantul a fost supus altor două examinări medicale, iar rapoartele întocmite în consecință prezentau sechele și vânătăi pe cadavrul lui Iehova. În consecință, acesta a depus o plângere împotriva polițiștilor responsabili de arestarea sa. 11. La 23 iunie 1994, procurorul a înaintat instanței o acuzație împotriva dlui Demir, care l-a acuzat că este membru al PKK, revendicând aplicarea art. 168 alin. (1) din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. 12. Între timp, printr-o hotărâre din 9 iunie 1995, polițiștii acuzați de reclamant au fost achitați. 13. La 5 mai 1999, Curtea de Securitate a Uniunii Europene l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele reproșate. În recursul reclamantului, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 29 februarie 2000. La data examinării prezentei cereri, procedura domnului Demir era încă în curs de desfășurare în fața Curții de Securitate a statului. La 9 mai 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, redactată în engleză și semnată la 3 mai 2001: 1. I declara that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia la aplicant, dle Cemal Demir, the amount of 191000 (one hundred and ninety-one thousand) French français with a view to securing a friendly settlement of his aplication registered under Nr 24990/94. This sum, which also covers legal expenses conected with the case, shall be free of any tax that may be aplication and be paid in French Frans to a bank account named by the aplicant and/or his duly authorised representative. The sum shall be plata within threee months from the data of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. Această plată va constitui ultima serie a rubricii. 2. The Government regret the aparition, as in the present case, of individual cases of il-treatment by the authorities of persons detained in custody notwithstanding existing existing Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such apars. It is acceptd that the recurse to torture, inhuman or degrading treatment or puntishment of detainees constitutes a incalcation of Article 3 of the Convention and the Government undertake to issue applicate instructions and adoption all necessary measures to ensure that the prohibition of such forms of ill-treatment- including the obligation to carry out efectiv investigation - is respectd in the viitor. The Government referent in this conection to the commitments which they undertook in the Declaration agreed on in Application no. 3382/97 and reiterate their resolve to give effect to those commitments. They note that new legal and administrativ measures have been adopted which have resulted in a reduction in the object of il-treatment in circumstances similar to those of the moment application as well as more efectiv investigation. The Government consider that the supervision by the Committee of Ministers of the execution of Court judgments referenting Turkey in this and similar cases is an applicate mechanism for ensuring that improvements will continue to be made in this context. To this end, necessary co-operation in this procesion will continue to take place. Finally, the Government undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court Cemal Demir, am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 24990/94 și conform căreia este pregătit să plătească, ex gratia, suma globală de 191 000 (o sută optzeci și unsprezece de mii) de franci francezi. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile aferente cauzei, nu va fi supusă nici unui impozit în vigoare la momentul respectiv și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această propunere este acceptată după consultarea în mod corespunzător a reclamantului care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii. Suntem de acord asupra cauzei soluționate definitiv. Această declarație se face în cadrul regulamentului amiabil la care eu și guvernul, împreună cu reclamantul, am ajuns. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din Convenție și 3 din Regulamentul (CE) nr. Salman c. Turcia [GC], nr. 1296/93, CEDO 2000-VII și Dikme c. Turcia, nr. 20869/92, CEDH 2000-VIII.17. Prin urmare, cauza este deviată de la rol. Prin aceste cauze, Curtea, ÎN L
PREMIÈRE SECTION
DEMİR c. TURQUIE
(Requête n° 24990/94)
ARRÊT
(règlement amiable)
10 juillet 2001
En l’affaire Demir c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
M
mes
E.
Palm
,
présidente
,
W.
Thomassen
,
MM.
Gaukur
Jörundsson
,
C.
Bîrsan
,
J.
Casadevall
,
R.
Maruste
,
juges
,
ölcüklü
,
juge
ad hoc,
et de M. M. O’B
oyle
,
greffier de Section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 14 novembre 2000 et 19 juin 2001,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n° 24990/94) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat,
M.
Cemal Demir («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («
la Commission
») le 12 août 1994 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. T. Uluçevik et M. H.K. Gür, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l’Europe et les Droits de l’Homme.
3.
Le requérant alléguait, notamment, avoir été victime d’une violation de l’article 5 § 3 de la Convention en ce qu’il n’aurait pas été «
aussitôt
» traduit devant un magistrat suite à son arrestation. Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, il se plaignait également d’avoir subi des mauvais traitement lors de sa garde à vue, d’avoir été l’objet d’une discrimination en violation de l’article 14, pris en connexion avec l’article 5 § 3 et, enfin, de
n’avoir pas bénéficié, devant la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul, d’un procès équitable au sens l’article 6 §§ 1 et 3 c), pris isolément ou en connexion avec l’article 14.
4.
A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l’affaire a été transférée à la Cour le 1
er
novembre 1998 en vertu de l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Le 14
novembre
2000, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable quant aux grief tirés de l’article 5 § 3 de la Convention, s’agissant de la durée de la garde à vue imposée en l’espèce, ainsi que des articles 3 et 13 concernant les prétendus mauvais traitements subis pendant la garde à vue litigieuse. Elle a déclaré irrecevables les autres doléances du requérant.
5.
Le 25 avril 2001, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article
38
§
1
b) de la Convention et, à cette fin, il leur a adressé des projets de déclarations. Les 4 mai et 9 mai 2001 respectivement, le représentant du requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
6.
Le requérant, M. C. Demir, est un ressortissant turc, né en 1972. A l’époque des faits, il était ouvrier et résidait à Istanbul.
7.
Le requérant affirme avoir été arrêté et mis en garde à vue le 25
février 1994. Or, d’après le Gouvernement et les documents officiels versés au dossier, il aurait été appréhendé le 28 février, dans le cadre d’une opération policière menée contre l’organisation illégale, PKK.
8.
Le 9 mars 1994, l’intéressé fut d’abord examiné par un médecin légiste de l’Institut médico-légal d’Istanbul puis entendu par le procureur de la République.
9.
Le 11 mars 1994, le requérant comparut devant le juge assesseur de la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul, qui ordonna son placement en détention provisoire.
10.
Les 22 mars et 6 avril 1994, le requérant subit deux autres examens médicaux. Les rapports établis en conséquence faisaient état de séquelles et d’ecchymoses sur le corps de l’intéressé. Partant, celui-ci déposa une plainte
contre les policiers responsables de sa garde à vue.
11.
Le 23 juin 1994, le procureur soumit à ladite juridiction un acte d’accusation contre M. Demir. Reprochant à celui-ci d’être membre dirigeant du PKK, il requérait l’application des articles 168 § 1 du code pénal et 5 de la loi n° 3713 sur la lutte contre le terrorisme.
12.
Entre-temps, par un jugement du 9 juin 1995, les policiers mis en cause par le requérant se virent acquittés.
13.
Le 5 mai 1999, la cour de sûreté de l’Etat déclara le requérant coupable des faits reprochés. Sur pourvoi du requérant, la Cour de cassation infirma ce jugement par un arrêt du 29
février 2000.
A la date de l’examen de la présente requête, la procédure de M.
Demir était encore pendante devant la cour de sûreté de l’État.
14.
Le 9 mai 2001, la Cour a reçu, de la part du Gouvernement, la déclaration suivante, rédigée en anglais et signée 3 mai
2001 :
«
1.I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay
ex gratia
to the applicant, Mr Cemal Demir, the amount of 191 000 (one hundred and ninety-one thousand) French francs with a view to securing a friendly settlement of his application registered under N° 24990/94. This sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in French francs to a bank account named by the applicant and/or his duly authorised representative. The sum shall be payable within three months from the date of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case.
2.The Government regret the occurrence, as in the present case, of individual cases of ill-treatment by the authorities of persons detained in custody notwithstanding existing Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such occurrences.
3.It is accepted that the recourse to torture, inhuman or degrading treatment or punishment of detainees constitutes a violation of Article 3 of the Convention and the Government undertake to issue appropriate instructions and adopt all necessary measures to ensure that the prohibition of such forms of ill-treatment- including the obligation to carry out effective investigations - is respected in the future. The Government refer in this connection to the commitments which they undertook in the Declaration agreed on in Application no. 34382/97 and reiterate their resolve to give effect to those commitments. They note that new legal and administrative measures have been adopted which have resulted in a reduction in the occurrence of ill-treatment in circumstances similar to those of the instant application as well as more effective investigations.
4.
The Government consider that the supervision by the Committee of Ministers of the execution of Court judgments concerning Turkey in this and similar cases is an appropriate mechanism for ensuring that improvements will continue to be made in this context. To this end, necessary co-operation in this process will continue to take place.
5.
Finally, the Government undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment
»
15.
Le 4 mai 2001, la Cour avait déjà reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant (voir paragraphe 5 ci-dessus)
:
«
En ma qualité de représentant du requérant, M. Cemal Demir, j’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 24990/94 et selon laquelle il est prêt à verser, ex gratia, la somme globale de 191 000 (cent quatre-vingt onze mille) francs français. Cette somme, qui couvre également les frais et dépens afférents à la cause, ne sera soumise à aucun impôt en vigueur à l’époque pertinente et sera versée dans les trois mois à compter de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
J’accepte cette proposition après avoir dûment consulté le requérant qui, en conséquence,
renonce à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même, de concert avec le requérant, sommes parvenus.»
16.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles
37
§
1
in
fine
de la Convention et
62
§
3 du règlement – voir, entres autres, Aksoy c. Turquie du 18
décembre
1996,
Recueil des arrêts et décisions
;
Salman c. Turquie
[GC], n° 21986/93, CEDH 2000-VII et
Dikme c. Turquie
, n°
17.
En conséquence, l’affaire est rayée du rôle.
Décide
de rayer l’affaire du rôle.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 10 juillet 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Michael
O’Boyle
Elisabeth
Palm
Greffier
Présidente