NWOSU v. DENMARK
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
NWOSU v. DENMARK (CtEDO, 2001)
Reclamantul este național nigerian, născut în 1959. În prezent, el rezidă în Nigeria în cazul în care a fost returnat de autoritățile daneze. El este reprezentat în fața Curții de către dl Bjørn Elmquist, un avocat practicant la Copenhaga. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dl Hans Klingenberg, și co-agent dna Nina Holst-Christensen al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul a venit în Danemarca în octombrie 1992 și a solicitat azil. La începutul anului 1993, s-a căsătorit cu un cetățean danez, dar căsătoria a durat doar aproximativ jumătate de an. În decembrie 1993 s-a căsătorit cu un alt cetățean danez. Cererea de azil a fost respinsă de autoritățile daneze, dar el a primit în martie 1994 un permis de reședință datorită faptului că el a fost căsătorit cu un cetățean danez. Niciun copil nu a fost rezultat din vreuna dintre căsătoriile. Părinții și două surori încă trăiesc în Nigeria, în timp ce alți membri ai familiei lui locuiesc în Statele Unite și în Regatul Unit. În timp ce locuiește în Danemarca, reclamantul a vizitat Nigeria de trei ori, cel mai recent el petrece o lună acolo în ianuarie 1998. El nu a avut probleme în timp ce el a fost acolo. El a primit un nou pașaport nigerian în 1997. În februarie 1998, reclamantul a fost arestat și acuzat de infracțiuni de narcotice, și anume că a fost în posesie de 1.127 kilograme de heroină și 200,5 grame de cocaină, în scopul transmiterii acesteia. El a fost reținut în reținere. La 18 iunie 1998 a fost preluat un acuzare și a început procesul în Curtea Orașului de la Copenhaga (byretten) la 19 iunie 1998. Reclamantul a declarat că este vinovat de acuzațiile aduse împotriva lui, în timp ce s-a opus cererii procurorului de expulzare din cauza faptului că a trăit în Danemarca din 1992, a fost căsătorit cu un cetățean danez din 1993 și de când a riscat să fie încarcerat de cinci ani în conformitate cu legislația nigeriană, din cauza condamnării sale în Danemarca, în condiții care ar fi crude și inumane. Prin hotărâre în aceeași zi, reclamantul a fost considerat vinovat de acuzațiile aduse împotriva lui și condamnat la 3 1⁄2 de ani de închisoare. Tribunalul a hotărât, de asemenea, să expulze reclamantul din Danemarca pentru totdeauna. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii solicitând o sentință mai liniștită și achitarea în ceea ce privește decizia de a-l expulsa. La 7 septembrie 1998, Curtea Înaltă a Danemarcei de Est (Østre Landsret) a susținut integral hotărârea Curții de Oraș. În ceea ce privește ordonanța de expulzare, Curtea Înaltă a declarat: „Datorită caracterului și amploarea activității criminale în cauză (Înaltul Tribunal) este de acord că cerințele de expulzare în temeiul Legii extraterestre ... sunt îndeplinite. Acuzațiile că (reclamantul) ar putea fi poate condamnată la un termen suplimentar de închisoare în Nigeria pentru infracțiunile comise și că îndeplinirea unei condamnații într-o închisoare din Nigeria ar fi contrar standardelor minime de condiții de închisoare recunoscute de Danemarca nu vorbește decisiv împotriva expulzării. În plus, nu se pare că există alte motive speciale care să vorbească în favoarea abținerii expulzării în temeiul Legii extraterestre ...” La 17 septembrie 1998, reclamantul a solicitat permisiunea de a face apel la Curtea Supremă (Højesteret). Acest lucru a fost refuzat la 26 octombrie 1998. La 2 noiembrie 2000, a fost executat ordinul de deportare.