M.E. v. DENMARK
M.E. v. DENMARK (CtEDO, 2012)
SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 58363/10 M.E. împotriva Danemarcei depusă la 8 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, M.E., este un palestinian apatrid. Se pare că s-a născut în Siria în 1982. În prezent, locuiește în Suedia. El este reprezentat în fața Curții de către dna Marianne Vølund, avocat practicant la Copenhaga. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a intrat în Danemarca cu mama sa vitregă și cu doi frați în februarie 1990, când avea șapte ani. A fost acordat azil în octombrie 1993, în același an în Denmark tatăl său. Acesta a fost acordată azil în 1994. În 1998, când reclamantul avea 16 ani, s-a întors în Siria pentru o scurtă ședere. Potrivit Biroului Central Danez de Înregistrare Civilă, el a stat acolo între 20 decembrie 1998 și 22 februarie 1999, dar reclamantul a susținut că a stat șase luni. De asemenea, el a revenit în Siria pentru un scurt timp în 2003. În Danemarca, reclamantul s-a căsătorit și a divorțat de două ori. Din fiecare căsătorie a avut un copil, unul născut în 2001 și unul în 2004. Prin hotărârea din 26 ianuarie 2006, Curtea Înaltă a Danemarcei de Est (Østre Landsret ) a condamnat reclamantul pentru infracțiuni de droguri legate de aproximativ 2,5 kg de heroină și cocaină, comisă pe parcursul anului 2004. Înaltul Tribunal a considerat că reclamantul este instigator și l-a condamnat la șapte ani de închisoare. El a fost, de asemenea, expulsat din Danemarca cu o interdicție de întoarcere. Înaltul Tribunal nu a constatat că o expulzie ar viola art. 8 din Convenție. Hotărârea a fost susținută de Curtea Supremă ( Højesteret ) la 25 august 2006. În 2008, în timp ce a îndeplinit condamnarea, reclamantul s-a opus expulzării. El a susținut, printre altele, că, deși inițial a declarat că s-a născut în Siria, unde a fost înregistrat, în realitate s-a născut în Liban. Reclamantul nu a vrut să se întoarcă în Siria, deoarece nu a vrut să își îndeplinească serviciul militar acolo. De asemenea, el se temea de a fi reîntors în Siria din cauza trecutului politic al tatălui său acolo. În plus, el a fost în conflict cu o familie siriană, pentru că a avut o aventură cu fiica lor în 1999 și ea a acuzat ulterior fals de viol. În cele din urmă, el a fost teamă de a fi condamnat din nou în Siria pentru crima de droguri pe care a comis-o în Danemarca. El a adăugat că în decembrie 2007 a găsit o nouă prietenă, care l-a vizitat în închisoare în fiecare săptămână. Reclamantul a declarat că va fi de acord să fie trimis în Germania, unde a avut o mătușă. A avut nouă frați în Danemarca și doi în Suedia. Prin decizia din 10 august 2009, Serviciul Extraterestrii (Udlændingeservice ) a constatat că reclamantul ar putea fi expulzat în Siria sau în Liban. În ceea ce privește frica reclamantului de pedeapsă dublă, Serviciul de extraterestre a făcut trimitere la o scrisoare a Ministerului Afacerilor Externe din 4 februarie 2004, potrivit căreia „ne bis in idem” „ a fost stabilit în mod expres în Codul Penal sirian, dar a indicat că unele condamnari în străinătate ar putea fi judecate în Siria în cazul în care acestea ar fi prejudiciate securitatea statului, de exemplu. În orice caz, sentința servită în străinătate ar fi dedusă din orice sentință impusă în Siria. Prin apel, prin decizia din 2 decembrie 2009, Consiliul de Refugiat (Flygtningenævnet ) a susținut decizia, dar a constatat că reclamantul a putut fi expulzat numai în Siria, țara în care a trăit cel puțin din 1983 până în 1988 și a vizitat din decembrie 1998 până în februarie 1999 și din nou în 2003. La 16 august 2009, în conformitate cu dispozițiile articolului 50 din Legea privind extraterestrii ( Udlændingeloven ), reclamantul a inițiat o procedură în fața Tribunalului Municipal din Svendborg ( Retten i Svendborg ) susținând că a existat o modificare importantă a circumstanțelor sale, motiv pentru care solicită instanței să revizuiască ordonanța de expulsie. Reclamantul a invocat art. 8 din Convenție și s-a referit în special la cei doi copii săi din Danemarca și la noua sa prietenă, care a avut un copil dintr-o relație anterioară, născut în iunie 2008. În fața Curții de Oraș, aceasta a declarat că va urma reclamantul în Siria. La 29 martie 2010, Tribunalul Orașului a respins cererea reclamantului, deoarece nu a constatat că situația sa s-a schimbat în așa fel încât există vreun motiv pentru a revoca ordinul de expulzie. Prin apel, reclamantul a susținut că s-a căsătorit cu prietena sa în conformitate cu tradiția arabă, că ea aștepta copilul lor și că nu mai vrea să-l urmărească în Siria. La 26 mai 2010 Curtea Înaltă a Danemarcei de Est a susținut hotărârea Tribunalului Orașului și a lăsat apelul la Curtea Supremă a fost refuzat la 19 august 2010. Reclamantul a fost deportat în Siria la 3 noiembrie 2010. La sosirea la aeroportul din Damasc, reclamantul se presupune că a fost reținut și plasat în diferite închisori, interogat, în special cu privire la condamnarea sa în Danemarca și dacă a fost dependent de droguri și a fost supus cu regularitate la tortură. La 4 decembrie 2010, el a fost eliberat pentru a începe serviciul militar de treizeci de luni în Holms, dar el a fost scutit după o lună pentru că a suferit de probleme de inimă. El a fost, de asemenea, convocat să apară în fața instanței de la Holms pentru a explica despre condamnarea sa în Danemarca. Se pare că acest caz este încă în așteptare. Se teme că este condamnat din nou și condamnat la până la zece ani de închisoare. La 12 septembrie 2011, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a fugit din Siria și a intrat în Grecia, unde a fost reținut. La 21 noiembrie 2011, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a intrat în Suedia și a solicitat azil acolo. La 8 octombrie 2010, reclamantul s-a plâns că deportarea sa în Siria va fi încălcată de art. 8 din Convenție. La 2 decembrie 2010, el s-a plâns, de asemenea, că deportarea sa în Siria a fost încălcată de art. 3 din Convenție, deoarece autoritățile daneze ar fi trebuit să fi fost conștienți că ar fi riscat să fie supusă torturii la întoarcere. Având în vedere observațiile reclamantului în fața Serviciului extratereșt și a comitetului de apel pentru refugiați, reclamantul a epuizat căile de recurs interne cu privire la afirmația sa de a fi supus torturii la întoarcere de către autoritățile siriene în legătură cu ancheta lor privind condamnarea sa în Danemarca, iar plângerea sa a fost prezentată în fața Curții în temeiul articolului 3 din Convenție că autoritățile daneze ar fi trebuit să fi fost conștienți de acest risc? A fost încălcat art. 3 din Convenție să pună în aplicare ordinul de deportare al reclamantului și să-l returneze în Siria la 3 noiembrie 2010? 3. Reclamantul a respectat termenul de șase luni referitor la plângerea că ordinul de deportare inițial, care a devenit finală la 25 august 2006, își contravine dreptul de a respecta „vieța privată” și „vieța în familie? A fost încălcat art. 8 din Convenție să pună în aplicare ordinul de deportare al reclamantului și să-l returneze în Siria la 3 noiembrie 2010?