CtEDO 17.07.2001 Auto

AFFAIRE DEMIR ET GUL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
17.07.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE DEMIR ET GUL c. TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DEMIR ȘI GÜL c. TURCIA (Cercetările nr. 29866/96, 2986/96 și 29872/96) HOTĂRÂREA (reglementarea amiabilă) STRASBURG 17 iulie 2001 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Demir și Gül c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din dl Palm președinte Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțiru Maruste judecători Gölcüklü , judecător ad-hoc O Céelebi Demir, Musa Demir și Senanik Gül, au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Drepturilor Omului ( nu a desemnat un agent pentru procedura în fața Curții. Reclamanții susțin că sunt victimele unei încălcări a articolului 5 alineatul (3) din convenție, întrucât durata detenției lor a fost excesivă ca urmare a comunicării hotărârilor judecătorești către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la data de 1 În noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 6 februarie 2001, după colectarea observațiilor părților, Curtea a declarat cererile admisibile. La 16 februarie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului (b) din Convenție. În februarie 2001, guvernul și, respectiv, reprezentantul reclamanților au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. La 2 iunie 1995, reclamantul Senanik Gül și, la 4 iunie 1995, reclamanții Carelebi și Musa Demir au fost arestați și reținuți de către Hotărârea de Securitate a lui Izmir, secțiunea de combatere a terorismului. El le-a reproșat că au participat la activitățile teroriste ale PKK și că au sprijinit și sprijinit această organizație. La 14 iunie 1995, reclamanții au fost duși în fața judecătorului care se afla în apropierea Curții de Securitate a statului Izmir, care a dispus punerea lor în arest provizoriu. Prin actul de acuzare prezentat la 10 iulie 1995, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului Izmir a intentat o acțiune penală împotriva reclamanților. Prin hotărârea din 22 iulie 1997, Curtea de Securitate a Tribunalului de Primă Instanță a primului reclamant și a condamnat al doilea și al treilea reclamant, în conformitate cu art. 169 din Codul Penal și cu art. 5 din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului, la o pedeapsă cu închisoarea de patru ani și șase luni. Apoi, ținând cont de circumstanțele atenuante, Curtea și-a redus pedeapsa cu a șasea și i-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani și nouă luni. 10. Primul reclamant a intentat o acțiune în despăgubire în temeiul Legii nr. 466 în fața instanței de judecată. La 9 mai 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului declar că: în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine acțiunile n 29866/96, 29867/96 și respectiv 29872/96 introduse de MM. Caelebi Demir, Musa Demir și Senanik Gül, guvernul turc propune să plătească, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului, pentru prejudicii materiale și morale, suma de 21 000 (80 și o mie) de franci francezi domnului Carelebi Demir, 21 000 (opt și o mie) franci francezi pentru domnul Musa Demir și 27 000 (27 mii) franci francezi pentru domnul Senanik Gül, precum și suma globală de 12 000 (doisprezece mii) franci francezi pentru cheltuielile și cheltuielile celor trei reclamanți. Această plată va fi soluționată definitiv. Mai mult decât atât, după pronunțarea hotărârii, guvernul a indicat că, după ce a fost trimisă cauza Marii Camere, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 12. Prin scrisorile din 7 februarie și 6 iunie 2001, sumele menționate în regulamentele amiabile nu ar fi supuse niciunei taxe. 13. La 16 martie 2001, Curtea primise următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților Am luat cunoștință de declarația guvernului turc conform căreia este pregătit să plătească, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu titlu de prejudiciu material și moral, suma de 21 000 (o mie și douăzeci de mii) de franci francezi către dl quelebi Demir, 21 000 (o mie și douăzeci) de franci francezi către dl. Musa Demir și 27 000 (27 000) franci francezi către domnul Senanik Gül, precum și suma globală de 12 000 (doisprezece mii) franci francezi pentru cheltuielile noastre și cheltuielile de judecată în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei cu originea cererilor nr. 29866/96, 29866/96 și 29872/96 pe care le-am introdus în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului. Acceptăm această propunere și, de asemenea, renunțăm la orice altă pretenție față de Turcia cu privire la faptele care au stat la baza acestor cereri. Suntem de acord cu această chestiune soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns noi și guvernul. În plus, ne angajăm să nu solicităm, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 14. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și de scrisorile guvernului din 7 februarie și 6 iunie 2001 menționate mai sus. Curtea se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (1) ] 3 din regulament. 15. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza de la rol. PE CES DE LA CURȚA, ÎN LUNANIMITA, hotărăște să șteargă cauza din rolul Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 17 iulie 2001 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Michael O.Boyle Elizabeth Palm Modulator președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-02-06
0,97
DEMIR, DEMIR ET GÜL contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 29866/96, 29867/96 et 29872/96 respectivement présentées par Çelebi DEMİR, Musa DEMİR et Senanik GÜL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première sectio
CtEDO 2001-07-10
0,97
AFFAIRE DEMIR c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DEMİR c. TURQUIE (Requête n° 24990/94) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 10 juillet 2001 En l’affaire Demir c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composé
CtEDO 2001-07-10
0,97
AFFAIRE ÖZCELIK ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÖZÇELIK ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n° 29425/95) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 10 juillet 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Özçelik et autres c. Turquie, La Cour européenne des
CtEDO 2001-07-10
0,97
AFFAIRE DEGER c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DEĞER c. TURQUIE (Requête n° 24934/94) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 10 juillet 2001 En l’affaire Değer c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composé
CtEDO 2001-07-17
0,96
AFFAIRE OKUYUCU ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE OKUYUCU ET AUTRES c. TURQUIE (Requêtes n os 28014/95, 28015/95 et 28016/95) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 17 juillet 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Okuyucu et autres c. Turquie
Sursă