TURCIA (Cercetările nr. 28014/95, 28015/95 și 28016/95) HOTĂRÂREA (reglementarea amiabilă) STRASBURG 17 iulie 2001 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Okuyucu și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnul Palm președinte Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțiru Maruste judecători Gölcüklü , judecător ad-hoc O 28014/95, 2801" și 28016/95) îndreptate împotriva Republicii Turcia și din care trei resortisanți ai acestui stat, domnii Mehmet Sirin Okuyucu și Ahmet Kara și M Fatma Bilmen, au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Drepturilor Omului, la 10 iulie 1995, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor la lamaie și a libertăților fundamentale (inclusiv a Convenției privind libertățile fundamentale).
Reclamanții sunt reprezentați de M.N. Terzi, avocat în Baroul d 5 alin. (3) din Convenție, întrucât durata detenției lor a fost excesivă. În urma comunicării cererilor către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 9 ianuarie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererile admisibile. La 26 ianuarie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. b) din Convenție. La 2 mai și, respectiv, 7 februarie 2001, guvernul și reprezentantul reclamanților au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei.
La 16 ianuarie 1995, reclamanta Mehmet Sirin Okuyucu, la 13 ianuarie 1995, reclamanta Ahmet Kara, și la 15 ianuarie 1995, reclamanta Fatma Bilmen, au fost arestate și ținute în custodie la sediul Direcției de Securitate d a lui Izmir, secțiunea pentru combaterea terorismului, în urma unei operații împotriva PKK. La 23 ianuarie 1995, reclamanții au fost ascultați de procurorul republicii aproape de curtea de securitate a statului Izmir. În aceeași zi, ei au fost aduși în fața judecătorului care a stat lângă curtea de securitate a statului Izmir, care a ordonat arestarea lor provizorie. Printr-un act de acuzare prezentat la 13 februarie 1995, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului .Izmir i-a acuzat pe reclamanți, în temeiul articolului 169 din Codul Penal, pentru ajutor și sprijin pentru PKK.
La 8 noiembrie 1995, reclamanții Ahmet Kara și Fatma Bilgin, și la 23 ianuarie 1996, reclamantul Mehmet Sirin Okuyucu au fost eliberați. 10. Prin hotărârea din 19 martie 1997, în conformitate cu art. 169 din Codul penal, Curtea de Securitate de la … 28014/95, 28015/95 și 28016/95, introduse de Mehmet Șirin Okuyucu, Ahmet Kara și Fatma Bilmen, guvernul turc propune să plătească, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu titlu de prejudiciu material și moral, suma de 15 000 (quinze mii) franci francezi către M. Okuyucu, 20 000 (80 000) de franci francezi dlui Kara și 15 000 (cinsprezece mii) de franci francezi dlui Bilmen, precum și suma totală de 15 000 (cinsprezece mii) de franci francezi pentru cheltuielile și cheltuielile celor trei reclamanți.
Mai mult decât atât, după pronunțarea hotărârii, guvernul a indicat că, după ce a fost trimisă cauza Marii Camere, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 12. Prin scrisorile din 7 februarie și 6 iunie 2001, sumele menționate în regulamentele amiabile nu ar fi supuse niciunei taxe.
13. La 7 februarie 2001, Curtea primise următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților Am luat cunoștință de declarația guvernului turc conform căreia este pregătit să plătească, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu titlu de prejudiciu material și moral, suma de 15 000 (quini mii) franci francezi către dl Okuyucu, 20 000 (80 000) franci francezi către dl Kara și 15 000 (quinze mii) franci francezi către dl Bilmen, precum și suma globală de 15 000 (cinsprezece mii) franci francezi pentru cheltuielile noastre și cheltuielile de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererile nr. 28014/95, 2801 Acceptăm această propunere și, de asemenea, renunțăm la orice altă pretenție față de Turcia cu privire la faptele care au stat la baza acestor cereri.
Suntem de acord cu această chestiune soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns noi și guvernul. În plus, ne angajăm să nu solicităm, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 14. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și de scrisorile guvernului din 7 februarie și 6 iunie 2001 menționate mai sus. Curtea se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (1) ] 3 din regulament.
15. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza de la rol. PE CES DE LA CURȚA, ÎN LUNANIMITA, hotărăște să șteargă cauza din rolul Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 17 iulie 2001 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Michael O.Boyle Elizabeth Palm Modulator președinte
ET AUTRES c. TURQUIE (Requêtes n os 28014/95, 28015/95 et 28016/95) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 17 juillet 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Okuyucu et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me E. Palm , présidente , MM. L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , B. Zupančič , T. Panțîru , R. Maruste , juges , F. Gölcüklü , juge ad hoc , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 9 janvier et 26 juin 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouvent trois requêtes (n os 28014/95, 28015/95 et 28016/95) dirigées contre la République de Turquie et dont trois ressortissants de cet Etat, MM. Mehmet Șirin Okuyucu et Ahmet Kara et M me Fatma Bilmen (« les requérants »), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 10 juillet 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants sont représentés par M e M.N. Terzi, avocat au barreau d’Izmir. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent pour la procédure devant la Cour.
3.Les requérants allèguent qu’ils sont victimes d’une violation de l’article 5 § 3 de la Convention en ce que la durée de leur garde à vue était excessive.
4.A la suite de la communication des requêtes au Gouvernement par la Commission, l’affaire a été transférée à la Cour le 1 er novembre 1998 en vertu de l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Le 9 janvier 2001, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré les requêtes recevables.
5.Le 26 janvier 2001, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 2 mai et 7 février 2001 respectivement, le Gouvernement et le représentant des requérants ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
6.Le 16 janvier 1995, le requérant Mehmet Șirin Okuyucu, le 13 janvier 1995, le requérant Ahmet Kara, et le 15 janvier 1995, la requérante Fatma Bilmen, furent arrêtés et placés en garde à vue dans les locaux de la direction de la sûreté d’Izmir, section de la lutte contre le terrorisme, suite à une opération menée contre le PKK.
7.Le 23 janvier 1995, les requérants furent entendus par le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat d’Izmir. Le même jour, ils furent traduits devant le juge assesseur près la cour de sûreté de l’Etat d’Izmir qui ordonna leur mise en détention provisoire.
8.Par acte d’accusation présenté le 13 février 1995, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat d’Izmir inculpa les requérants, en application de l’article 169 du code pénal, pour aide et soutien au PKK.
9.Le 8 novembre 1995, les requérants Ahmet Kara et Fatma Bilgin, et le 23 janvier 1996, le requérant Mehmet Șirin Okuyucu furent mis en liberté.
10.Par arrêt du 19 mars 1997, en application de l’article 169 du code pénal, la cour de sûreté de l’Etat d’Izmir condamna les requérants à une peine d’emprisonnement de trois ans et neuf mois. EN DROIT
11.Le 9 mai 2001, la Cour a reçu la déclaration suivante de la part du Gouvernement : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine les requêtes n os 28014/95, 28015/95 et 28016/95, respectivement introduites par Mehmet Șirin Okuyucu, Ahmet Kara et Fatma Bilmen, le gouvernement turc offre de verser, dans les trois mois suivant la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme, au titre de préjudice matériel et moral la somme de 15 000 (quinze mille) francs français à M. Okuyucu, 20 000 (vingt mille) francs français à M. Kara et 15 000 (quinze mille) francs français à M me Bilmen, ainsi que la somme globale de 15 000 (quinze mille) francs français pour frais et dépens des trois requérants. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
12.Par lettres des 7 février et 6 juin 2001, le Gouvernement a indiqué que les sommes mentionnées dans les règlements amiables ne seraient soumises à aucune taxe.
13.Le 7 février 2001, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le représentant des requérants : « Nous avons pris connaissance de la déclaration du gouvernement turc selon laquelle il est prêt à verser, dans les trois mois suivant la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme, au titre de préjudice matériel et moral la somme de 15 000 (quinze mille) francs français à M. Okuyucu, 20 000 (vingt mille) francs français à M. Kara et 15 000 (quinze mille) francs français à M me Bilmen ainsi que la somme globale de 15 000 (quinze mille) francs français pour nos frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine les requêtes n os 28014/95, 28015/95 et 28016/95 que nous avons introduites devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Nous acceptons cette proposition et renonçons par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine desdites requêtes. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et nous-mêmes sommes parvenus. En outre, nous nous engageons à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
14.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention) ainsi que des lettres du Gouvernement en date des 7 février et 6 juin 2001 mentionnées ci-dessus. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
15.Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 juillet 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente