CtEDO 01.03.2001 Auto

AFFAIRE GELGEC ET OZDEMIR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
01.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE GELGEC ET OZDEMIR c. TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL GELGEÇ ȘI ÖZDEMIR c. TURCIA Cererea nr. 27700/95 HOTĂRÂREA (Regulamentul amiabil) STRASBURG martie 2001 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Gelgeç și Özdemir c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele A.B. Baka Lorenzen Tsatsa-Nikolovska dnii Levits Kovler judecători Gölcüklü judecător ad-hoc, Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 27 aprilie 2000 și 8 februarie 2001, Renunță la hotărâre, adoptat la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (nr. 27700/95) îndreptată împotriva Turciei și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dl Elif Gelgeç și dl. Izzet Özdemir ( Nu a desemnat un agent pentru procedură în fața Curții. Cererea are ca obiect să obțină o decizie pe punctul de a afla dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a dispozițiilor art. 3 din Convenție. La 13 mai 1996, Comisia a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, invitând să prezinte în scris observații cu privire la admisibilitate și la temeinicia punerii în aplicare a art. 3 din Convenție. În urma comunicării cererii de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 27 aprilie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 24 și 28 noiembrie 2000, reprezentantul reclamanților și, respectiv, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. La 26 mai 1994, reclamanții au fost arestați de poliție la Istanbul și au fost reținuți până la 3 iunie 1994 în incintele Secției antiteroriste din cadrul Direcției de Securitate D Tot la 3 iunie 1994, procurorul republicii din apropierea Curții de Securitate i-a auzit pe reclamanți spunând în declarațiile lor că au fost arestați la 26 mai 1994, că au fost torturați în timpul custodiei lor și că declarațiile lor conținând mărturisirea lor fuseseră pregătite de poliție. În aceeași zi, ei au fost duși în fața judecătorului judecător al Curții de Securitate a Țării de Jos, care a ordonat arestarea lor provizorie. 10. La 6 iunie 1994, reclamanții au fost examinați de către medicul de la casa de interdicie de la Istanbul, unde fuseseră transferai după arestarea lor provizorie. La 16 iunie 1994, secia de medicină legală din Eyüp a confirmat acest raport care meniona urme pe corpurile reclamanților. 11. La 11 iulie și 7 octombrie 1994, reclamanții au depus plângere împotriva polițiștilor responsabili de arestarea lor, susținând că aceștia le-au aplicat rele tratamente. 12. Procurorul Republicii Dahja, pe baza articolului 243 din Codul penal, a inițiat două acțiuni penale în fața a două camere din curtea tribunalului, în fața polițiștilor din secția antiterorism din cadrul Direcției de securitate responsabile de custodie a reclamanților. 13. La o dată care nu a fost precizată de către părți, procedura privind plângerea primei reclamante a dus la arestarea polițiștilor. Recursul său din 3 iulie 1996 a fost respins. 14. În ceea ce privește plângerea celui de-al doilea reclamant, prin hotărârea din 29 noiembrie 1996, tribunalul dasezis i-a relaxat pe cei doi funcționari ai poliției. La 8 decembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, semnată la 28 noiembrie 2000, declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea nr. 27700/95, introdusă de dna Elif Gelgeç și de dl Zzet Özdemir, guvernul turc propune ca fiecare dintre acestea să plătească suma de 7 500 de lire sterline pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli, imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. În plus, Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö nu Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Am luat cunoștință de declarația guvernului turc conform căreia el este dispus să plătească fiecăruia dintre noi suma de 7 500 de lire sterline pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei care are ca origine cererea nr. 27700/95 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Acceptăm această propunere și, în plus, reținem oricărei alte pretenții față de statul turc cu privire la faptele care au stat la originea acestei acțiuni până la pronunțarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns noi și guvernul; în plus, ne angajăm să nu solicităm, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 18. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 1 martie 2001 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Erik Fribergh Christos Rozakis Modululer

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-07-10
0,97
AFFAIRE ÖZCELIK ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÖZÇELIK ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n° 29425/95) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 10 juillet 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Özçelik et autres c. Turquie, La Cour européenne des
CtEDO 2000-04-27
0,97
GELEGEC ET ÖZDEMIR contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 27700/95 présentée par Elif GELGEÇ et Izzet ÖZDEMIR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 avril 2000 en une chambr
CtEDO 2001-07-17
0,97
AFFAIRE OKUYUCU ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE OKUYUCU ET AUTRES c. TURQUIE (Requêtes n os 28014/95, 28015/95 et 28016/95) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 17 juillet 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Okuyucu et autres c. Turquie
CtEDO 2005-04-26
0,97
AFFAIRE OZDES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZDEŞ c. TURQUIE (Requête n o 42752/98) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2005 DÉFINITIF 26/07/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-01-30
0,97
AFFAIRE CALKAN ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÇALKAN ET AUTRES c. TURQUIE ( Requête n° 19272/92 ) ARRÊT STRASBOURG 30 janvier 2001 DÉFINITIF 30/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
Sursă