BUBILIK AGAINST TURKEY

Rezoluția finală ResDH(2001)86 Cererea privind drepturile omului nr. 24718/94 Bubilik împotriva Turciei (aprobată de Comitetul de miniștri la 23 iulie 2001 la reuniunea 760 a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (2000), adoptată la 14 februarie 2000 în cazul Bubilik împotriva Turciei, în care Comitetul de miniștri a decis că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale (violație la art. 1 din Protocolul nr. 1), datorită întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțele interne pentru expropierea proprietății reclamantului și a diferenței substanțiale între rata dobânzii nejustificate aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; și a hotărât, de asemenea, să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999; întrucât la 716 reuniunea Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținută prin o decizie adoptată la 24 iulie 2000, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din convenție, că Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 1 000 de dolari americani în ceea ce privește prejudiciile morale, 42 880 de dolari americani în ceea ce privește prejudiciile materiale și 2 000 de dolari americani în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 45 880 de dolari americani, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi obținute de la expirarea termenului până când plata integrală a fost pusă la dispoziție a reclamantului; întrucât Comitetul de miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 14 februarie 2000 și 24 iulie 2000, având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a le respecta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul respondent afirmă că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări similare (a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și, respectiv, ResDH(2001)71 în cazurile Aka și Akkuș), în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de redecontare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, în special în ceea ce privește rata inflației țării), și a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză direct; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 24 octombrie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 45 880 dolari americani ca satisfacție echitabilă, Declară, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2001)86

Human Rights

Application No. 24718/94

Bubilik against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 23 July 2001

at the 760

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH (2000) 24, adopted on 14 February 2000 in the case of Bubilik against Turkey, in which the Committee of Ministers decided that there had been a breach of the applicant’s right to the peaceful enjoyment of her possessions (violation of Article 1 of Protocol No. 1), due to the administration’s delay in paying additional compensation awarded by domestic courts for expropriation of the applicant’s property and to the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey; and also decided to make public the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 30 October 1999;

Whereas at the 716

th

meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 24 July 2000, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the Government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 1 000 American dollars in respect of non-pecuniary damage, 42 880 American dollars in respect of pecuniary damage and 2 000 American dollars in respect of costs and expenses, namely a total sum of 45 880 American dollars, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;

Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 14 February 2000 and 24 July 2000, having regard to Turkey’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent state that measures had already been taken to avoid new similar violations (see Resolutions ResDH(2001)70 and ResDH(2001)71 respectively in the Aka and Akkuș cases), notably through the entry into force on 1 January 2000 of law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, in relation particularly to the country’s inflation rate), and indicated that the Commission’s report as well as the Committee of Ministers’ decisions had been sent out to the authorities directly concerned;

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 24 October 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 45 880 American dollars as just satisfaction,

Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.