Turanli și alții, Topçu și alții, Tirtiklioglu, Karaçelik și alții, Karagöz, Duman și Akin împotriva Turciei

Rezoluția finală ResDH(2001)87 Cerințele privind drepturile omului nr. 26121/95-2612/95 Turanli și alții, Topçu și alții, Tirtiklioğlu, Karacelik și alții, Karagöz, Duman și Akin împotriva Turciei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 23 iulie 2001 la ședința 760 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 472, adoptată la 15 iulie 1999 în cazul Turanli și alții, Topçu și alții, Tirtiklioğlu, Karacelik și alții, Karagöz, Duman și Akin împotriva Turciei, în care Comitetul de Miniștri a hotărât că s-a încălcat dreptul reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor (violații articolului 1 din Protocolul nr. 1), datorită întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțele interne pentru expropriarea proprietății reclamanților și a diferenței substanțiale între rata dobânzii care se aplică în momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; și a hotărât, de asemenea, să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamanților,

propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999; întrucât la 709 și 716 Sesiunile Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizii adoptate la 29 mai 2000 și, respectiv, 24 iulie 2000, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din Convenție, că Guvernul Statului pârât a plătit în mod just satisfacție, în termen de trei luni, dlui Turanli și alții, dlui Topçu și alții, precum și dlui Karacelik și alții, suma globală de 3 000 de dolari americani în ceea ce privește daunele morale și de 57 000 de dolari americani în ceea ce privește prejudiciile materiale; dlui Tirtiklioğlu, 1 000 de dolari americani pentru daune morale și 12 068 de dolari americani pentru prejudiciu material, având în vedere că datoria pecuniare a dlui Karagöz, 1 000 de dolari americani pentru daunele morale, și 3 486 de dolari americani pentru prejudiciile materiale pentru drului Duman, 1 000 dolari americani tranzi și 664 de la sumă pentru daunea de 864, ar fi daunilor americane.

întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 iulie 1999, 29 mai 2000 și 24 iulie 2000, având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a le respecta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări similare (a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și, respectiv, ResDH(2001)71 în cazurile Aka și Akkuș), în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de redecontare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, în special în ceea ce privește rata inflației țării), și a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză direct; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 2 august 2000 și 11 octombrie 2000, în termenele stabilite, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma totală de 98 909 dolari americani ca o simplă satisfacție, Declară, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2001)87 Human Rights Applications No. 26121/95 to 26127/95 Turanli and others, Topçu and others, Tirtiklioğlu, Karaçelik and others, Karagöz, Duman and Akin against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 23 July 2001 at the 760 th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (99) 472, adopted on 15 July 1999 in the case of Turanli and others, Topçu and others, Tirtiklioğlu, Karaçelik and others, Karagöz, Duman and Akin against Turkey, in which the Committee of Ministers decided that there had been a breach of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions (violations of Article 1 of Protocol No. 1), due to the administration's delay in paying additional compensation awarded by domestic courts for expropriation of the applicants’ property and to the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey; and also decided to make public the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicants, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 30 October 1999; Whereas at the 709 th and 716 th meetings of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by decisions adopted on 29 May 2000 and 24 July 2000 respectively in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the Government of the respondent state was to pay as just satisfaction, within three months, to Mr Turanli and others, to Mr Topçu and others and to Mr Karaçelik and others, the global sums of 3 000 American dollars in respect of non-pecuniary damage and of 57 000 American dollars in respect of pecuniary damage; to Mr Tirtiklioğlu, 1 000 American dollars for non-pecuniary damage and 12 068 American dollars for pecuniary damage; to Mr Karagöz, 1 000 American dollars for non-pecuniary damage and 3 486 American dollars for pecuniary damage for Mr Duman, 1 000 American dollars for non-pecuniary damage and 6 864 American dollars for pecuniary damage and for Mr Akin, 1 000 American dollars for non-pecuniary damage and 12 491 American dollars for pecuniary damage, namely a total sum of 98 909 American dollars,

and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant; Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 15 July 1999, 29 May 2000 and 24 July 2000, having regard to Turkey’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new similar violations (see Resolutions ResDH(2001)70 and ResDH(2001)71 respectively in the Aka and Akkuș cases), notably through the entry into force on 1 January 2000 of law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, in relation particularly to the country’s inflation rate), and indicated that the Commission’s report as well as the Committee of Ministers’ decisions had been sent out to the authorities directly concerned;

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 2 August 2000 and 11 October 2000, within the time-limits set, the Government of the respondent state had paid the applicants the total sum of 98 909 American dollars as just satisfaction, Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.