22 CASES AGAINST TURKEY (SEE APPENDIX) RELATING TO THE ADMINISTRATION'S DELAY IN PAYMENT OF COMPENSATION FOR EXPROPRIATION AND THE APPLICABLE RATE OF DEFAULT INTEREST

Rezoluția ResDH(2002)40 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 aprilie 2001 (finală la 10 iulie 2001) în 22 de cazuri împotriva Turciei (a se vedea apendicele) referitoare la întârzierea administrației în plata compensației pentru expropiere și la rata aplicabilă a dobânzilor nejustificate (aprobată de Comitetul de miniștri la 30 aprilie 2002 la cea de-a 792-a ședință a deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alin. (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cele 22 de cazuri enumerate în apendicele prezentei rezoluții, care au fost pronunțate la 10 aprilie 2001 și transmise Comitetului de Miniștri după ce au devenit definitive în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că aceste cazuri au apărut în cererile (a se vedea apendicele) împotriva Turciei, depuse la 26 august 1991 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către 39 de resortisanți turci și că Curtea, deținută de cazurile în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerile că a existat o încălcare a dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțe interne pentru expropriarea proprietăților reclamanților și a diferenței substanțiale între rata de dobânzi nejustificată aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; întrucât în hotărârile sale din 10 aprilie 2001 privind aceste cazuri, Curtea a considerat în unanimitate: - că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, sumele de o justă satisfacție indicate în apendice și că dobânzile simple la o rată anuală de 6% vor fi plătite pentru aceste sume de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârilor din 10 aprilie 2001, având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a le respecta; întrucât în timpul examinării cazurilor de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări similare [a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71 în cazul Aka și, respectiv, Akkuș în cazul Turciei], în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de reformulare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, în special în ceea ce privește rata inflației țării), și a indicat că hotărârile Curții au fost transmise autorităților în cauză direct; Având în vedere că, la 10 iulie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârile din 10 aprilie 2001, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluție ResDH(2002)40 Detalii privind satisfacția echitabilă acordată reclamanților Hotărârea nr. Pecuniară Costuri morale și daune cheltuieli Günal 1922/92 USD 4.521 USD 1.000 USD 300 USD Ali Öztürk 19289/92 USD 923 USD 1.000 USD 300 USD Hasan Öztürk 19290/92 USD 2.677 USD 1000 USD 300 Kamil Öztürk 19291/92 USD 5.069 USD 1.000 USD 300 USD Mehmet Öztürk 19292/92 USD 4.072 USD 1.000 USD 300 Muhsin Öztürk 19293/92 USD 3.391 USD 1.000 USD 300 Mustafa Öztürk 19294/92 USD 1.329 USD 1.000 USD 300 Sabri Öztürk 19295/92 USD 235 USD 1.000 USD 300 Yunus Öztürk 19296/92 USD 2.851 USD 1.000 USD 300 Sancar 19297/92 USD 3.199 USD 1.000 USD 300 Sarı 19298/92 USD 3.727 USD 1.000 USD 300 Sezer 19299/92 USD 4.188 USD 1.000 USD 300 Sülün 19300/92 USD 5,352 USD 1,000 USD 300 Șahin & altele 1931/92 USD 4,247 USD 1,000 USD 300 pentru fiecare reclamant Aziz Șen & altele 1932/92 USD 4,799 USD 1,000 USD 300 pentru fiecare reclamant İbrahim Tașdemir 19304/92 USD 2,033 USD 1000 USD 300 Mahir Tașdemir & altele 1935/92 USD 4,799 USD 1000 USD 300 pentru fiecare reclamant Mehmet Tașdemir 1936/92 USD 1,190 - USD 300 Zekeriya Tașdemir 19307/92 USD 2.780 USD 1.000 USD 300 Zekiye Yılmaz 19309/92 USD 3.422 USD 1.000 USD 300 Yüksel 19311/92 USD 5.257 USD 1.000 USD 300 Zengin & altele 19312/92 USD 1.490 USD 1.000 USD 300 pentru fiecare solicitant

Resolution ResDH(2002)40

concerning the judgments of the European Court of Human Rights

of 10 April 2001 (final on 10 July 2001)

in 22 cases against Turkey (see Appendix) relating to the administration’s delay in payment of compensation for expropriation and the applicable rate of default interest

(Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2002

at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgments of the European Court of Human Rights in the 22 cases listed in the Appendix to this Resolutions, which were delivered on 10 April 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once they had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that these cases originated in applications (see Appendix) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 26 August 1991 under former Article 25 of the Convention by 39 Turkish nationals, and that the Court, seized of the cases under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints that there had been a breach of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions due to the administration’s delay in paying additional compensation awarded by domestic courts for expropriation of the applicants’ property and to the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey;

Whereas in its judgments of 10 April 2001 concerning these cases the Court, unanimously:

- held that there had been a violation of Article 1 of Protocol 1 to the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicants, within three months from the date at which the judgment became final, the amounts of just satisfaction indicated in the appendix, and that simple interest at an annual rate of 6% would be payable on these sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgments of 10 April 2001, having regard to Turkey’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the cases by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new, similar violations (see Resolutions ResDH(2001)70 and ResDH(2001)71 in the Aka and Akkuș against Turkey cases respectively), notably through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, in relation particularly to the country’s inflation rate), and indicated that the Court’s judgments had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 10 July 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the judgments of 10 April 2001,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases.

Appendix to Resolution ResDH(2002)40

Details of just satisfaction awarded to the applicants

Case Application No. Pecuniary Non-pecuniary Costs and

damage damage expenses

Günal

19282/92 USD 4,521 USD 1,000 USD 300

Ali Öztürk

19289/92 USD 923 USD 1,000 USD 300

Hasan Öztürk

19290/92 USD 2,677 USD 1,000 USD 300

Kamil Öztürk

19291/92 USD 5,069 USD 1,000 USD 300

Mehmet Öztürk

19292/92 USD 4,072 USD 1,000 USD 300

Muhsin Öztürk

19293/92 USD 3,391 USD 1,000 USD 300

Mustafa Öztürk

19294/92 USD 1,329 USD 1,000 USD 300

Sabri Öztürk

19295/92 USD 235 USD 1,000 USD 300

Yunus Öztürk

19296/92 USD 2,851 USD 1,000 USD 300

Sancar

19297/92 USD 3,199 USD 1,000 USD 300

Sarı

19298/92 USD 3,727 USD 1,000 USD 300

Sezer

19299/92 USD 4,188 USD 1,000 USD 300

Sülün

19300/92 USD 5,352 USD 1,000 USD 300

Șahin & others

19301/92 USD 4,247 USD 1,000 USD 300

to each applicant

Aziz Șen & others

19302/92 USD 4,799 USD 1,000 USD 300

to each applicant

İbrahim Tașdemir

19304/92 USD 2,033 USD 1,000 USD 300

Mahir Tașdemir &

others

19305/92 USD 4,799 USD 1,000 USD 300

to each applicant

Mehmet Tașdemir

19306/92 USD 1,190 - USD 300

Zekeriya Tașdemir

19307/92 USD 2,780 USD 1,000 USD 300

Zekiye Yılmaz

19309/92 USD 3,422 USD 1,000 USD 300

Yüksel

19311/92 USD 5,257 USD 1,000 USD 300

Zengin & others

19312/92 USD 1,490 USD 1,000 USD 300

to each applicant