9 CASES AGAINST TURKEY (SEE APPENDIX) CONCERNING THE ADMINISTRATION'S DELAY IN PAYMENT OF ADDITIONAL COMPENSATION FOR EXPROPRIATION AND THE APPLICABLE RATE OF DEFAULT INTEREST

Rezoluția ResDH(2003)182 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 iunie 2002 (finală la 20 septembrie 2002) în 9 cazuri împotriva Turciei (a se vedea apendicele) privind întârzierea administrației în plata compensației suplimentare pentru expropiere și rata aplicabilă a dobânzilor nejustificate (aprobată de Comitetul de miniștri la 6 ianuarie 2004 la cea de-a 863-a ședință a deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alin. (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în 9 cazuri, a căror detalii figurează în apendicele prezentei rezoluții, prezentate la 20 iunie 2002 și transmise Comitetului de Miniștri după ce au devenit definitive în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că aceste cazuri au apărut în cererile împotriva Turciei, depuse la 4 mai 1992 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către 9 resortisanți turci și că Curtea a sesizat cazurile în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerile că a existat o încălcare a dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțele interne pentru expropriarea proprietăților reclamanților și din cauza pierderii valorii cauzate de această diferența substanțială între rata de dobânzi nejustificată aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; întrucât, în hotărârile sale din 20 iunie 2002 privind aceste cazuri, Curtea a considerat în unanimitate: - că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; - a considerat că nu este necesar să se examineze plângerile reclamanților în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârile au devenit definitive, sumele de o justă satisfacție (pentru detalii, a se vedea tabelul anexat la prezenta rezoluție) atribuit în euro pentru a fi transformat în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit pe valoare adăugată care poate fi taxabilă, și că dobânzile simple la o rată anuală de 4,26% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în timpul examinării cazurilor de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări similare (a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71 în cazurile Aka și, respectiv, Akkuș împotriva Turciei), în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de reformulare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării), și a indicat că hotărârile Curții au fost transmise autorităților în cauză direct; Având în vedere faptul că, la 14 octombrie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârile din 20 iunie 2002, și că nu este necesară nicio altă măsură în prezent pentru a se conforma hotărârii Curții; Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluția ResDH(2003)182 Detalii privind satisfacția echitabilă acordată reclamanților: Cerere nr. de caz prejudiciu material Costuri și cheltuieli Total Burhan Bilgin 20132/92 7 850 euro 300 euro 8 150 euro Leyli Bilgin 20133/92 7 850 euro 300 euro 8 150 euro Münir Bilgin 20134/92 7 850 euro 300 euro 8 150 euro Canlı 20136/92 4 500 euro 300 euro 4 800 euro Günal 20142/92 22 500 euro 300 euro 22 800 euro İsmet Șen 20153/92 4 500 euro 300 euro 4 800 euro Mahmut Șen 20154/92 4 500 euro 300 euro 4 800 euro Kemal Șen 20156/92 4 500 euro 300 euro 4 800 euro Mehmet Tașdemir 20158/92 5 000 euro 300 euro 5 300 euro

Resolution ResDH(2003)182

concerning the judgments of the European Court of Human Rights

of 20 June 2002 (final on 20 September 2002)

in 9 cases against Turkey (see Appendix) concerning the administration’s delay in payment of additional compensation for expropriation and the applicable rate of default interest

(Adopted by the Committee of Ministers on 6 January 2004

at the 863rd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgments of the European Court of Human Rights in 9 cases, details of which appear in the appendix to this resolution, delivered on 20 June 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once they had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that these cases originated in applications against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 4 May 1992 under former Article 25 of the Convention by 9 Turkish nationals, and that the Court, seised of the cases under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints that there had been a breach of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions due to the administration’s delay in paying additional compensation awarded by the domestic courts for the expropriation of the applicants’ properties and due to the loss of value this caused as a result of the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey;

Whereas in its judgments of 20 June 2002 concerning these cases the Court, unanimously:

- held that there had been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention;

- held that it was not necessary to examine the applicants’ complaints under Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicants, within three months from the date at which the judgments became final, the amounts of just satisfaction (for details see the table appended to the present resolution) awarded in euros to be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of settlement, plus any value-added tax that may be chargeable, and that simple interest at an annual rate of 4,26% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgments of 20 June 2002, having regard to Turkey’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the cases by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new, similar violations (see Resolutions ResDH(2001)70 and ResDH(2001)71 in the cases Aka and Akkuș against Turkey, respectively), notably through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country’s inflation rate), and indicated that the Court’s judgments had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 14 October 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the judgments of 20 June 2002, and that no other measure was required in the present cases to conform to the Court’s judgment;

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases.

Appendix to Resolution ResDH(2003)182

Details of the just satisfaction awarded to the applicants:

Case

Application No.

Pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Burhan Bilgin

20132/92

7 850 euros

300 euros

8 150 euros

Leyli Bilgin

20133/92

7 850 euros

300 euros

8 150 euros

Münir Bilgin

20134/92

7 850 euros

300 euros

8 150 euros

Canlı

20136/92

4 500 euros

300 euros

4 800 euros

Günal

20142/92

22 500 euros

300 euros

22 800 euros

İsmet Șen

20153/92

4 500 euros

300 euros

4 800 euros

Mahmut Șen

20154/92

4 500 euros

300 euros

4 800 euros

Kemal Șen

20156/92

4 500 euros

300 euros

4 800 euros

Mehmet Tașdemir

20158/92

5 000 euros

300 euros

5 300 euros