4 CASES AGAINST TURKEY (SEE APPENDIX) CONCERNING THE ADMINISTRATION'S DELAY IN PAYMENT OF ADDITIONAL COMPENSATION FOR EXPROPRIATION AND THE APPLICABLE RATE OF DEFAULT INTEREST

Rezoluția ResDH(2003)189 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 iunie 2002 (Resoluții în fața Turciei) în 4 cazuri (a se vedea apendicele) privind întârzierea administrației în plata compensației suplimentare pentru expropiere și rata aplicabilă a dobânzilor nejustificate (aprobată de Comitetul de miniștri la 6 ianuarie 2004 la cea de-a 863-a ședință a deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alin. (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cele patru cazuri, care figurează în apendicele prezentei rezoluții, care au fost pronunțate la 27 iunie 2002 și care au fost transmise în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; Amintind că aceste cazuri au apărut în cererile împotriva Turciei (a se vedea apendicele), depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului între 27 august 1996 și 11 noiembrie 1997 în temeiul articolului 25 anterior din convenție de către cinci resortisanți turci, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerile că a existat o încălcare a dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțele interne pentru expropriarea proprietăților reclamanților și din cauza pierderii valorii cauzate de această diferența substanțială între rata de dobânzi nejustificată aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; întrucât, în hotărârile sale din 27 iunie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluțiile s-au bazat pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată din lista sa cazurile și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazurilor dinainte de Marea Camera; întrucât, în cadrul aranjamentelor prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamanților, anumite sume (a se vedea apendicele) în termen de trei până la șase luni, începând cu notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri după ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; întrucât, în acest sens, Guvernul Statului pârât a luat deja măsuri pentru a evita încălcări noi și similare [a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71 în cazurile Aka și, respectiv, Akkuș împotriva Turciei], în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate în conformitate cu rata anuală de redespunt aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceaceasta este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării); Având în vedere faptul că, la datele indicate în apendice, în termenele convenite în conformitate cu termenele soluțiunilor prietenoase, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în apendicele de apendice și că nu este necesară nicio altă măsură în cazul actual pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluția ResDH(2003)189 Detalii privind satisfacția echitabilă acordată reclamanților: cererea nr. 35 000 dolari americani 27/09/2002 26/09/2002 Özdiler Hasan Doğan 33419/96 5 000 dolari americani 27/09/2002 25/09/2002 Ünlü Dudu 35866/97 25 000 dolari americani 27/09/2002 25/09/2002 Atalağ Tülay 38916/97 105 000 dolari americani 27/09/2002 26/09/2002 105 000 dolari americani 27/12/2002 17/12/2002

Resolution ResDH(2003)189

concerning the judgments of the European Court of Human Rights

of 27 June 2002 (Friendly settlements)

in 4 cases against Turkey (see Appendix) concerning the administration’s delay in payment of additional compensation for expropriation and the applicable rate of default interest

(Adopted by the Committee of Ministers on 6 January 2004

at the 863rd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgments of the European Court of Human Rights in the four cases details of which appear in the appendix to this resolution, which were delivered on 27 June 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that these cases originated in applications against Turkey (see Appendix), lodged with the European Commission of Human Rights between 27 August 1996 and 11 November 1997 under former Article 25 of the Convention by five Turkish nationals, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints that there had been a breach of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions due to the administration’s delay in paying additional compensation awarded by the domestic courts for the expropriation of the applicants’ properties and due to the loss of value this caused as a result of the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey;

Whereas in its judgments of 27 June 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlements were based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the cases out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the cases before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlements it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicants, certain sums (see Appendix) within three to six months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Whereas, in this connection, the government of the respondent state has already taken measures to avoid new, similar violations (see Resolutions ResDH(2001)70 and ResDH(2001)71 in the cases Aka and Akkuș against Turkey respectively), notably through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country’s inflation rate);

Having satisfied itself that, on the dates indicated in the Appendix, within the time-limits agreed to under the terms of the friendly settlements, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided in the friendly settlements, and that no other measure was required in the present cases to conform to the Court’s judgment,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases.

Appendix to Resolution ResDH(2003)189

Details of the just satisfaction awarded to the applicants:

Case

Application No.

Overall Sum

Time limit for payment

Date of payment

Özdiler and Bakan

33322/96

35 000 American dollars

27/09/2002

26/09/2002

Özdiler Hasan Doğan

33419/96

5 000 American dollars

27/09/2002

25/09/2002

Ünlü Dudu

35866/97

25 000 American dollars

27/09/2002

25/09/2002

Atalağ Tülay

38916/97

105 000 American dollars

27/09/2002

26/09/2002

105 000 American dollars

27/12/2002

17/12/2002