CASE OF M.T. AND OTHERS AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2002)115 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2001 (finală la 17 octombrie 2001) în cazul M.T. și alții împotriva Turciei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza M.T. și în alte cazuri pronunțate la 17 iulie 2001 și transmise Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 34502/97) împotriva Turciei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 16 octombrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către M.T. și alți 34 de solicitanți, toți cetățenii turci, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea că a existat o încălcare a dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțe interne pentru expropriarea proprietăților reclamanților și din cauza diferenței substanțiale între rata dobânzii nejustificate aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; întrucât, în hotărârea din 17 iulie 2001, Curtea a hotărât în unanimitate: - a hotărât să scoată cazul din listă în legătură cu 9 reclamanți; - a considerat că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție în ceea ce privește cele 26 de reclamanți; - a susținut că Guvernul Statului pârât a fost să plătească reclamanților, M.T., O.Y., A.Y., E.T., H.E., En.T., S.T., N.V., Sa.T., Ah.T., Ne.T., P.Ö., M.K., Ay.T., Al.T., T.T., C.Ö., Ș.Ç., H.D., N.K., E.F.K., B.K., Ș.F., Ü.B., N.K. și H.B., în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, următoarele sume care urmează să fie convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare, 26 000 de dolari SUA în ceea ce privește prejudiciile morale; 117 928 de dolari SUA în ceea ce privește prejudiciu material; 8 000 de dolari SUA. în ceea ce privește costurile și cheltuielile, împreună cu orice sumă în ceea ce privește orice impozit sau alte modificări fiscale care ar putea fi datorată la data plății și că dobânzile simple la o rată anuală de 6% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni de mai sus, până la decontare; - respins restul cererii reclamanților pentru satisfacție echitabilă; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 17 iulie 2001, având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări (a se vedea Rezoluțiile DH(2001)70 și DH(2001)71, respectiv Aka și, respectiv, Akkuș, împotriva Turciei), în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de reformulare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; Având în vedere că, la 13 noiembrie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 17 iulie 2001, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)115

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 17 July 2001 (final on 17 October 2001)

in the case of M.T. and others against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002

at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the M.T. and others case delivered on 17 July 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 34502/97) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 16 October 1996 under former Article 25 of the Convention by M.T. and 34 other applicants, all Turkish nationals, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that there had been a breach of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions due to the administration's delay in paying additional compensation awarded by domestic courts for expropriation of the applicants’ property and due to the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey;

Whereas in its judgment of 17 July 2001 the Court unanimously:

- decided to strike the case out of the list in respect of 9 applicants;

- held that there had been a violation of Article 1 of Protocol 1 to the Convention in respect of the 26 other applicants ;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicants, M.T., O.Y., A.Y., E.T., H.E., En.T., S.T., N.V., Sa.T., Ah.T., Ne.T., P.Ö., M.K., Ay.T., Al.T., T.T., C.Ö., Ș.Ç., H.D., N.K., E.F.K., B.K., Ș.F., Ü.B., N.K. and H.B., within three months from the date at which the judgment became final, the following sums to be converted into Turkish Liras at the rate applicable on the date of settlement, 26 000 dollars U.S. in respect of non-pecuniary damage; 117 928 dollars U.S. in respect of pecuniary damage; 8 000 dollars U.S. in respect of costs and expenses together with any amount in respect of any tax or other fiscal change that may be due on the date of the payment and that simple interest at an annual rate of 6% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 17 July 2001, having regard to Turkey’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations (see Resolutions DH(2001)70 and DH(2001)71 in the cases of, respectively Aka and Akkuș against Turkey respectively), notably through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country’s inflation rate), and indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 13 November 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the judgment of 17 July 2001,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.