I.S. împotriva Turciei

Rezoluția ResDH(2003)187 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 martie 2002 (a se vedea amiabil) în cauza T.S. împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 ianuarie 2004, cu ocazia celei de-a 863-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46, alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 28 martie 2002 în cauza .S.

și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 38931/97) formulată împotriva Turciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 noiembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. În conformitate cu art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, resortisantul turc și Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că persoana care încalcă dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, din cauza întârzierii înregistrate de administrație în plata unor despăgubiri suplimentare acordate de instanțele interne pentru exproprierea bunurilor sale și din cauza pierderilor cauzate ca urmare a distanței semnificative dintre rata dobânzii restante care se aplică la momentul respectiv și rata medie de inflație în Turcia Având în vedere că, în hotărârea sa din 28 martie 2002, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamantul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale,

a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră În termen de trei luni de la notificarea hotărârii, guvernul Turciei a fost de acord să plătească reclamantului suma totală de 10 000 de dolari americani.

Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul de stat pârât a reamintit că măsurile fuseseră deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare (a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71, în cauzele Aka și Akkuș împotriva Turciei), în special intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 a Legii nr. 4489, care a aliniat rata legală a dobânzilor moratorii la rata anuală de re-suscitare aplicată de Banca Centrală a Turciei datoriilor pe termen scurt (acest din urmă nivel este stabilit și revizuit permanent, ținând seama în special de rata inflației înregistrate în țară) având în vedere faptul că, la 26 iunie 2002, în termenul prevăzut de regulamentul amiabil, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută de Regulamentul de procedură și că nu a fost impusă nicio altă măsură în speță, pentru a se conforma hotărârii Curții,

Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)187 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 28 mars 2002 (Règlement amiable) dans l’affaire İ.S. contre la Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 6 janvier 2004, lors de la 863e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 28 mars 2002 dans l’affaire İ.S.

et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 38931/97) dirigée contre la Turquie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 28 novembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. İ.S., ressortissant turc, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la violation du droit du requérant au respect de ses biens, en raison du retard mis par l’administration dans le paiement d’indemnités complémentaires accordées par les tribunaux internes pour l’expropriation de ses biens et en raison des pertes ainsi occasionnées à la suite de l’écart important entre le taux d’intérêts moratoires applicable à l’époque et le taux moyen d’inflation en Turquie ; Considérant que dans son arrêt du 28 mars 2002, la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de Turquie payerait au requérant la somme globale de 10 000 dollars américains, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables (voir les Résolutions ResDH(2001)70 et ResDH(2001)71, respectivement dans les affaires Aka et Akkuș contre la Turquie), avec notamment l’entrée en vigueur le 1er janvier 2000 de la loi n° 4489 qui a aligné le taux légal des intérêts moratoires sur le taux de re-escompte annuel appliqué par la Banque centrale turque aux dettes à court terme (ce dernier taux est fixé et revu en permanence,

compte tenu notamment du taux d’inflation enregistré dans le pays) ; S’étant assuré que le 26 juin 2002, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant la somme prévue par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.