Abbas împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2001)102 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 iulie 2000 (definită la 20 octombrie 2000) în cauza Abbas împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 23 iulie 2001 în cadrul celei de a 760-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 20 iulie 2000 în cauza Abbas și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 35783/97) formulată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 februarie 1993 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Abdelghani Abbas, resortisant al Algerian; întrucât Comisia a declarat admisibil faptul că executarea unei măsuri de interzicere a teritoriului de 3 ani împotriva acestuia constituia o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie și că Curtea a fost sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11; întrucât, în hotărârea sa din 20 iulie 2000, Curtea,

care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamantul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să o elimine din rol; În conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că autoritățile franceze vor elibera reclamantului un permis de ședere, care a revenit în mod regulat în Franța în august 1999; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere faptul că guvernul statului pârât a luat, în favoarea reclamantului, măsurile la care a fost angajat în temeiul acestui regulament amiabil (a se vedea anexa la Rezoluție), Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția ResDH(2001)102 Informații furnizate de guvernul Franței la examinarea cauzei Abbas de către Comitetul de Miniștri La 4 mai 2000, reclamantului i s-a eliberat un permis de ședere pentru o perioadă de valabilitate de un an, care poate fi reînnoită și care poartă mențiunea "salariat" și, prin urmare, Guvernul Franței consideră că a îndeplinit angajamentele care îi erau subordonate regulamentului pe cale amiabilă.

Résolution ResDH(2001)102 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 20 juillet 2000 (définitif le 20 octobre 2000) dans l’affaire Abbas contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 23 juillet 2001, lors de la 760 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 20 juillet 2000 dans l’affaire Abbas et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des article 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 35783/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 23 février 1993 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Abdelghani Abbas, ressortissant algérien ; que la Commission a déclaré recevable le grief selon lequel l’exécution d’une mesure d’interdiction du territoire de 3 ans prise à son encontre constituait une violation de son droit au respect de sa vie privée et familiale et que la Cour a été saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11 ; Considérant que dans son arrêt du 20 juillet 2000 la Cour,

ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que les autorités françaises délivrerait un titre de séjour au requérant, qui est revenu régulièrement en France en août 1999 ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur a pris, en faveur du requérant, les mesures auxquelles il s’était engagé aux termes de ce règlement amiable (voir l’annexe à la Résolution), Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2,

de la Convention dans la présente affaire. Annexe à la Résolution ResDH(2001)102 Informations fournies par le Gouvernement de la France lors de l’examen de l’affaire Abbas par le Comité des Ministres Le 4 mai 2000, un titre de séjour d’une durée de validité d’un an, renouvelable, et portant la mention « salarié », a été délivré au requérant. Le Gouvernement de la France estime donc qu’il a rempli les engagements auxquels était subordonné le règlement amiable.