CtEDO 13.09.2001 Auto

FERRARI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
13.09.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FERRARI contre l'ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 35795/97 prezentate de Barbara FERRARI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 13 septembrie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Ferrari Bravo Bonello Strážnická Fischbach Tsatsa-Nikolovska, Leviți judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 10 ianuarie 1997 și înregistrată la 25 aprilie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanta este un cetățean italian, născut în 1971 și rezident în Scandicci. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul G. Guerrini, avocat în baroul Florenței. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Compania C.G.B.I. era proprietara unui apartament în Florența, pe care îl închiriase la R.G. printr-un act din 12 decembrie 1985, societatea a comunicat locatarului la preavizul de concediu și laasigna să se prezinte în fața judecătorului din Florența. Printr-o ordonanță din 6 februarie 1986, care a devenit executorie la 17 februarie 1986, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuia eliberat cel târziu la 31 decembrie 1988. La 26 septembrie 1989, reclamanta a devenit proprietară a apartamentului. La 5 decembrie 1989, recurenta a făcut o declarație solemnă că avea nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-l face locuinta proprie. La 28 septembrie 1990, reclamanta a adresat locatarului comanda de a elibera apartamentul. La 27 octombrie 1990, aceasta i-a comunicat că deportarea va fi executată la 12 decembrie 1990 prin intermediul ușierului judiciar. Între 12 decembrie 1990 și 10 februarie 1999, executorul justiției a făcut 20 de tentative de expulzare. Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, întrucât reclamanta nu a obținut ajutorul forței publice în executarea deportării. Prin aplicarea articolului 6 din Legea nr. 431/98, la 23 iulie 1999, chiriașul a solicitat instanței civile din Florența să stabilească din nou data la care a fost executată ordonanța din 3 septembrie 2000, care a devenit executorie în aceeași zi, instanța civilă din Florența a decis că locul trebuia eliberat cel târziu la 8 martie 2001. Prin aplicarea articolului 80-23 din Legea nr. 388/00, la 23 februarie 2001, locatarul a solicitat tribunalului civil din Florența să stabilească din nou data la care a fost executată executarea ordonanței de încuviințare. Până în prezent, reclamanta nu și-a recuperat apartamentul, dat fiind că instanța din Florența nu a stabilit încă data executării. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta se plânge că obligația de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului său de proprietate. De asemenea, recurenta se plânge, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, că întârzierea executării procedurii de expulzare emisă de instanța judecătorească din Florența constituie o încălcare a dreptului său de acces la o instanță. Guvernul susține că nivelul de ocupare a forței publice constituie o etapă administrativă care se află în afara procesului judiciar: prin urmare, art. 6 nu ar fi aplicabil procedurii în litigiu. Curtea reamintește, după cum subliniază reclamanta, că a stabilit deja problema aplicabilității articolului 6 din Convenție la procedura de exmatriculare a chiriașilor (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 27743/93, §§ 62-63, CEDH 1999-V). Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză intră sub incidența unui control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al recurentei nu pare disproporționată. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că termenul pentru acordarea de asistență publică este justificat de protecția interesului public. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu mai este competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele execuțiilor vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,97
P.M. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 34998/97 présentée par P.M. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2001-09-13
0,97
ARRIVABENE contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35797/97 présentée par Silvia ARRIVABENE contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 13 septembre 2001 en une chambre composée de MM
CtEDO 2001-10-04
0,97
C.T. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35428/97 présentée par C.T. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2001-10-04
0,97
ZANNETTI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36377/97 présentée par Anna Maria ZANNETTI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2001-10-04
0,97
VENTURI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36010/97 présentée par Viviana VENTURI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L
Sursă