CtEDO 25.09.2001 Auto

BAKBAK contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
25.09.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BAKBAK contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 39812/98 prezentate de către dl BAKBAK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 25 septembrie 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens dnii Türmen Jungwiert Traja judecători Dolle grefère de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 9 ianuarie 1998 și înregistrată la 12 februarie 1998, după ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la recurentul, dl Bakbak, un resortisant danez, de origine turcă, născut în 1967 la Yunak (Turcia) și rezident în Danemarca. La momentul faptelor, acesta era în vacanță la Fethiye (Turcia). Este reprezentat în fața Curții de către M. Aslantaș, avocat în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 iulie 1997, în timp ce mai târziu se afla într-un bar, reclamantul a fost arestat și pus în custodie de doi polițiști în uniformă civilă la secția de poliție din Fethiye. Procesul verbal din aceeași zi a arătat că reclamantul era în vacanță în Turcia și că, pe la miezul nopții, se afla într-un bar cu două doamne. Un chelner a încercat în zadar să-l descurajeze să discute cu aceste două persoane și apoi doi polițiști au venit să-i ceară să-i urmeze la secția de poliție. În aceeași zi, la ora 2:45, reclamantul a fost prezentat medicului legist din spitalul public din Fethiye. În raportul său medical, acesta a arătat că reclamantul prezenta un nivel scăzut de alcoolemie și că nu există urme de lovitură sau violență pe corpul său. La aceeași dată, reclamantul a fost audiat de către judecătorul care a dispus arestarea sa provizorie. În procesul-verbal de interogare, recurentul își va reitera declarația făcută în timpul custodiei sale. La 10 iulie 1997, reclamantul a prezentat în fața judecătorului o cerere de eliberare provizorie. În aceeași zi, la cererea sa, reclamantul a fost examinat de centrul medical din Fethiye, legat de Ministerul Sănătății. Raportul referitor la această examinare a arătat că o rană de 2,5/3 cm sub genunchiul stâng, o zgârietură pe piciorul stâng, o zgârietură străpunsă pe umărul drept, o sensibilitate la umeri și o zgârietură ușoară pe lobul stâng. Medicul legist a cerut o examinare ortopedică la serviciul de ortopedie al spitalului public Fethiye. Procedura penală împotriva reclamantului Printr-un act de punere sub acuzare prezentat la 11 iulie 1997, procurorul Republicii lângă tribunalul corecțional din Fethiye l-a acuzat pe reclamant, în conformitate cu art. 258 alin. (1), 256 alin. (1), 266 alin. (1), 572 alin. (1) și 40 din Codul penal turc, pentru sfidarea funcționarilor aflați în stare de ebrietate. La 11 iulie 1997, reclamantul a prezentat o cerere în fața tribunalului corecțional din Fethiye tribunalul La 14 iulie 1997, Tribunalul a respins cererea de eliberare a reclamantului, având în vedere faptele care i-au fost reproșate și starea probelor. La aceeași dată, reclamantul a fost examinat de către serviciul de ortopedie al spitalului public din Fethiye. Medicul a menționat că reclamantul nu avea nicio boală ortopedică specifică. Având în vedere rănile constatate, a dispus o oprire de lucru de trei zile. La 5 august 1997, reclamantul a prezentat o nouă cerere de eliberare în instanță. În aceeași zi, reclamantul a fost eliberat provizoriu. La 11 august 1997, în Danemarca, un medic a emis un certificat medical cu privire la locul de muncă al reclamantului prin prescrierea unei întreruperi de muncă de o lună din cauza unei boli. La 8 septembrie 1997, reclamantul a fost examinat de un alt medic din Danemarca. Acesta a menționat, în special, că nu a constatat nici o leziune aparentă, dar că, cu toate acestea, detenția reclamantului din Turcia i-ar fi cauzat probleme psihice și psihologice; de asemenea, a constatat o îmbunătățire a stării de sănătate a reclamantului, dar că acesta a suferit totuși dureri la nivelul șoldului drept. La 2 octombrie 1997, reclamantul a fost examinat de un psiholog din centrul de psihologie al Triunghiului. În raportul său medical, medicul a constatat că comportamentul psihologic al reclamantului era în conformitate cu cele 30 de zile de detenție din Turcia și a menționat că relele tratamente au cauzat daune psihice și fizice. Medicul a indicat că reclamantul se plângea de dureri de cap, de memorie și dureri grave de spate. Prin hotărârea din 18 noiembrie 1997, tribunalul corecțional din Fethiye l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă totală de patru luni. Apoi, în temeiul articolului 6 din Legea nr. 647 privind executarea pedepselor, a decis să suspende executarea pedepsei. Prin scrisoarea din 24 iulie 2001, reprezentantul reclamantului a informat grefa Curții cu privire la faptul că nu a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de primă instanță. Procedura penală împotriva polițiștilor incriminați La 21 iulie 1997, reclamantul a depus o plângere la Parchetul din Fethiye împotriva polițiștilor care l-ar fi bătut în timpul arestării sale și al arestării sale și a susținut că medicul legist a întocmit un raport medical fără a fi examinat. August 1997, procurorul Republicii Fethiye a emis un ordin de nejudiciare a motivului că nu a fost necesar să se dea în judecată polițiștii acuzați pentru absența dovezilor. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente pe care le-a suferit în momentul arestării sale și în timpul arestării sale. A declarat că a fost bătut, jignit și insultat de polițiștii responsabili de arestarea sa și de arestarea sa. Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) din Convenție, el susține că nu a beneficiat de un proces echitabil în măsura în care nu a reușit să interogheze martorii cu descărcare de gestiune. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente pe care le-a suferit în momentul arestării sale și în timpul arestării sale. A declarat că a fost bătut, jignit și insultat de polițiștii responsabili de arestarea sa și de arestarea sa. Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. În stadiul actual al dosarului, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității obiecțiunilor și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) din Convenție, reclamantul a declarat că nu a beneficiat de un proces echitabil, în măsura în care nu a putut interoga martorii cu descărcare de gestiune. Curtea reamintește că scopul articolului 35 din Convenție este de a oferi statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a remedia presupusele încălcări ale acestora înainte ca aceste afirmații să le fie prezentate (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Aytekin c. Turcia din 23 septembrie 1998 Rec. 1998-VII, §§ 85-86. Astfel, cauza de care se intenționează să se sesizeze Curtea trebuie să fie invocată mai întâi, cel puțin în esență, în formele și termenele prevăzute de dreptul intern, în fața instanțelor naționale corespunzătoare. Curtea reamintește, de asemenea, că recursul în Casație se numără printre căile de atac care trebuie epuizate în principiu pentru a se conforma articolului 35 din Convenție. În speță, Curtea arată că reclamantul nu a formulat un recurs în casație împotriva hotărârii Tribunalului Penal din Fethiye. Prin urmare, el nu a ridicat niciodată motivele întemeiate pe art. 6 alineatele (1) și (3) din convenție în cadrul unui recurs în Casație. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului cu privire la presupusele tratamente abuzive suferite în momentul arestării și al reținerii sale (art. 3) și durata detenției provizorii [art. 5 alineatul (3) ] Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. Costa Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-01-16
0,97
BAKBAK contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 39812/98 présentée par İsmail BAKBAK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 16 janvier 2003 en une chambre composée
CtEDO 2004-07-01
0,96
AFFAIRE BAKBAK c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BAKBAK c. TURQUIE (Requête n o 39812/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er juillet 2004 DÉFINITIF 01/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-10-09
0,96
HULKİ GÜNEȘ contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 28490/95 présentée par Hulki GUNES contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 9 octobre 2001 en une chambre composée de MM. J.-
CtEDO 2003-04-10
0,95
KOCAK contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40991/98 présentée par Kemal KOÇAK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 10 avril 2003 en une chambre composée de
CtEDO 2001-03-08
0,95
ÖZBEY contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31883/96 présentée par Hasan Hüseyin ÖZBEY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 8 mars 2001 en une chambre composée
Sursă