CtEDO 02.10.2001 Auto

KALAN contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KALAN contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima Secție), întrunită la 2 octombrie 2001 într-o cameră formată din doamna E. Palm, Președinte, doamna W. Thomassen, domnul Gaukur Jörundsson, domnul R. Türmen, domnul C. Bîrsan, domnul J. Casadevall, domnul R. Maruste, judecători și de M. M. OBoyle, grefier de secție, după ce a depus cererea menționată la 16 mai 2001 și a fost înregistrată la 6 septembrie 2001, a pronunțat următoarea hotărâre: În cazul în care reclamantul, născut în 1973, este un avocat turc, în prezent avocat în Turcia și este reprezentat la Curtea Bilgiului (închisă în Aİzmir, închisă în închisoarea din Aİzmir, în Turcia).

Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 11 iunie 1998, Curtea de Securitate a Statului din Izmir l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de închisoare de 12 ani și 6 luni pentru apartenența la o organizație armată ilegală, PKK, în temeiul articolului 168 din codul penal. La 1 februarie 1999, Curtea de Casă a confirmat hotărârea de primă instanță. La 21 decembrie 2000, Legea nr. 4616, care a condus, printre altele, la o reducere cu zece ani a detențiilor pe care le-ar fi trebuit să le suporte din cauza anumitor condamnări penale, a fost promulgată.

Legea nr. 4616 privind detenția condiționată și suspendarea procedurii și pedepsele pentru infracțiunile comise până la data de 23 aprilie 1999, promulgată la 21 decembrie 2000, prevede, printre altele: o reducere cu 10 ani a oricărei pedepse de privare de libertate pentru infracțiunile comise până la 23 aprilie 1999. Condamnații a căror pedeapsă este expirată ca urmare a acestei reduceri de 10 ani sau după ce și-au executat restul pedepsei, vor beneficia de o eliberare condiționată considerabilă, fără a solicita să fie reținute comportamentele lor bune sau rele sau orice alt fel de detenție .

Aceste excepții sunt enumerate după cum urmează: a. Articolele 125, 157, 161, 162, 168, 171, 172, 188, 191, 192, 202, 205, 208, 209, 211, 214, 216, 219, 240, 243, 264, 298, 301, 303, 305, 312 § 2, 313, 314 § 1, 339, 349, 366, 367, 383, 394, 403, 408, 414, 417, 503 și 506 din Codul Penal turc. b. articolele 54, 62, 69, 76, 78, 79, 82, 85, 87, 102, 118, 121, 129, 131, 134, 135, 140, 148, 153, 159 și 160 din Codul Militar. c. articolele 26, 30, 33 și 36 din Legea 114 privind interzicerea și urmărirea infracțiunilor împotriva pădurilor. d. Legea 104 privind infracțiunile împotriva pădurilor. f.A. 91, 104 din Codul Armelor de foc. d. articolele 91, 104 din Legea 104 privind arme de foc și alte arme blance.

g. Lart. 68 din Codul privind protecția monumentelor și a siturilor istorice. h. Infracțiunile prevăzute de Legea privind declararea bunurilor și combaterea corupției. i. Infracțiunile prevăzute de Legea privind combaterea spălării banilor, de Legea nr. 2313 privind drogurile, de Legea nr. 657 privind funcționarii publici, de art. 7 din Legea nr. 178 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor. j. Infracțiunile prevăzute de Codul bancar. k. Infracțiunile prevăzute de Codul fiscal . GRIEFS Reclamantul pretinde că a fost discriminat în temeiul Legii nr.

El observă în această privință că, fiind condamnat în temeiul unei dispoziții penale care facea parte din excepțiile prevăzute de legea menționată, nu a putut beneficia de reducerea termenului de 10 ani prevăzută de legea respectivă pentru orice detenție datorită unei condamnări penale.El invocă în această privință art. 14 din Convenție combinat cu art. 5.Plicantul se plânge, în plus, de lipsa de căi de atac în dreptul intern împotriva discriminării pe care pretinde că a suferit-o în temeiul Legii nr. 4616.În această privință, el invocă art. 13 din Convenție combinat cu articolele 5 și 6.Plicantul invocă, de asemenea, că condamnarea sa nu se bazează pe o hotărâre pronunțată de un tribunal competent.

în sensul articolului 5 § 1 a) din Convenție, deoarece Curtea a considerat deja că instanțele de securitate a statului nu puteau fi considerate instanțe independente și imparțiale în sensul articolului 6 din Convenție. în drept 1. invocând art. 14 din Convenție combinat cu art. 5, reclamantul se plânge că reducerea de zece ani prevăzută de Legea nr. 4616 pentru detențiile pe baza condamnărilor penale nu se aplică în cazul său, având în vedere că el a fost condamnat în temeiul unor dispoziții penale care figurează printre excepțiile prevăzute de legea menționată. Curtea consideră că plângerea de la dispoziția solicitată, astfel formulată, se referă la o persoană după o condamnare neregulată de către o instanță competentă.

Aceste dispoziții sunt formulate după cum urmează: art. 14 Bucurarea de drepturile și libertățile recunoscute în prezenta convenție trebuie asigurată, fără nicio discriminare, în special pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau orice alte opinii, originii naționale sau sociale, apartenenței la o minoritate națională, averii, nașterii sau a oricărei alte situații. art. 5 § 1 a) 1.

Curtea amintește în primul rând că art. 5 § 1 (a) din Convenție nu garantează, ca atare, unui condamnat dreptul de a beneficia de o lege de amnistie sau de a fi pus în libertate condițională sau definitivă în mod anticipat.Cu toate acestea, o întrebare poate apărea pe baza acestei dispoziții combinată cu art. 14 din Convenție atunci când o politică determinată în acest domeniu este de natură să afecteze situațiile individuale într-un mod discriminatoriu.

Curtea constată că, prin promulgarea Legii nr. 4616, legislatorul turc a preferat amnistierea cu o durată de zece ani a pedepsei de închisoare într-un mod selectiv, adică excluzând din aceste măsuri detențiile care urmează să fie suferite din cauza condamnărilor pronunțate pentru infracțiunile penale pe care le considerau a fi deosebit de grave pentru societate.

Prin urmare, această parte a cererii este manifest nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4.2. invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa unei căi de atac în dreptul intern pentru a expune plângerile pe care le trage în principal din art. 14 din Convenție combinat cu articolele 5 și 6.

Boyle și Rice împotriva Regatului Unit din 27 aprilie 1988, seria A nr. 131, p 23, § 52). sau, în speță, Curtea a considerat deja că plângerile principale ale reclamantului nu arată nicio aparență de încălcare a Convenției. din motive similare, aceste plângeri nu pot fi considerate apărătoare.

Curtea consideră, din nou, că plângerea reclamantului, astfel formulată, poate fi examinată în perspectiva articolului 5 § 1 a) din Convenție.Curtea remarcă, în acest caz, că detenția reclamantului în sensul articolului 5 § 1 a) a început după hotărârea de condamnare a Curții de Securitate a Statului din Izmir, care a fost pronunțată la 11 iunie 1998.Curtea observă că plângerea a fost introdusă peste șase luni mai târziu, adică la 16 mai 2001.Curtea consideră că această parte a plângerii este întârziată în sensul articolului 35 § 1 din Convenție și trebuie respinsă în aplicarea articolului 35 § 4 din aceasta.Pe aceste motive, Curtea, în unanimitate, a DECLAMAT DECRETEA IRONICĂ.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-09-04
0,95
KALIN (né KILIC) contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31236/96 présentée par Özkan KALIN (né KILIÇ) contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 4 septembre 2001 en une chambre
CtEDO 2001-05-26
0,95
ÖNCÜ et AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 63357/00 présentée par İbrahim ÖNCÜ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 26 juin 2001 en une chambre co
CtEDO 2001-10-16
0,95
ÖZCAN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29856/96 présentée par Mehmet ÖZCAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 16 octobre 2001 en une chambre composée de M mes E
CtEDO 2001-08-28
0,95
KIRCAN contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 48062/99 présentée par Mustafa KIRCAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 28 août 2001 en une chambre composée
CtEDO 2001-10-09
0,95
TANAL contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 38592/97 présentée par İdris TANAL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant les 12 juin et 9 octobre 2001 en une chambre composée
Sursă