CtEDO 04.10.2001 Auto

NIGIOTTI et MORI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
NIGIOTTI et MORI contre l'ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 35024/97 prezentate de Catullo NIGIOTTI și Maria MORI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor LÂNGULUI (secțiunea a doua), care are loc la 4 octombrie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Fischbach Tsatsa-Nikolovska, domnii Levits, Kovler judecători Del Tufo judecător ad-hoc domnul E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 ianuarie 1997 și înregistrată la 21 februarie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După deliberare, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții sunt doi cetățeni italieni, născuți în 1947 și 1946 și rezidenți în Livorne. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul U. Monteverdi, avocat în baroul din Livorne. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții au deținut un apartament în Livorne, pe care l-au închiriat V.C. printr-un act: 17 octombrie 1986, reclamanții au acordat chiriașului concediu și l-au numit în fața judecătorului judecător din Livorne. printr-o ordonanță din 27 octombrie 1986, care a devenit executorie la 29 octombrie 1986 octombrie 1986, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuiau eliberate până la 31 decembrie 1987 cel târziu. La 28 decembrie 1987, reclamanții au însemnat locatarului comanda de a elibera apartamentul. La 19 ianuarie 1988, ei i-au dat avizul că deportarea va fi executată la 26 februarie 1988 prin intermediul ușierului judiciar. La 17 aprilie 1989, reclamanții au făcut o declarație solemnă pe care au avut o nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-l transforma în propriul lor loc de reședință. Între 26 februarie 1988 și 26 iulie Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, iar cei care nu au obținut concursul forței publice în executarea deportării. La începutul lunii septembrie 1996, chiriașul a eliberat apartamentul. (1) din Protocolul nr. 1 la Convenție că obligația de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului lor de proprietate. De asemenea, reclamanții se plâng, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenția privind durata procedurii de expulzare și faptul că întârzierea acesteia constituie o încălcare a dreptului lor de a avea acces la o instanță. Guvernul susține că nivelul de asistență publică reprezintă o etapă administrativă care se află în afara procesului judiciar Prin urmare, art. 6 nu ar fi aplicabil procedurii în litigiu. Curtea amintește, după cum subliniază reclamanții, că aceasta a încheiat deja problema aplicabilității articolului 6 din Convenție la procedura de expulzare a chiriașilor (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 22774/93, §§ 62-63, CEDH 1999-V). Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul la proprietate al reclamanților nu pare disproporționată. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că termenul pentru acordarea de asistență publică este justificat de protecția interesului public. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,96
P.M. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 34998/97 présentée par P.M. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2001-10-04
0,96
CARLONI ET BRUNI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35777/97 présentée par Gianfranco CARLONI et Anna Maria BRUNI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une cham
CtEDO 2001-10-04
0,96
M.N. et C.D.A. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35243/97 présentée par M.N. et C.D.A. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L.
CtEDO 2001-10-04
0,96
LOSANNO ET VANACORE contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36149/97 présentée par Angelo LOSANNO et Marianna VANACORE contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre
CtEDO 2001-10-04
0,96
C. s.r.l. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36112/97 présentée par C. s.r.l. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Roza
Sursă