- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 octombrie 2001
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Castello împotriva Italiei
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE CASTELLO c. ITALIA Cererea nr. 32645/96 AJUDEMENTUL (Reglementare a Franței) STRASBOURG 4 octombrie 2001 În cazul Castello c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Bonello dna Strážnická Fischbach dna Tsatsa-Nikolovska Levits judecătorul ad hoc Raimondi și grefierul sectului Fribergh După ce a deliberat în particular la 20 septembrie 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 32645/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl Massimo Castello („reclamantul”), la 11 martie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dna G. Minoli, avocat care practică la Milano.
Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea sa prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de evacuare. Reclamantul a murit la 14 aprilie 1997. Moștenitorii reclamantului, și anume MM. Giorgio Castello, Sergio Castello, Nicolò Vintani, Duilio Vintani și Vittoria Veronesi au exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții. La 5 aprilie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 5 iulie 2001 și la 25 iunie 2001, moștenitorii reclamantului și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale propunendu-se o soluționare prietenoasă a cazului.
FACTELE În 1986, reclamantul a devenit proprietarul unui apartament, care a fost lăsat anterior A.F. Într-o scrisoare înregistrată din 23 aprilie 1990, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1990 și i-a cerut să abandoneze sediul până la data respectivă. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 23 mai 1990, reclamantul a reiterat intenția de a închiria închiriat și a convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului Milan. 10. Prin decizia din 12 iunie 1990, care a fost făcută executivă la 21 iunie 1990, Magistratul Milan a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie eliminate până la 31 decembrie 1991. 11. La 9 decembrie 1991, reclamantul a notificat locatarului care l-a solicitat să abandoneze sediul.
12. La 13 ianuarie 1992, l-a informat pe chiriaș că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 14 februarie 1992. 13. Între 14 februarie 1992 și 25 martie 1999, judecătorul a făcut douăzeci și cinci Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece, în conformitate cu dispozițiile legale care prevăd scufundarea expulzărilor, reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. 14. La 27 iulie 1999, în conformitate cu secțiunea 6 din Legea nr. 431/98, chiriașul a solicitat Curții de District din Milano să stabilească o nouă dată pentru executarea ordinului de posesie.
Data a fost stabilită pentru 2 aprilie 2001. HOTĂRÂREA 15. La 27 iunie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească un total de 50.000.000 de ITL (10.000.000 de ITL ITL pentru fiecare reclamant) moștenitorilor dlui Massimo Castello, și anume dl Giorgio Castello, dl Sergio Castello, dl Nicolò Vintani, dl Dulio Vintani și dna Vittoria Silvia Veronesi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 32645/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern asupra încălcării Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 16. La 12 iulie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de moștenitorii reclamantului: „Not că guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 50.000 000 de ITL (10 000 000 ITL pentru fiecare solicitant) care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pentru moștenitorii dlui Massimo Castello, și anume dl Giorgio Castello, dl Sergio Castello, dl Nicolò Vintani, dl Dulio Vintani și dna Vittoria Silvia Veronesi, cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cererii nr. 32645/96 în așteptare în fața Curții.
Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 18. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului
SECOND SECTION
CASE OF CASTELLO v. ITALY ( Application no. 32645/96 ) JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 4 October 2001 In the case of Castello v. Italy, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr G. Bonello , Mrs V. Strážnická , Mr M. Fischbach , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr E. Levits , judges , Mr G. Raimondi , ad hoc judge , and Mr E. Fribergh , Section Registrar , Having deliberated in private on 20 September 2001, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no.32645/96) against Italy lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mr Massimo Castello (“the applicant”), on 11 March 1996.
The applicant was represented by Mrs G. Minoli, a lawyer practising in Milan. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr V. Esposito.
The applicant complained about his prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of his apartment and about the duration of the eviction proceedings.
The applicant died on 14 April 1997. The applicant’s heirs, namely MM. Giorgio Castello, Sergio Castello, Nicolò Vintani, Duilio Vintani and Vittoria Veronesi, expressed the wish to continue the proceedings before the Court.
On 5 April 2001, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible.
On 5 July 2001 and on 25 June 2001, the applicant’s heirs and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations proposing a friendly settlement of the case. THE FACTS
In 1986, the applicant became the owner of an apartment, which had previously been let to A.F.
In a registered letter of 23 April 1990, the applicant informed the tenant that he intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1990 and asked him to vacate the premises by that date.
In a writ served on the tenant on 23 May 1990, the applicant reiterated his intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Milan Magistrate.
By a decision of 12 June 1990, which was made enforceable on 21 June 1990, the Milan Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 December 1991.
On 9 December 1991, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.
On 13 January 1992, he served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 14 February 1992.
Between 14 February 1992 and 25 March 1999, the bailiff made twenty-five attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful as, under the statutory provisions providing for the staggering of evictions, the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.
On 27 July 1999, pursuant to Section 6 of Law No. 431/98, the tenant asked the Milan District Court to set a new date for the enforcement of the order for possession. The date was set for 2 April 2001. THE LAW
On 27 June 2001, the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Italy offer to pay a total of 50,000,000 ITL (10,000,000 ITL for each applicant) to Mr Massimo Castello’s heirs, namely Mr Giorgio Castello, Mr Sergio Castello, Mr Nicolò Vintani, Mr Dulio Vintani and Mrs Vittoria Silvia Veronesi, with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 32645/96. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case. The Government further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 12 July 2001, the Court received the following declaration signed by the applicant’s heirs: “I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 50,000,000 ITL (10,000,000 ITL for each applicant) covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Massimo Castello’s heirs, namely Mr Giorgio Castello, Mr Sergio Castello, Mr Nicolò Vintani, Mr Dulio Vintani and Mrs Vittoria Silvia Veronesi, with a view to securing a friendly settlement of application no. 32645/96 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached. I further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 4 October 2001 pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Erik Fribergh Christos Rozakis Registrar President