CtEDO 04.10.2001 Auto

CASE OF MARIO BARONE v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MARIO BARONE v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MARIO BARONE c. ITALIA Cererea nr. 30968/96 AJUDMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 4 octombrie 2001 În cazul Mario Barone c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca o Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Bonello dna Tsatsa-Nikolovska Levits Kovler, judecători Raimondi ad hoc judecător și grefierul Fribergh secțiunea După deliberarea în particular, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la 20 septembrie 2001: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 30968/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl Mario Barone („reclamantul”), la 21 martie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl G. Berretta, avocat care practică la Milano. Guvernul italian (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de evacuare. La 15 februarie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 4 iulie 2001 și la 11 iulie 2001, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat C.S. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 9 iunie 1984, reclamantul și-a comunicat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața magistratului milan. Prin decizia din 4 iulie 1984, care a fost făcută executivă la 4 septembrie 1984, Magistratul milan a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 octombrie 1986. La 4 iunie 1987, reclamantul a notificat chiriașul care l-a obligat să abandoneze sediul. 10. La 19 iunie 1987, a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 17 iulie 1987. 11. La 6 mai 1987, 2 iunie 1989, 25 ianuarie 1990 și 11 mai 1994, reclamantul a formulat declarații statutare că a solicitat urgent ca cazare pentru el însuși. 12. Între 17 iulie 1987 și 18 aprilie 1996, judecătorul a făcut patruzeci și uni încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuat, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 13. La 16 mai 1997, reclamantul a reușit apartamentul cu ajutorul poliției. La 12 iulie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că guvernul Italiei oferă să plătească 50 000 000 de ITL domnului Mario Barone în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în conformitate cu nr. 30968/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 10 iulie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 50 000 000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pentru dl Mario Barone, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 30968/96 pe termen lung în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 17. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă