- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 octombrie 2001
- Stat pârât
- ESP
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Nicio încălcare — Articolul 6
Rodriguez Valin împotriva Spaniei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA RODRIGUEZ VALIN c. SPANIA (solicitarea nr. 47792/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 octombrie 2001 DEFINITIVF 11/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă.
În cazul Rodríguez Valín c. Spania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo L. C aflisch Cabral Barreto Butkevych Vajic Pellonp Agha judecători Grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 8 februarie și 20 septembrie 2001, Renunțarea hotărârii că iată, adoptat la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (nr. 47792/99) îndreptată împotriva Regatului Spaniei și al cărei resortisant al acestui stat, dl Alejandro Rodríguez Val Guvernul spaniol este reprezentat de agentul său, Javier Borrego Borrego, șeful Serviciului juridic pentru drepturile omului la Ministerul Justiției.
Reclamantul susținea că declarația d pentru întârziere, deși a fost trimis prin poștă în termenul de 20 de zile prevăzut de lege, a încălcat dreptul de acces la o instanță garantată prin art. 6 alin. (1) din Convenție. la sediul Tribunalului Constituțional, instanță națională, dar al cărei sediu este la Madrid, constituia o discriminare pe motive de reședință, contrar articolului 14 din Convenție. Cererea a fost atribuită celei de-a patra secțiuni a Curții (art. 52 § 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 8 februarie 2001, camera a declarat cererea admisibilă.
Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise pe fond (articolul (1) din Regulamentul de procedură. După ce camera a decis după consultarea părților pe care le-a solicitat, nu era necesar să se țină o audiere consacrată pe fondul cauzei [art. 59 alineatul (2) în fine din Regulamentul de procedură], reclamantul a prezentat observații suplimentare. Reclamantul este un resortisant spaniol, născut în 1972 și rezident în La Corogne. Este avocat înscris în baroul din La Corogne. Prin hotărârea din 13 ianuarie 1997, Tribunalul Penal nr. 4 din El Ferol (Galice) l-a găsit vinovat pe reclamant într-o amendă pentru rănile provocate de câinii săi la alți câini în timpul unei plimbări, și l-a condamnat la doar 15 zile-amendă de 2 000 Pesetas pe zi și plata unor daune-interese proprietarilor câinilor agresați.
Împotriva acestei hotărâri, recurentul a răspuns la apelul pe lângă audiencia Provincial de La Corogne, care, prin hotărârea din 2 iulie 1997, a respins acțiunea și a confirmat hotărârea pronunțată. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 20 septembrie 1997. printr-o scrisoare recomandată lui El Ferrol la 14 septembrie 1997. octombrie 1997, reclamantul a formulat o acțiune în fața Tribunalului Constituțional, în termenul de 20 de zile lucrătoare prevăzut pentru prezentarea acțiunii în cauză, invocând articolele 25 (principiul legalității infracțiunilor și a pedepselor) și 24 (dreptul la un proces echitabil) din Constituție.
Printr-o decizie din 15 octombrie 1998, Tribunalul Constituțional a declarat recursul d În conformitate cu o doctrină constantă, introducerea recursurilor d nu poate fi realizat în mod valabil decât la sediul Tribunalului Constituțional în sine sau, în mod excepțional, la sediul judecătorului de gardă din Madrid, capitală în care se află sediul Tribunalului Constituțional, în virtutea aplicării în termen de o lună a legii oficiale a Curții Constituționale (LOTC) și autorizată prin art. 80 din Legea organică a Tribunalului Constituțional (LOTC) 1 din legea de procedură civilă coroborată cu art. 41.1 din Regulamentul 5/1995 din 7 iunie 1995 privind aspectele auxiliare ale actelor de procedură, adoptat printr-o decizie a Consiliului General al Puterii Judiciare din 7 iunie 1995 (B.O.E.
din 13 iulie 1995). în cazurile în care un serviciu specific în acest scop nu este organizat, instanța de gardă trebuie să primească memoriile a căror prezentare este supusă unui termen obligatoriu, cu condiția ca acestea să fie adresate oricărui alt organism judiciar al aceluiași sediu și să fie depuse după încheierea zilei de lucru a instanței destinatare. (...) În cazul de față, Tribunalul de Primă Instanță a fost notificat reclamantului la 20 septembrie 1997. Termenul de douăzeci de zile a fost încheiat la 14 octombrie 1997. Cu toate acestea, reclamantul a prezentat în aceeași zi acțiunea d la oficiul poștal, și acesta a fost înregistrat în această instanță la 15 octombrie 1997, fie la o zi după expirarea termenului.
Acest Tribunal a declarat că termenul de depunere a acțiunii, al cărui act de observație duce la dispariția dreptului și care nu poate fi prelungit sau suspendat (...) și a subliniat că condiția termenului de admisibilitate a acțiunii d este o cerință care nu poate fi reparată (...) II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ CONstituȚIE 11. Dispoziția relevantă a Constituției se citește astfel Art. 24 alin. (1) Orice persoană are dreptul de a obține protecția efectivă a Curților și a tribunalelor în exercitarea drepturilor și intereselor sale legitime, fără a putea fi niciodată pusă în dreptul de a se apăra.
Legea organică a Tribunalului Constituțional 12. Dispozițiile relevante ale legii organice sunt astfel redactate Titlul VII: Dispoziții comune de procedură art. 44 alineatul (2) Termenul de introducere a acțiunii d Dispozițiile legii organice a puterii judiciare și ale Codului de procedură civilă vor fi aplicate într-un mod complementar prezentei legi în materie de înfățișare în instanță, recuzare și dezmințire, publicitate și formă de acte, comunicare și acte de asistență judiciară, zile și ore lucrătoare, demararea termenelor, deliberare și votare, caducitate, renunțare și dezistare, limbă oficială și poliție. 13.În conformitate cu art. 31.1 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Constituțional din 5 iulie 1990, publicat în Jurnalul Oficial din 3 august 1990, toate memoriile și scrierile adresate instanței sunt primite de biroul grefei acestui tribunal al cărui sediu se află la Madrid.
Pe de altă parte, Tribunalul Constituțional a admis întotdeauna că memoriile și alte documente adresate acestuia se puteau face prin intermediul tribunalului de gardă de la Madrid, pentru a se ține seama de faptul că birourile grefei sale nu erau deschise 24 de ore din 24 (a se vedea, de exemplu, Hotărârile 57/1982; 148/1991; 4/1996 și Deciziile 339/1982; 277/1992 și 90/1993). Pe de altă parte, în aplicarea principiului mai favorabil al accesului la instanța de apărare a drepturilor fundamentale, Tribunalul Constituțional a adoptat o atitudine flexibilă în acest sens atunci când reclamantul nu era asistat de un avocat și avea domiciliul departe de sediul Înaltei Jurisdicții (a se vedea Hotărârile 125/1983 și 287/1994 și Deciziile 953/1985; 8/1986 și 1221/1987) sau atunci când reclamantul era deținut într-un centru penitenciar (a se vedea.
Legea organică a Puterii Judiciare (Legea nr. 6/1985 din 1 iulie 1985) 14. Dispozițiile relevante ale Legii organice a Puterii Judiciare sunt următoarele art. 11 1. Regulile bunei credințe vor fi respectate în toate procedurile. (...) În conformitate cu principiul protecției efective recunoscut la art. 24 din Constituție, instanțele și instanțele vor trebui să se pronunțe întotdeauna asupra unor pretenții formulate și nu le vor putea respinge pentru viciu de formă decât în cazul în care acesta nu poate fi îndreptat sau nu poate fi acordat în conformitate cu procedura [de redresare] prevăzută de lege.art. 268 alineatul (1) □ Actele judiciare vor trebui să fie efectuate la sediul instanței. Notificările pot fi efectuate prin poștă, telegraf sau orice alt mijloc tehnic care constată realizarea sa și circumstanțele acesteia din urmă în conformitate cu legile de procedură.
În comunele în care există mai multe instanțe (...), se poate stabili un serviciu comun, dependent de băț, pentru a efectua notificările pe care instanțele trebuie să le efectueze. (...) Serviciile de registru general pot fi, de asemenea, stabilite pentru depunerea de acte sau documente adresate organismelor judiciare. art. 283 alineatul (1) Grefierii vor constata data și ora depunerii cererilor, a cererilor introductive și a oricărui alt act a cărui prezentare este supusă unui termen imperativ (perentio Cod de procedură civilă) 15. Dispoziția relevantă din Codul de procedură civilă prevede art. 1 Persoana care trebuie să se prezinte în instanță (...) va trebui să facă acest lucru în fața judecătorului sau instanței competente, în formele prevăzute de prezenta lege.
Legislația aplicabilă în materie administrativă 16. Dispoziția relevantă din Legea nr. 30/1992 din 26 noiembrie 1992 privind regimul juridic al administrațiilor publice și procedura administrativă ordinară este redactată după cum urmează: art. 38 alineatul (4) Cererile, memoriile și comunicările adresate de cetățeni organismelor administrației publice pot fi depuse: (...) la birourile poștale, în conformitate cu forma stabilită prin reglementare.
Decembrie 1985, art. 205 Admiterea unei căi de atac și documentele adresate instituțiilor administrative (...) Documentele și acțiunile în cauză vor fi prezentate sub formă deschisă (...) În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau un organism sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate,
o entitate sau o entitate sau organism sau organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori orice organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism sau organism sau organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism sau organism ori organism ori organism ori organism sau organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism
ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism pentru întârziere, deși a fost trimis prin poștă de la domiciliul său la El Ferrel în termenul de 20 de zile prevăzut de lege. De asemenea, consideră că obligația de a prezenta acțiunea la sediul Tribunalului Constituțional, instanța națională, dar al cărei sediu este la Madrid, constituie o discriminare pe motive de reședință, contrară articolului 14 din convenție.
19. Curtea consideră că obiecțiunile reclamantului, inclusiv ale celui întemeiat pe obligația de a prezenta recursul d la sediul Tribunalului Constituțional de la Madrid și formulat în temeiul articolului 14 din Convenție, se referă la dreptul de acces la o instanță garantată prin art. 6 alineatul (1) din Convenție. În consecință, Curtea va examina în scris această dispoziție a cărei parte relevantă este formulată astfel. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către o instanță (...), care va decide, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei.
Argumentele părților Reclamantul 20. Reclamantul subliniază că Tribunalul Constituțional are competență pe întreg teritoriul spaniol. Pe de altă parte, dacă este rezonabil ca acțiunile să fie supuse unor condiții de admisibilitate, este necesar ca aplicarea acestora să fie compatibilă cu dreptul de acces la instanțe garantat prin art. 6 alineatul (1). În special, aceste condiții trebuie să aibă un scop legitim și un caracter rezonabil. Or, este surprinzător faptul că legea organică a puterii judiciare permite introducerea unei căi de atac pe cale poștală pentru instanțele obișnuite, însă acest lucru nu este posibil pentru o instanță care își are sediul la Madrid și care are competența pentru întreaga Spania.
Reclamantul insistă asupra faptului că nu poate fi acuzat că a dat dovadă de lipsă de diligență. În această privință, el precizează că mai exact, el și-a trimis acțiunea în termenul legal în sine, unui funcționar poștal și sub pliere urgentă. Or, în cazul în care legea prevede 20 de zile pentru prezentarea acțiunii de amgaro , el nu vede în ce fel faptul că a adresat ultima zi a termenului respectiv ar fi o neglijență din partea sa. În plus, în cazul în care nu l-a trimis decât în ultima zi, este pentru că a avut nevoie de acest termen pentru a pregăti memoriul. El consideră că, prin declararea inadmisibilă a recursului său la amgaro ajuns la sediul Tribunalului Constituțional a doua zi după data expirării, această instanță înaltă este supusă unei interpretări rigide a dispoziției procedurale care, în opinia sa, contravine art. 6 alin. (1) din Convenție.
Reclamantul consideră, de asemenea, că obligația de a prezenta recurs la sediul Tribunalului Constituțional, instanță națională, dar al cărei sediu este la Madrid, constituie o discriminare întemeiată pe locul de reședință, contrar articolului 14 din Convenție. Guvernul 21. Guvernul subliniază particularitățile procedurii de amgaro constituționale. În special, nu este posibil să se aplice norme de procedură specifice procedurii administrative unei proceduri neadministrative, deoarece acest lucru ar duce la o confuzie în ceea ce privește natura organelor judiciare și a procedurilor aferente și ar fi contrară legii organice a puterii judiciare. În ceea ce privește distanța dintre El Ferrell și Madrid, sediul Tribunalului Constituțional, guvernul observă că acțiunea formulată de reclamant a durat mai puțin de 24 de ore pentru a ajunge la destinație.
Or, în ceea ce privește procedura, ceea ce este determinant, este data la care memorarea a fost depusă la grefa instanței. În plus, Tribunalul Constituțional a adoptat o atitudine flexibilă în această privință ținând cont de faptul că reclamantul este asistat de un avocat sau nu, de la locul său de reședință etc. În acest caz, reclamantul, care este avocat, cunoștea necesitatea de a respecta termenul de 20 de zile, și de aceea l-a trimis în arest urgent. Cu toate acestea, abia în ultima zi a termenului de douăzeci de zile, astfel încât recursul a ajuns la grefa Tribunalului Constituțional după expirarea termenului. În cele din urmă, aceasta este lipsa de diligență a reclamantului care a motivat acțiunea sa din amgaro . Guvernul concluzionează că nu există o încălcare a dispoziției invocate.
Aprecierea Curții Principii generale 22. Curtea reamintește că nu are ca sarcină să înlocuiască instanțele interne. C. este în primul rând autoritățile naționale, în special curțile și instanțele, că este de competența de a interpreta legislația internă. Rolul Curții se limitează la verificarea compatibilității cu convenția efectelor unei astfel de interpretări. Acest lucru este deosebit de adevărat în ceea ce privește interpretarea de către instanțe a normelor de natură procedurală, cum ar fi termenele care reglementează depunerea documentelor sau introducerea căii de atac. Curtea consideră, de asemenea, că reglementarea privind formalitățile și termenele care trebuie respectate pentru introducerea unei căi de atac urmărește să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice.
Cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste norme să fie aplicate. Pe de altă parte, din jurisprudența Curții reiese că dreptul la o instanță judecătorească, al cărui drept de acces constituie un aspect particular, nu este absolut și este gata să fie limitat în mod implicit, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni, deoarece, prin natura sa, solicită o reglementare de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere.
Cu toate acestea, aceste limitări nu pot restrânge accesul deschis la un justițiar într-un mod sau într-un punct cum ar fi dreptul său la o instanță din San Marino atins în însăși substanța sa; în cele din urmă, ele nu pot să se împace cu art. 6 alineatul (1) decât dacă tind să aibă un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea în special Hotărârile Brualla Gómez de la Torre c. Spania din 19 decembrie 1997, Rec., 1998, p. 290, § 34, Pérez de Rada Cavanilles c. Spania din 28 octombrie 1998, Rec., 1998-VIII, § 44-45 și Tricard c. Franța, nr. 40472/98, § 29, 10.7.2001, nepublicată în acest caz.
Curtea ia notă de faptul că, în speță, în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Legea organică a Tribunalului Constituțional, termenul pentru acțiunea d … Pe de altă parte, în conformitate cu art. 31.1 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Constituțional din 5 iulie 1990, publicat în Jurnalul Oficial din 3 august 1990, memoriile și scrierile adresate acestei instanțe sunt primite de grefa acestui tribunal al cărui sediu se află la Madrid.
Această dispoziție este completată de o practică a Tribunalului Constituțional care permite, de asemenea, depunerea documentelor care îi sunt adresate la Tribunalul de Garda din Madrid, pentru a se ține seama de faptul că birourile sale nu sunt deschise 24 de ore din 24. 24. Curtea arată, în ceea ce privește utilizarea mijloacelor tehnice de comunicare a actelor de procedură, că articolul Õ din legea organică a puterii judiciare (punctul 14 de mai sus) permite tribunalelor și instanțelor să utilizeze poșta pentru notificarea actelor în cauză.
În plus, Curtea ia notă de faptul că legislația aplicabilă în materie administrativă (punctele 16 , respectarea acestui termen presupune, în principiu, ca recursul să fie înregistrat la grefa instanței în termen de cel mult 20 de zile de la notificarea reclamantului sau a reprezentantului acestuia cu privire la hotărârea pronunțată de instanța obișnuită, indiferent de locul de reședință al reclamantului sau de data la care recursul a fost trimis prin poștă. Cu toate acestea, Tribunalul Constituțional a temperat într-o oarecare măsură această interpretare a normelor care reglementează computarea termenului de 20 de zile în cazul în care reclamantul nu este asistat de avocat și are domiciliul departe de sediul său la Madrid, unde este deținut.
În aceste cazuri, acesta a luat în considerare nu data la care a avut loc recursul la grefa Tribunalului, ci data la care a fost trimis prin poștă sau data la care a fost predat autorităților penitenciare, în special a unei persoane încarcerate. 26. D mai mult, Curtea nu poate decât să subscrie argumentelor reclamantului referitoare la importanța pentru toți justițiabilii, indiferent de locul lor de reședință pe teritoriul spaniol, de a beneficia de aceleași posibilități de acces la o instanță cu competență națională, cum ar fi Tribunalul Constituțional. În această privință, Comisia subliniază că această înaltă instanță a luat deja în considerare, într-o anumită măsură, această problemă pentru compilarea termenului de depunere a recursului d (punctul 13 de mai sus).
Cu toate acestea, ar fi de dorit ca normele Tribunalului Constituțional în acest domeniu să fie pe deplin compatibile cu principiul certitudinii juridice inerent oricărei reglementări privind accesul la o instanță. 27. În acest caz, Curtea constată că hotărârea pronunțată în apel de către: Audiencia Provincial de La Corogne a fost notificată reclamantului la data de 20 Septembrie 1997 și que mail a postat recursul la data de 14 octombrie 1997, fie ultima zi a termenului de 20 de zile de care dispunea pentru a introduce acțiunea în cauză. După ce a fost primit la grefa Tribunalului Constituțional din Madrid a doua zi, 15 octombrie 1997, Înalta Instanță declară inadmisibil acest lucru pentru întârziere.
28. Curtea ia notă de faptul că prezenta cauză prezintă o oarecare analogie cu cauza Pérez de Rada Cavanilles menționată anterior, în care a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Cu toate acestea, aceasta se abate de la mai multe aspecte. Întradevăr, spre deosebire de cauza în cauză, în care reclamantul dispunea doar de un termen foarte scurt de trei zile pentru a introduce acțiunea sa de recurs Pe de altă parte, în prezenta cauză, reclamantul trebuia să cunoască aplicarea de către Tribunalul Constituțional a normelor care reglementează termenul de introducere a acțiunii de către instanța constituțională. Cu toate acestea, în pofida acestui fapt, reclamantul și-a postat recursul de la La Coruña la 14 octombrie 1997, ultima zi a termenului stabilit de lege.
Având în vedere termenul limită de transmitere a scrisorii sale, reclamantul nu putea ignora faptul că a fost practic imposibil ca recursul său să ajungă la Madrid în termenul prevăzut de 20 de zile. Curtea consideră că, acționând astfel, reclamantul a demonstrat o lipsă de diligență a cărei responsabilitate îi revine. În concluzie, Curtea consideră că nu constituie un obstacol în calea dreptului său de a avea acces la o instanță. Prin urmare, nu a fost încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție. PE CESUL, CURȚA, LA Premier Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE RODRIGUEZ VALIN c. ESPAGNE (Requête n° 47792/99) ARRÊT STRASBOURG 11 octobre 2001 DÉFINITIF 11/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Rodríguez Valín c. Espagne, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. C aflisch , I. Cabral Barreto , V. Butkevych , M me N. Vajic , M. M. Pellonpää , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 8 février et 20 septembre 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n° 47792/99) dirigée contre le Royaume d’Espagne et dont un ressortissant de cet Etat, M. Alejandro Rodríguez Valín (« le requérant »), a saisi la Cour européenne des Droits de l’Homme le 20 avril 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
Le gouvernement espagnol (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Javier Borrego Borrego, chef du service juridique des droits de l’homme au ministère de la Justice.
Le requérant alléguait que la déclaration d’irrecevabilité par le Tribunal constitutionnel de son recours d’ amparo pour tardiveté, alors qu’il l’avait envoyé par la poste dans le délai de vingt jours prévu par la loi, portait atteinte à son droit d’accès à un tribunal garanti par l’article 6 § 1 de la Convention. Il estimait également que le fait de devoir obligatoirement présenter le recours d’ amparo au siège du Tribunal constitutionnel, juridiction nationale mais dont le siège est à Madrid, constituait une discrimination fondée sur le lieu de résidence, contraire à l’article 14 de la Convention.
La requête a été attribuée à la quatrième section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l’article 26 § 1 du règlement.
Par une décision du 8 février 2001, la chambre a déclaré la requête recevable.
Tant le requérant que le Gouvernement ont déposé des observations écrites sur le fond de l’affaire (article 59 § 1 du règlement). La chambre ayant décidé après consultation des parties qu’il n’y avait pas lieu de tenir une audience consacrée au fond de l’affaire (article 59 § 2 in fine du règlement), le requérant a soumis des observations complémentaires. EN FAIT I.
LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE
7. Le requérant est un ressortissant espagnol, né en 1972 et résidant à La Corogne. Il est avocat inscrit au barreau de La Corogne. Par un jugement en date du 13 janvier 1997, le tribunal pénal n° 4 de El Ferrol (Galice) reconnut coupable le requérant d’une contravention pour les blessures causées par ses chiens à d’autres chiens lors d’une promenade, et le condamna à la peine de quinze jours-amendes de 2 000 pesetas par jour, et au paiement de dommages-intérêts aux propriétaires des chiens agressés. Contre ce jugement, le requérant interjeta appel auprès de l’ Audiencia Provincial de La Corogne qui, par un arrêt du 2 juillet 1997, rejeta le recours et confirma le jugement entrepris. Cet arrêt fut notifié au requérant le 20 septembre 1997.
Par un courrier posté en recommandé à El Ferrol le 14 octobre 1997, le requérant forma un recours d’ amparo devant le Tribunal constitutionnel, dans le délai de vingt jours ouvrables prévu pour présenter le recours en question, en invoquant les articles 25 (principe de légalité des délits et des peines) et 24 (droit à un procès équitable) de la Constitution. Le recours fut enregistré au greffe du Tribunal constitutionnel le 15 octobre 1997.
Par une décision du 15 octobre 1998, le Tribunal constitutionnel déclara le recours d’ amparo irrecevable pour tardiveté, le recours ayant été reçu au greffe du tribunal vingt et un jours ouvrables après le 20 septembre 1997, date de la notification de l’arrêt de l’ Audiencia Provincial .
Dans sa décision, le Tribunal se prononça comme suit : « Selon une doctrine constante, l’introduction des recours d’ amparo ne peut être valablement réalisée qu’au siège du Tribunal constitutionnel lui-même ou, exceptionnellement, au siège de juge de garde de Madrid, capitale où se trouve le siège du Tribunal constitutionnel, en vertu de l’application supplétive – et autorisée par l’article 80 de la loi organique du Tribunal constitutionnel (LOTC) – de l’article 1 de la loi de procédure civile combiné avec l’article 41.1 du règlement 5/1995, du 7 juin 1995, sur les aspects accessoires des actes de procédure, adopté par une décision du Conseil général du Pouvoir judiciaire du 7 juin 1995 (B.O.E. du 13 juillet 1995). Cette dernière disposition précise que « dans les cas où un service spécifique à cette fin n’est pas organisé, il revient au juge de garde de recevoir les mémoires dont la présentation est sujette à un délai impératif, pour autant qu’ils soient adressés à tout autre organe judiciaire du même siège et soient déposés une fois terminée la journée de travail du tribunal destinataire. » (...) (...) En l’espèce, l’arrêt d’appel fut notifié au requérant le 20 septembre 1997. Le délai de vingt jours était échu le 14 octobre 1997. Cependant, le requérant présenta ce même jour le recours d’ amparo auprès du bureau de poste, et celui-ci fut enregistré dans ce tribunal le 15 octobre 1997, soit un jour après l’expiration du délai. Ce Tribunal a qualifié d’impératif le délai de présentation du recours, dont l’inobservation entraîne l’extinction du droit et qui ne peut être prorogé ni suspendu (...), et a souligné que la condition de délai pour la recevabilité du recours d’ amparo est une exigence ne pouvant être réparée (...) » II.
LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS
A. Constitution
La disposition pertinente de la Constitution se lit ainsi : Article 24 § 1 « Toute personne a le droit d’obtenir la protection effective des cours et tribunaux dans l’exercice de ses droits et intérêts légitimes, sans jamais pouvoir être mise dans l’impossibilité de se défendre. » B. Loi organique du Tribunal constitutionnel
Les dispositions pertinentes de la loi organique sont ainsi rédigées : Titre VII : Des dispositions communes de procédure Article 44 § 2 « Le délai pour introduire le recours d’ amparo sera de vingt jours à partir de la notification de la décision rendue dans le procès judiciaire. » Article 80 « Les dispositions de la loi organique du Pouvoir judiciaire et du code de procédure civile seront appliquées de manière supplétive à la présente loi en matière de comparution en jugement, récusation et désistement, publicité et forme des actes, communication et actes d’assistance judiciaire, jours et heures ouvrables, décompte de délais, délibération et vote, caducité, renoncement et désistement, langue officielle et police du tribunal. »
En application de l’article 31.1 de l’Accord de l’assemblée plénière du Tribunal constitutionnel du 5 juillet 1990, publié au Journal officiel du 3 août 1990, tous les mémoires et écrits adressés au tribunal sont reçus par le bureau du greffe de ce tribunal dont le siège se trouve à Madrid. Par ailleurs, le Tribunal constitutionnel a toujours admis que les mémoires et autres écrits adressés à lui pouvaient se faire au travers du tribunal de garde de Madrid et ce, pour tenir compte de ce que les bureaux de son greffe n’étaient pas ouverts vingt-quatre heures sur vingt-quatre (voir, par exemple, les arrêts 57/1982 ; 148/1991 ; 4/1996 et les décisions 339/1982 ; 277/1992 et 90/1993). Par ailleurs, en application du principe plus favorable de l’accès à la juridiction pour la défense des droits fondamentaux, le Tribunal constitutionnel a adopté une attitude flexible à ce sujet lorsque le requérant n’était pas assisté d’un avocat et avait son domicile loin du siège de la haute juridiction (cf., les arrêts 125/1983 et 287/1994 et les décisions 953/1985 ; 8/1986 et 1221/1987) ou lorsque le requérant était détenu dans un centre pénitentiaire (cf. l’arrêt 29/1981). C . Loi organique du Pouvoir judiciaire (loi n° 6/1985 du 1 er juillet 1985)
Les dispositions pertinentes de la loi organique du Pouvoir judiciaire sont les suivantes : Article 11 « 1. Les règles de la bonne foi seront respectées dans toutes les procédures. 2. (...) 3. Conformément au principe de la protection effective reconnu à l’article 24 de la Constitution, les cours et tribunaux devront toujours statuer sur des prétentions formulées, et ne pourront les rejeter pour vice de forme que lorsque celui-ci ne peut pas être redressé ou ne peut l’être selon la procédure [de redressement] prévue par les lois. » Article 268 § 1 « Les actes judiciaires devront être effectués au siège de l’organe juridictionnel. » Article 270 « Les actes de procédure, décisions et jugements seront notifiés à toutes les parties au litige ainsi qu’à toutes les personnes auxquelles ils se réfèrent ou qui peuvent subir un préjudice, lorsqu’il en sera décidé expressément dans les décisions conformément à la loi. » Article 271 « Les notifications pourront être effectuées par le biais de la poste, du télégraphe ou de n’importe quel autre moyen technique qui constate sa réalisation et les circonstances de cette dernière conformément aux lois de procédure. » Article 272 « 1. Dans les communes où existent plusieurs tribunaux (...), un service commun, dépendant du bâtonnier, pourra être établi afin de procéder aux notifications que les tribunaux doivent effectuer. 2. (...) 3. Des services de registre général pourront également être établis pour le dépôt d’actes ou documents adressés à des organes juridictionnels. » Article 283 § 1 « Les greffiers constateront le jour et l’heure du dépôt des demandes, des requêtes introductives d’instance et de tout autre acte dont la présentation est assujettie à un délai impératif ( perentorio ). » D . Code de procédure civile
La disposition pertinente du code de procédure civile dispose : Article 1 « La personne devant comparaître en jugement (...) devra le faire devant le juge ou tribunal compétent, dans les formes prescrites par la présente loi. » E. Législation applicable en matière administrative
La disposition pertinente de la loi n° 30/1992 du 26 novembre 1992 sur le régime juridique des administrations publiques et sur la procédure administrative ordinaire est rédigée comme suit : Article 38 § 4 « Les demandes, mémoires et communications adressés par les citoyens aux organes des administrations publiques pourront être déposés : (...) c) auprès des bureaux de poste, selon la forme établie par voie réglementaire. »
Le règlement du service de la poste, tel qu’adopté par le décret n° 1653/1964 du 14 mai 1964 et modifié par l’arrêté du 14 août 1971 et le décret n° 2655/1985 du 27 décembre 1985, dispose : Article 205 « Admission de recours et documents adressés à des institutions administratives (...) 2. Les documents et recours en cause seront présentés sous enveloppe ouverte (...) 3. L’agent qui admet l’envoi apposera un tampon avec mention de la date sur la partie supérieure gauche du document principal, de façon que le nom du bureau de poste et la date de présentation apparaissent clairement (...) » EN DROIT
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
18. Le requérant se plaint de ce que le Tribunal constitutionnel a déclaré irrecevable son recours d’ amparo pour tardiveté, alors qu’il l’a envoyé par la poste depuis son domicile à El Ferrol dans le délai de vingt jours prévu par la loi. Il estime également que l’obligation de présenter le recours au siège du Tribunal constitutionnel, juridiction nationale mais dont le siège est à Madrid, constitue une discrimination fondée sur le lieu de résidence, contraire à l’article 14 de la Convention.
La Cour estime que les griefs du requérant, y compris celui tiré de l’obligation de présenter le recours d’ amparo au siège du Tribunal constitutionnel à Madrid et formulé au titre de l’article 14 de la Convention, ont trait au droit d’accès à un tribunal garanti par l’article 6 § 1 de la Convention. En conséquence, la Cour examinera la requête à l’aune de cette disposition dont la partie pertinente est ainsi libellée : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera, soit des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil, soit du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle. » A. Arguments des parties 1. Le requérant
Le requérant souligne que le Tribunal constitutionnel a compétence sur tout le territoire espagnol. Par ailleurs, s’il est raisonnable que les recours soient soumis à des conditions de recevabilité, encore faut-il que l’application qui en est faite soit compatible avec le droit d’accès aux tribunaux garanti par l’article 6 § 1. En particulier, il faut que ces conditions aient une fin légitime et un caractère raisonnable. Or, il est surprenant que la loi organique du Pouvoir judiciaire autorise l’introduction de recours par voie postale pour les juridictions ordinaires, mais que cela ne soit pas possible pour une juridiction ayant son siège à Madrid et ayant compétence pour l’Espagne entière. Le requérant insiste sur le fait qu’on ne saurait l’accuser d’avoir fait preuve d’un manque de diligence. A cet égard, il précise qu’il a expédié son recours dans les délais légaux en s’adressant à un préposé de la poste et sous pli urgent. Or, si la loi prévoit vingt jours pour la présentation du recours d’ amparo , il ne voit pas en quoi le fait de l’avoir adressé le dernier jour dudit délai constituerait une négligence de sa part. Par ailleurs, s’il ne l’a envoyé que le dernier jour, c’est parce qu’il a eu besoin de ce délai pour préparer le mémoire. Il estime qu’en déclarant irrecevable son recours d’ amparo parvenu au siège du Tribunal constitutionnel le lendemain de la date d’expiration, cette haute juridiction s’est livrée à une interprétation rigide de la disposition procédurale qui, selon lui, est contraire à l’article 6 § 1 de la Convention. Le requérant estime également que l’obligation de présenter le recours au siège du Tribunal constitutionnel, juridiction nationale mais dont le siège est à Madrid, constitue une discrimination fondée sur le lieu de résidence, contraire à l’article 14 de la Convention. 2. Le Gouvernement
Le Gouvernement souligne les spécificités de la procédure d’ amparo constitutionnel. En particulier, il n’est pas possible d’appliquer des normes de procédure propres au contentieux administratif à une procédure non administrative, car cela entraînerait une confusion sur la nature des organes judiciaires et des procédures y afférentes, et serait contraire à la loi organique du Pouvoir judiciaire. Quant à la distance entre El Ferrol et Madrid, siège du Tribunal constitutionnel, le Gouvernement fait observer que le recours adressé par le requérant mit moins de 24 heures pour arriver à sa destination. Or, en termes de procédure, ce qui est déterminant, c’est la date d’arrivée du mémoire au greffe du tribunal. Et d’ailleurs, le Tribunal constitutionnel a adopté une attitude flexible à ce sujet en tenant compte du fait que le requérant soit assisté d’un avocat ou pas, de son lieu de résidence, etc. En l’espèce, le requérant, qui est avocat, connaissait la nécessité de respecter le délai de vingt jours, et c’est pourquoi il l’envoya sous pli urgent. Toutefois, il ne l’adressa que le dernier jour du délai de vingt jours, de sorte que le recours parvint au greffe du Tribunal constitutionnel après l’échéance du délai. En définitive, c’est le manque de diligence du requérant qui a motivé l’irrecevabilité de son recours d’ amparo . Le Gouvernement conclut à l’absence de violation de la disposition invoquée. B. Appréciation de la Cour 1. Principes généraux
La Cour rappelle qu’elle n’a pas pour tâche de se substituer aux juridictions internes. C’est au premier chef aux autorités nationales, et notamment aux cours et tribunaux, qu’il incombe d’interpréter la législation interne. Le rôle de la Cour se limite à vérifier la compatibilité avec la Convention des effets de pareille interprétation. Cela est particulièrement vrai s’agissant de l’interprétation par les tribunaux des règles de nature procédurale telles que les délais régissant le dépôt des documents ou l’introduction de recours. La Cour estime par ailleurs que la réglementation relative aux formalités et aux délais à respecter pour former un recours vise à assurer la bonne administration de la justice et le respect, en particulier, du principe de la sécurité juridique. Les intéressés doivent pouvoir s’attendre à ce que ces règles soient appliquées. D’autre part, il ressort de la jurisprudence de la Cour que le « droit à un tribunal », dont le droit d’accès constitue un aspect particulier, n’est pas absolu et se prête à des limitations implicitement admises, notamment quant aux conditions de recevabilité d’un recours, car il appelle de par sa nature même une réglementation par l’Etat, lequel jouit à cet égard d’une certaine marge d’appréciation. Toutefois, ces limitations ne sauraient restreindre l’accès ouvert à un justiciable de manière ou à un point tels que son droit à un tribunal s’en trouve atteint dans sa substance même ; enfin, elles ne se concilient avec l’article 6 § 1 que si elles tendent à un but légitime et s’il existe un rapport raisonnable de proportionnalité entre les moyens employés et le but visé (voir notamment les arrêts Brualla Gómez de la Torre c. Espagne du 19 décembre 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-VIII, p. 2955, § 33, Edificaciones March Gallego S.A. c. Espagne du 19 février 1998, Recueil 1998-I, p. 290, § 34, Pérez de Rada Cavanilles c. Espagne du 28 octobre 1998, Recueil 1998-VIII, §§ 44-45, et Tricard c. France , n° 40472/98, § 29, 10.7.2001, non publié). 2. Application en l’espèce des principes susmentionnés
La Cour note qu’en l’espèce, d’après l’article 44 § 2 de la loi organique du Tribunal constitutionnel, le délai du recours d’ amparo est de vingt jours à partir de la notification de la décision rendue dans le procès. Par ailleurs, conformément à l’article 31.1 de L’Accord de l’assemblée plénière du Tribunal constitutionnel du 5 juillet 1990, publié au Journal officiel du 3 août 1990, les mémoires et écrits adressés à cette juridiction sont reçus par le greffe de ce tribunal dont le siège se trouve à Madrid. Cette disposition est complétée par une pratique du Tribunal constitutionnel permettant de déposer également les documents qui lui sont adressés auprès du tribunal de garde de Madrid et ce, afin de tenir compte que ses bureaux ne sont pas ouverts vingt-quatre heures sur vingt-quatre.
La Cour relève, au sujet de l’utilisation de moyens techniques pour la communication d’actes de procédure, que l’article 271 de la loi organique du Pouvoir judiciaire (paragraphe 14 ci-dessus) autorise les cours et tribunaux à se servir de la poste pour la notification des actes en question. En outre, la Cour note que la législation applicable en matière administrative (paragraphes 16–17 ci-dessus) permet de présenter par voie postale tout écrit et toute communication adressés à l’administration.
Selon l’application faite par le Tribunal constitutionnel de la computation du délai du recours d’ amparo , le respect de ce délai implique en principe que le recours doit être enregistré au greffe du tribunal au plus tard vingt jours après la notification au requérant ou à son représentant de la décision rendue par la juridiction ordinaire et ce indépendamment du lieu de résidence du requérant ou de la date d’envoi du recours par voie postale. Le Tribunal constitutionnel a toutefois tempéré quelque peu cette interprétation des règles régissant la computation du délai de vingt jours lorsque le requérant n’est pas assisté d’avocat et a son domicile loin de son siège à Madrid où lorsqu’il est détenu. Dans ces cas, il a pris en considération, non pas la date d’arrivée du recours au greffe du tribunal, mais la date d’envoi par voie postale ou de sa remise aux autorités pénitentiaires, s’agissant d’une personne incarcérée.
D’emblée, la Cour ne peut que souscrire aux arguments du requérant portant sur l’importance pour tous les justiciables, quel que soit leur lieu de résidence sur le territoire espagnol, de bénéficier des même facilités d’accès à une juridiction à compétence nationale telle que le Tribunal constitutionnel. A cet égard, elle relève que cette haute juridiction a, dans une certaine mesure, déjà pris en compte ce problème pour la computation du délai de présentation du recours d’ amparo (paragraphe 13 ci-dessus). Cela étant, il serait souhaitable que les règles du Tribunal constitutionnel en la matière soient pleinement compatibles avec le principe de la sécurité juridique inhérent à toute réglementation relative à l’accès à un tribunal.
Dans le présent cas, la Cour note que l’arrêt rendu en appel par l’ Audiencia Provincial de La Corogne fut notifié au requérant le 20 septembre 1997 et qu’il posta son recours d’ amparo le 14 octobre 1997, soit le dernier jour du délai de vingt jours dont il disposait pour introduire le recours en question. Ayant été reçu au greffe du Tribunal constitutionnel à Madrid le lendemain, 15 octobre 1997, la haute juridiction le déclara irrecevable pour tardiveté.
La Cour note que la présente affaire présente une certaine analogie avec l’affaire Pérez de Rada Cavanilles précitée, où elle a conclu à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention. Toutefois, elle s’en écarte sur plusieurs aspects. En effet, contrairement à l’affaire en question, où le requérant ne disposait que d’un délai particulièrement bref de trois jours pour introduire son recours de reposición , dans la présente affaire le requérant disposait d’un délai sensiblement plus long de vingt jours pour présenter son recours d’ amparo . Par ailleurs, avocat de son état, le requérant se devait de connaître l’application faite par le Tribunal constitutionnel des règles régissant le délai d’introduction du recours d’ amparo. Or, nonobstant ce fait, le requérant posta son recours depuis La Corogne le 14 octobre 1997, dernier jour du délai établi par la loi. Compte tenu du délai d’acheminement de son courrier, le requérant ne pouvait ignorer qu’il était matériellement impossible que son recours arrive à Madrid dans le délai prescrit de vingt jours. La Cour considère qu’en agissant de la sorte, le requérant a fait preuve d’un manque de diligence dont la responsabilité lui revient. En conclusion, la Cour estime que l’application faite par le Tribunal constitutionnel des règles relatives au délai de présentation du recours d’ amparo ne constitue pas une entrave contraire à son droit d’accès à un tribunal. Partant, il n’y a pas eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À l’UNANIMITÉ, Dit qu’il n’y a pas eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. Fait en français, puis communiqué par écrit le 11 octobre 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président