Sommerfeld împotriva Germaniei

Reclamantul, născut în 1953, este tatăl copilului M., născut în afara căsătoriei la 25 ianuarie 1981. Reclamantul a recunoscut paternitatea lui M. Reclamantul și mama copilului au trăit împreună la momentul nașterii copilului. S-au separat în septembrie 1986. Mama copilului a interzis orice contact între reclamant și copil. De mai multe ori la școală până când nu mai erau posibile astfel de contacte. Apoi mama copilului s-a căsătorit cu dl W., tatăl copilului său A., născut în august 1985, W. fiind numele comun de familie. 10. La 2 octombrie 1990, reclamantul a solicitat Curtea de district Rostock pentru o decizie care îi acordă un drept de acces (Umgangsregelung) fiicei sale. După ce au auzit persoanele în cauză, biroul Rostock Youth s-a recomandat împotriva unui drept de acces.

Oficiul Tineretului a susținut că M. a stabilit o relație strânsă cu dl, care va fi afectată negativ de contactele dintre M. și tatăl ei natural. De asemenea, a declarat că M., atunci când a fost auzită în absența mamei sale, a indicat că nu dorește să vadă reclamantul și suferă de eforturile sale continue de acces. 11. La 27 iunie 1991 M., apoi de zece ani, a fost auzit de judecătorul competent al Curții de District. Ea a declarat că faptul că reclamantul stătea întotdeauna la gardul curtei școlare a tulburat-o și că nu a vrut să viziteze reclamantul chiar dacă accesul ar trebui ordonat de către instanță. 12. La o audiere de la 31 iulie 1991, reclamantul și mama copilului au declarat că vor încerca să rezolve problema unui acord de vizită cu asistența Oficiului Tineretului.

La 30 septembrie 1991, Oficiul Tineretului a informat Curtea de District că nu ar putea fi realizat niciun acord și că M. a declarat că nu dorește să vadă reclamantul. 13. La 12 decembrie 1991, Curtea a ordonat un aviz de experți psihologici. La 9 aprilie 1992, psihologul Rostock Health Services (Gesundheitsamt) a declarat că, pe măsură ce contactele dintre reclamant și M. au fost perturbate timp de șase ani, nu a apărut nici un diagnostic al relațiilor lor reale posibile. psihologul a remarcat că a aranjat o întâlnire între reclamant și M. care, totuși, a fost anulată de către tatăl vitreg al lui M. 14. La 24 iunie 1992 judecătorul competent al Tribunalului de District a auzit reclamantul și M. în prezența expertului psihologic.

după ce a afirmat în mod repetat că nu dorește să aibă contact cu reclamantul, acesta a afirmat că el își va retrage cererea de drept de acces. Reclamantul a retras cererea sa la 1 iulie 1992. 15. La 13 septembrie 1993, reclamantul a solicitat din nou Curtea de District pentru un drept de acces la fiica sa. 16. La 15 februarie 1994, judecătorul Curții de District a auzit M. de 13 ani care a declarat că nu dorește să vorbească cu reclamantul sau să accepte cadouri de la el și că nu mai ar trebui să o deranjeze. De asemenea, ea a declarat că are un tată pe care îl iubea, deși nu a fost tatăl ei natural. Curtea a avut o audiere cu reclamantul și mama copilului la 26 aprilie 1994. 17. La 1 iunie 1994, Curtea de District a respins cererea reclamantului.

Curtea de District a remarcat observațiile depuse de Oficiul Rostock pentru Tineretul, precum și declarațiile părinților și ale copilului în instanță. Curtea a avut, de asemenea, opinia observațiilor depuse de Oficiul de Tineret în aprilie 1991 și de psiholog din aprilie 1992, atât în contextul primului set de proceduri de acces. Curtea de District a constatat că reclamantul nu are dreptul de a avea acces la fiica sa. Referindu-se la art. 1711 din Codul Civil, Curtea a observat că mama, în exercitarea dreptului ei la custodie, a determinat relațiile copilului cu persoanele terțe și, prin urmare, voința ei a fost decisă. Tatăl nu a putut avea dreptul de acces decât prin ordin judecător, dacă acest lucru era în interesul copilului.

Potrivit constatărilor Curții de District, în special declarațiile lui M. în 1992 și februarie 1994, aceste condiții nu au fost îndeplinite. Curtea de District a considerat că M., de treisprezece ani și capabil de a-și forma propria voință, respingând fără echivoc contactele cu tatăl ei natural. În opinia Curții de District, nu era în interesul lui M. să pună în pericol contactele împotriva voinței ei, deoarece bunăstarea ei mentală și psihologică. Argumentul reclamantului că contactele cu tatăl natural au fost în general în interesul unui copil a fost respins. 18. La 17 iunie 1994, Curtea Regională Rostock a respins apelul reclamantului. Curtea Regională a constatat că contactele nu sunt în interesul copilului, considerată decisivă că, de mulți ani, o fată de treisprezece ani a refuzat în mod clar contactele cu tatăl ei.

Reclamantul ar trebui să accepte voința fiicei sale adolescente în propriul său interes. Numai dacă el s-ar opri să se oprească asupra ei, contactele ar putea fi în cele din urmă posibile. Curtea a observat în continuare că contactele dintre reclamant și M. nu ar putea fi puse în aplicare împotriva voinței ei. La 22 iulie 1994, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională Federală. La 19 ianuarie 1996, un comitet de trei judecători ai Primei Camere a Curții Constituționale Federale a refuzat să divulge plângerea reclamantului. 19. Dispozițiile legale privind custodia și accesul sunt găsite în Codul Civil German.

Acestea au fost modificate în mai multe ocazii și multe au fost abrogate de Legea modificată privind chestiunile familiale (Reform zum Kindschaftsrecht) din 16 decembrie 1997 (Gazette federală 1997, p. 2942), care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998. 20. Secțiunea 1626 § 1 citește după cum urmează (traducerea Curții): „Tatăl și mama au dreptul și datoria de a exercita autoritatea parentală (elterliche Sorge) asupra unui copil minor. Autoritatea parentală include custodia (Personensorge) și îngrijirea proprietății (Vermögensorge) copilului.” 21. În conformitate cu art. 1626 a § 1, astfel cum a fost modificat, părinții unui copil minor născut din căsătorie exercită custodia în comun dacă fac o declarație în acest sens (declarare privind custodia comună) sau dacă se căsătoresc.

În conformitate cu art. 1684, astfel cum a fost modificat, un copil are dreptul de a avea acces la ambii părinți; fiecare părinte este obligat să aibă contact și dreptul de a avea acces la copil. În plus, părinții nu trebuie să facă nimic care să nu afecteze relația copilului cu celălalt părinte sau să afecteze grav educația copilului. Instanțele familiale pot determina domeniul de aplicare al dreptului de acces și să prevadă norme mai specifice pentru exercitarea copilului, de asemenea în ceea ce privește părțile terțe; și acestea pot ordona părților să își îndeplinească obligațiile față de copil. Cu toate acestea, instanța de familie poate restrânge sau suspenda acest drept dacă o astfel de măsură este necesară pentru bunăstarea copilului.

O decizie de restricționare sau suspendare a acestui drept pentru o perioadă lungă sau permanentă nu poate fi luată decât dacă, în caz contrar, bunăstarea copilului ar fi în pericol. Instanțele de familie pot ordona ca dreptul de acces exercitat în prezența unei terțe părți, cum ar fi o autoritate a Oficiului de Tineret sau o asociație. 22. Înainte de intrarea în vigoare a Legii modificate privind chestiunile familiale, dispoziția relevantă a Codului Civil privind custodia și accesul unui copil născut în căsătorie a fost exprimată după cum urmează (traducerea Curții): Secțiunea 1634 „1. Un părinte care nu are custodia are dreptul la contact personal cu copilul. Părintele care nu are custodia și persoana care are custodia nu trebuie să facă nimic care să nu afecteze relația copilului cu alții sau să intervină în mod serios în educația copilului.

Curtea de familie poate determina domeniul de aplicare al acestui drept și poate prescrie norme mai specifice pentru exercitarea acestuia, de asemenea, în ceea ce privește părțile terțe; atâta timp cât nu este luată o decizie, dreptul, în temeiul articolului 1632 § 2, al părintelui care nu are custodia poate fi exercitat pe parcursul perioadei de contact. Curtea de familie poate restricționa sau suspenda acest drept dacă o astfel de măsură este necesară pentru bunăstarea copilului. Un părinte care nu are custodia care are un interes legitim în obținerea de informații despre circumstanțele personale ale copilului poate solicita astfel de informații de la persoana care are custodia în măsura în care acest lucru este în conformitate cu interesele copilului.

În cazul în care ambii părinți au custodia și sunt separati nu numai temporar, dispozițiile de mai sus se aplică mutatis mutandis.” 23. Dispozițiile relevante ale Codului Civil privind custodia și accesul la un copil născut în afara căsătoriei au fost formulate după cum urmează (traducerea Curții): Secțiunea 1705 „Custodia asupra unui copil mic născut în afara căsătoriei este exercitată de mama copilului...” Secțiunea 1711 „1. Persoana care are custodia copilului stabilește dreptul tatălui de a avea acces la copil. Secțiunea 1634 § 1, a doua teză, se aplică prin analogie. Dacă este în interesul copilului să aibă contact personal cu tatăl, instanța de tutore poate decide că tatăl are dreptul la contact personal.

Secțiunea 1634 § 2 se aplică prin analogie. Curtea de tutore poate modifica decizia în orice moment. Dreptul de a solicita informații despre circumstanțele personale ale copilului este prevăzut în secțiunea 1634 § 3. Dacă este cazul, biroul de tineret va media între tatăl și persoana care exercită dreptul de custodie.” 24. Asemenea procedurilor în alte chestiuni familiale, procedurile în temeiul articolului 1711 § 2 din Codul Civil au fost reglementate de Actul privind procedurile necontențioase (Gesetz über die Angelegenheiten der freiwilligen Gerichtsbarkeit). 25. În conformitate cu art. 12 din respectiva lege, instanța ia, de oficiu, măsurile de investigare necesare pentru a stabili faptele relevante și să ia dovezile care pare adecvate.

26. În cadrul procedurilor de acces, biroul competent pentru tineret trebuie să fie auzit înainte de decizia (punctul 49 alineatul (1) litera (k)). 27. În ceea ce privește audierea părinților în cadrul procedurii de custodie, art. 50a (1) prevede că instanța va auzi părinții în cadrul procedurilor privind custodia sau administrarea bunurilor copilului. În ceea ce privește custodia, instanța va auzi, în general, părinții în mod personal. În cazul în care este vorba de plasarea în îngrijire publică, părinții se vor auzi întotdeauna. În conformitate cu alineatul (2) din secțiunea 50a, un părinte care nu are custodia se aude cu excepția cazului în care se pare că o astfel de ședință nu ar contribui la clarificarea chestiunii.

28. Secțiunea 63 prevede dreptul unui recurs suplimentar care contează prima decizie de recurs. Secțiunea 63a din respectiva lege în vigoare la momentul material a exclus acest drept în procedurile privind accesul unui tată natural la copilul său născut în afara căsătoriei. Această dispoziție a fost abrogată de Legea privind chestiunile familiale din 1997.

8. The applicant, born in 1953, is the father of the child M., born out of wedlock on 25 January 1981. The applicant recognised his paternity of M. 9. The applicant and the child’s mother lived together at the time of the child’s birth. They separated in September 1986. The child’s mother prohibited any contacts between the applicant and the child. The applicant still met M. several times at school until such contacts were no longer possible. Subsequently the child’s mother married Mr W., the father of her child A., born in August 1985, W. being the common family name. 10. On 2 October 1990 the applicant applied to the Rostock District Court for a decision granting him a right of access (Umgangsregelung) to his daughter.

Having heard the persons concerned, the Rostock Youth Office advised against a right of access. The Youth Office submitted that M. had established a close relationship with Mr. W. which would be adversely affected by contacts between M. and her natural father. It also stated that M., when heard in the absence of her mother, had indicated that she was not keen to see the applicant and was suffering from his continuing efforts for access. 11. On 27 June 1991 M., then ten years old, was heard by the competent District Court Judge. She stated that the fact that the applicant was always standing at the fence of the schoolyard disturbed her and that she did not wish to visit the applicant even if access should be ordered by the court.

12. At a court hearing on 31 July 1991, the applicant and the child’s mother declared that they would attempt to settle the question of a visiting arrangement with the assistance of the Youth Office. On 30 September 1991 the Youth Office informed the District Court that no agreement could be achieved and that M. had stated that she did not wish to see the applicant. 13. On 12 December 1991 the court ordered a psychological expert opinion. On 9 April 1992, in one-page submissions, the psychologist of the Rostock Health Services (Gesundheitsamt) stated that, as the contacts between the applicant and M. were disrupted for six years, no diagnosis of their actual relationship appeared possible. The psychologist considered that M. did not wish any personal contacts with the applicant who should give her the necessary time to take up contacts on her own motion.

The psychologist noted that she had arranged a meeting between the applicant and M. which, however, had been cancelled by M.’s stepfather. 14. On 24 June 1992 the competent District Court Judge heard the applicant and M. in the presence of the psychological expert. M. having repeatedly stated that she did not wish to have contacts with the applicant, the latter affirmed that he would withdraw his request for a right of access. The applicant withdrew his request on 1 July 1992. 15. On 13 September 1993 the applicant again applied to the District Court for a right of access to his daughter. 16. On 15 February 1994 the District Court Judge heard the thirteen-year-old M. who stated that she did not wish to talk to the applicant or accept presents from him and that he should no longer bother her.

She also said that she had a father whom she loved though it was not her natural father. The court held a hearing with the applicant and the child’s mother on 26 April 1994. 17. On 1 June 1994 the District Court dismissed the applicant’s request. The District Court noted the comments filed by the Rostock Youth Office as well as the parents’ and the child’s statements in court. The Court had also regard to the comments filed by the Youth Office in April 1991 and by the psychologist of April 1992, both in the context of the first set of access proceedings. The District Court found that the applicant was not entitled to have access to his daughter. Referring to section 1711 of the Civil Code, the Court observed that the mother, in the exercise of her right to custody, determined the child’s relations with third persons, and that therefore her will was decisive.

The father could only be granted a right of access by court order, if this was in the interest of the child. According to the District Court’s findings, in particular M.’s statements in 1992 and February 1994, these conditions were not met. The District Court considered that M., then thirteen years old and capable of forming her own will, unequivocally refused contacts with her natural father. In the District Court’s view, it was not in M.’s interest to enforce contacts contrary to her will, as her mental and psychological well-being would be endangered thereby. The applicant’s argument that contacts with the natural father were generally in a child’s interest was rejected. 18. On 17 June 1994 the Rostock Regional Court dismissed the applicant’s appeal.

Endorsing the District Court’s findings, the Regional Court found that contacts were not in the child’s interest. It regarded as decisive that for many years the now thirteen-year-old girl had clearly refused contacts with her father. The applicant should accept his adolescent daughter’s will in his own and her interest. Only if he would stop to inflict himself on her, contacts might eventually be possible. The court further observed that contacts between the applicant and M. could hardly be enforced against her will. On 22 July 1994 the applicant filed a constitutional complaint with the Federal Constitutional Court. On 19 January 1996 a panel of three judges of the First Chamber of the Federal Constitutional Court refused to entertain the applicant’s complaint.

19. The statutory provisions on custody and access are to be found in the German Civil Code. They have been amended on several occasions and many were repealed by the amended Law on Family Matters (Reform zum Kindschaftsrecht) of 16 December 1997 (Federal Gazette 1997, p. 2942), which came into force on 1 July 1998. 20. Section 1626 § 1 reads as follows (the Court’s translation): “The father and the mother have the right and the duty to exercise parental authority (elterliche Sorge) over a minor child. The parental authority includes the custody (Personensorge) and the care of property (Vermögenssorge) of the child.” 21. Pursuant to section 1626 a § 1, as amended, the parents of a minor child born out of wedlock jointly exercise custody if they make a declaration to that effect (declaration on joint custody) or if they marry.

According to Section 1684, as amended, a child is entitled to have access to both parents; each parent is obliged to have contact with, and entitled to have access to, the child. Moreover, the parents must not do anything that would harm the child’s relationship with the other parent or seriously interfere with the child’s upbringing. The family courts can determine the scope of the right of access and prescribe more specific rules for its exercise, also with regard to third parties; and they may order the parties to fulfil their obligations towards the child. The family courts can, however, restrict or suspend that right if such a measure is necessary for the child’s welfare. A decision restricting or suspending that right for a lengthy period or permanently may only be taken if otherwise the child’s well-being would be endangered.

The family courts may order that the right of access exercised in the presence of a third party, such as a Youth Office authority or an association. 22. Before the entry into force of the amended Law on Family Matters, the relevant provision of the Civil Code concerning custody and access for a child born in wedlock was worded as follows (the Court’s translation): Section 1634 “1. A parent not having custody has the right to personal contact with the child. The parent not having custody and the person having custody must not do anything that would harm the child’s relationship with others or seriously interfere with the child’s upbringing. 2. The family court can determine the scope of that right and can prescribe more specific rules for its exercise, also with regard to third parties; as long as no decision is made, the right, under section 1632 § 2, of the parent not having custody may be exercised throughout the period of contact.

The family court can restrict or suspend that right if such a measure is necessary for the child’s welfare. 3. A parent not having custody who has a legitimate interest in obtaining information about the child’s personal circumstances may request such information from the person having custody in so far as this is in keeping with the child’s interests. The guardianship court shall rule on any dispute over the right to information. 4. Where both parents have custody and are separated not merely temporarily, the foregoing provisions shall apply mutatis mutandis.” 23. The relevant provisions of the Civil Code concerning custody of and access to a child born out of wedlock were worded as follows (the Court’s translation): Section 1705 “Custody over a minor child born out of wedlock is exercised by the child’s mother...” Section 1711 “1.

The person having custody of the child shall determine the father’s right of access to the child. Section 1634 § 1, second sentence, applies by analogy. 2. If it is in the child’s interests to have personal contact with the father, the guardianship court can decide that the father has a right to personal contact. Section 1634 § 2 applies by analogy. The guardianship court can change its decision at any time. 3. The right to request information about the child’s personal circumstances is set out in Section 1634 § 3. 4. Where appropriate, the youth office shall mediate between the father and the person who exercises the right of custody.” 24. Like proceedings in other family matters, proceedings under former section 1711 § 2 of the Civil Code were governed by the Act on Non-Contentious Proceedings (Gesetz über die Angelegenheiten der freiwilligen Gerichtsbarkeit).

25. According to section 12 of that Act, the court shall, ex officio, take the measures of investigation that are necessary to establish the relevant facts and take the evidence that appears appropriate. 26. In proceedings regarding access, the competent youth office has to be heard prior to the decision (section 49(1) (k)). 27. As regards the hearing of parents in custody proceedings, section 50a (1) stipulates that the court shall hear the parents in proceedings concerning custody or the administration of the child’s assets. In matters relating to custody, the court shall, as a rule, hear the parents personally. In cases concerning placement into public care, the parents shall always be heard.

According to paragraph 2 of section 50a, a parent not having custody shall be heard except where it appears that such a hearing would not contribute to the clarification of the matter. 28. Section 63 provides for a right of a further appeal challenging the first appeal decision. Section 63a of that Act as in force at the material time excluded this right in proceedings concerning a natural father’s access to his child born out of wedlock. This provision has been repealed by the Law on Family Matters of 1997.