CtEDO 11.10.2001 Auto

CASE OF H.T. v. GERMANY

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
11.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF H.T. v. GERMANY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Reclamantul este un național german, născut în 1938 și locuiește în Mettmann. Într-o scrisoare din 30 decembrie 1985 adresată Biroului de Pensiuni Rheinprovinz (Landesversicherungsanstalt), reclamantul și soțul ei, născuți în 1927, au declarat că, în scopul dreptului la pensia unei văduve sau a unui văduv, normele legale încă în vigoare ar trebui să continue să se aplice în viitor (a se vedea mai jos „Legea internă relevantă”). 10. La 4 martie 1986, după moartea soțului ei, reclamantul a solicitat cu Oficiul de Asigurări Rheinprovinz pentru plata pensiei de supraviețuitor. 11. La 10 iunie 1986, Oficiul de Asigurare a emis o decizie care acordă reclamantului o pensie de supraviețuitor începând cu 1 martie 1986. Oficiul, referindu-se la dispoziția relevantă a Legii privind pensiile muncitorilor (reforma), a afirmat, de asemenea, că, în cazul în care persoana în cauză are alte venituri câștigate sau venituri în loc de veniturile câștigate, plata pensiei de supraviețuitor nu a fost suspendată în primul an de la moartea soțului. Pe parcursul celui de-al doilea an, pensia supraviețuitorului a fost redusă cu un procent specific în ceea ce privește o sumă exonerată dinamică. 12. La 20 iunie 1986, reclamantul a depus o plângere administrativă (Widerspruch) la Biroul Pensiunilor, care a fost respinsă la 24 martie 1987. 13. Prin argumente din data de 27 aprilie 1987, reclamantul, reprezentat de avocat, a instituít proceduri cu Curtea Socială Düsseldorf, contestand deciziile de mai sus emise de Oficiul de Pensiuni Rheinprovinz. În special, ea a susținut că legislația de bază, în special limita de vârstă pentru opunerea din noul sistem, a fost neconstituțională, adică în încălcarea dreptului la proprietate. În acest sens, reclamantul a remarcat că, în conformitate cu informațiile furnizate de Ministerul Federal al Muncii și a Chestiunilor Sociale, o plângere constituțională cu privire la această chestiune era în așteptare în fața Curții Constituționale Federale. Ea a sugerat suspendarea procedurii în fața Curții Sociale pentru a aștepta rezultatul acestei proceduri constituționale. La 24 iunie 1987, Curtea Socială Düsseldorf a suspendat acțiunea în temeiul articolului 251 din Codul de Procedură Civilă (Zivilprozessordnung - a se vedea mai jos, legislația internă relevantă). 15. La 14 august 1987, Biroul de Pensiuni Rheinprovinz a reevaluat pensia supraviețuitorului reclamantului. Având în vedere celelalte venituri, Oficiul a suspendat plata lunară a DEM 967.10. 16. Prin depuneri din 10 septembrie 1987, reclamantul a depus o acțiune la Curtea Socială Düsseldorf împotriva deciziei din 14 august 1987 și a sugerat din nou suspendarea procedurii în așteptarea procedurii de plângere constituțională într-un caz similar. La 26 februarie 1993, reclamantul solicită Curtea Socială să relueze procedurile suspendate, menționând că, în timpul acesteia, Curtea Constituțională Federală nu a luat nici o decizie cu privire la dispoziția juridică în cauză în cazul său. La 17 martie 1993, Curtea Socială a informat reclamantul că procedurile au fost reluate. 18. La 22 iulie 1993, Curtea Socială a întrebat Curții Constituționale Federale cu privire la starea procedurii de plângere constituțională cu privire la anumite aspecte ale reformei normelor care reglementează pensia de supraviețuire. La 5 august 1993, Curtea Constituțională Federală a informat Curtea Socială că două proceduri s-au încheiat în 1987 și că a avut în vedere adoptarea unei decizii în trei alte cazuri în 1994. 19. La 17 septembrie 1993, Curtea Socială a organizat o audiere orală. La 5 iunie 1996, reclamantul solicită Curtea Socială să relueze procesul și a susținut că, având în vedere durata procedurii în fața Curții Constituționale Federale și având în vedere vârsta ei, nu mai ar putea aștepta. La 18 iunie 1996, Curtea Socială a informat reclamantul că procedura a fost reluată. La 5 februarie 1998, Curtea Socială a întrebat din nou cu Curtea Constituțională Federală în legătură cu statul de procedură din fața sa. 21. La 18 februarie 1998, Curtea Constituțională Federală a respins două plângeri constituționale. Acesta a constatat că normele introduse în Legea privind pensiile și perioadele educaționale ale supraviețuitorilor, în măsura în care prevedeau suspendarea plății pensiei supraviețuitorului în cazul altor venituri câștigate sau venituri în locul veniturilor câștigate, au fost compatibile cu Legea de bază (Grundgesetz). 22. La 7 mai 1998, Curtea Socială a transmis decizia Curții Constituționale Federale avocatului reclamantului și l-a solicitat să facă observații. După un aviz, avocatul reclamantului a solicitat o prelungire a termenului. După un aviz suplimentar, avocatul reclamantului a informat Curtea Socială la 13 octombrie 1998 că nu mai reprezenta reclamantul. 23. La 17 martie 1999, Curtea Socială a respins acțiunile reclamanților și a constatat în special că în 1987 Curtea Constituțională Federală a declarat termenul de 50 de ani compatibil cu Legea de bază. Înainte de 1 ianuarie 1986, bărbați și femei au trebuit să îndeplinească condiții diferite pentru dreptul la pensia de văduvă sau respectiv de văduvă. În timp ce, în general, o văduvă avea dreptul la pensia de văduvă, un văduv nu putea obține plata pensiei de văduvă decât dacă soția sa îndepărtată a avut în vedere în principal întreținerea familiei. În martie 1975, Curtea Constituțională Federală a susținut că, având în vedere modificările rolului femeilor în căsătorie și în familie și pe piața forței de muncă, normele existente care stabilesc condiții diferite de drept la pensia unei văduve sau a unui văduv au trebuit să fie înlocuite cu legislația care evită discriminarea. 25. La 1 ianuarie 1986, Legea privind pensiile și perioadele educaționale (Hinterbliebenrenten- und Erziehungszeiten-Gesetz) din 11 iulie 1985, de modificare a dispozițiilor relevante ale Legii privind pensiile angajaților (Angestelstenversicherungsgesetz), a Legii privind asigurarea Reich (Reichversicherungsordnung) și a Legii Reich Miners (Reichsknappschaftsgesetz), a intrat în vigoare. Legea privind asigurarea Reich, aplicată lucrătorilor, și Legea privind pensiile angajaților, se aplică lucrătorilor, împreună cu legislația privind reforma, și anume Legea privind pensia muncitorilor (Reform) (Arbeiterenversicherungs-Neuregelungsgesetz) și Legea privind pensia muncitorilor (Reform) (Angestelltenversicherungs-Neuregelungsgesetz), au constituit baza sistemului general de asigurare de vârstă (gesetzliche Rentenversicherung der Arbeiter und Angestelsten). O văduvă are dreptul la pensie de supraviețuitor după moartea soțului său asigurat, iar un văduv are dreptul la pensia de supraviețuitor după moartea soției sale asigurate. În plus, în conformitate cu noua legislație, se ia în considerare venitul sau venitul câștigat al supraviețuitorului în locul venitului câștigat. Potrivit raportului explicativ, această ultimă regulă a fost justificată din cauza funcției de întreținere a pensiei de supraviețuitor (60% din ultimele venituri ale soților). În plus, pentru o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 1988, soții ar putea opta pentru vechiul regim dacă ar fi fost căsătoriți înainte de 1 ianuarie 1986 și dacă au fost amândoi mai vârstnici de 50 de ani în acel moment. Legislația de reformă ulterioră, inclusiv un regim uniform de pensii pentru lucrători și angajați, nu a afectat substanța legislației de mai sus referitoare la o pensie de supraviețuire. 26. În conformitate cu secțiunea 251 din Codul de Procedură Civilă, o instanță suspendă procedurile la cererea părților în cazul în care o astfel de suspendare pare rezonabilă din cauza negocierilor de decontare sau din alte motive importante.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă