H.T. împotriva Germaniei

Reclamantul este un național german, născut în 1938 și locuiește în Mettmann. Într-o scrisoare din 30 decembrie 1985 adresată Biroului de Pensiuni Rheinprovinz (Landesversicherungsanstalt), reclamantul și soțul ei, născuți în 1927, au declarat că, în scopul dreptului la pensia unei văduve sau a unui văduv, normele legale încă în vigoare ar trebui să continue să se aplice în viitor (a se vedea mai jos „Legea internă relevantă”). 10. La 4 martie 1986, după moartea soțului ei, reclamantul a solicitat cu Oficiul de Asigurări Rheinprovinz pentru plata pensiei de supraviețuitor.

11. La 10 iunie 1986, Oficiul de Asigurare a emis o decizie care acordă reclamantului o pensie de supraviețuitor începând cu 1 martie 1986. Oficiul, referindu-se la dispoziția relevantă a Legii privind pensiile muncitorilor (reforma), a afirmat, de asemenea, că, în cazul în care persoana în cauză are alte venituri câștigate sau venituri în loc de veniturile câștigate, plata pensiei de supraviețuitor nu a fost suspendată în primul an de la moartea soțului. Pe parcursul celui de-al doilea an, pensia supraviețuitorului a fost redusă cu un procent specific în ceea ce privește o sumă exonerată dinamică. 12. La 20 iunie 1986, reclamantul a depus o plângere administrativă (Widerspruch) la Biroul Pensiunilor, care a fost respinsă la 24 martie 1987. 13. Prin argumente din data de 27 aprilie 1987, reclamantul, reprezentat de avocat, a instituít proceduri cu Curtea Socială Düsseldorf, contestand deciziile de mai sus emise de Oficiul de Pensiuni Rheinprovinz.

În special, ea a susținut că legislația de bază, în special limita de vârstă pentru opunerea din noul sistem, a fost neconstituțională, adică în încălcarea dreptului la proprietate. În acest sens, reclamantul a remarcat că, în conformitate cu informațiile furnizate de Ministerul Federal al Muncii și a Chestiunilor Sociale, o plângere constituțională cu privire la această chestiune era în așteptare în fața Curții Constituționale Federale. Ea a sugerat suspendarea procedurii în fața Curții Sociale pentru a aștepta rezultatul acestei proceduri constituționale. La 24 iunie 1987, Curtea Socială Düsseldorf a suspendat acțiunea în temeiul articolului 251 din Codul de Procedură Civilă (Zivilprozessordnung - a se vedea mai jos, legislația internă relevantă).

15. La 14 august 1987, Biroul de Pensiuni Rheinprovinz a reevaluat pensia supraviețuitorului reclamantului. Având în vedere celelalte venituri, Oficiul a suspendat plata lunară a DEM 967.10. 16. Prin depuneri din 10 septembrie 1987, reclamantul a depus o acțiune la Curtea Socială Düsseldorf împotriva deciziei din 14 august 1987 și a sugerat din nou suspendarea procedurii în așteptarea procedurii de plângere constituțională într-un caz similar. La 26 februarie 1993, reclamantul solicită Curtea Socială să relueze procedurile suspendate, menționând că, în timpul acesteia, Curtea Constituțională Federală nu a luat nici o decizie cu privire la dispoziția juridică în cauză în cazul său. La 17 martie 1993, Curtea Socială a informat reclamantul că procedurile au fost reluate.

18. La 22 iulie 1993, Curtea Socială a întrebat Curții Constituționale Federale cu privire la starea procedurii de plângere constituțională cu privire la anumite aspecte ale reformei normelor care reglementează pensia de supraviețuire. La 5 august 1993, Curtea Constituțională Federală a informat Curtea Socială că două proceduri s-au încheiat în 1987 și că a avut în vedere adoptarea unei decizii în trei alte cazuri în 1994. 19. La 17 septembrie 1993, Curtea Socială a organizat o audiere orală. La 5 iunie 1996, reclamantul solicită Curtea Socială să relueze procesul și a susținut că, având în vedere durata procedurii în fața Curții Constituționale Federale și având în vedere vârsta ei, nu mai ar putea aștepta.

La 18 iunie 1996, Curtea Socială a informat reclamantul că procedura a fost reluată. La 5 februarie 1998, Curtea Socială a întrebat din nou cu Curtea Constituțională Federală în legătură cu statul de procedură din fața sa. 21. La 18 februarie 1998, Curtea Constituțională Federală a respins două plângeri constituționale. Acesta a constatat că normele introduse în Legea privind pensiile și perioadele educaționale ale supraviețuitorilor, în măsura în care prevedeau suspendarea plății pensiei supraviețuitorului în cazul altor venituri câștigate sau venituri în locul veniturilor câștigate, au fost compatibile cu Legea de bază (Grundgesetz). 22. La 7 mai 1998, Curtea Socială a transmis decizia Curții Constituționale Federale avocatului reclamantului și l-a solicitat să facă observații.

După un aviz, avocatul reclamantului a solicitat o prelungire a termenului. După un aviz suplimentar, avocatul reclamantului a informat Curtea Socială la 13 octombrie 1998 că nu mai reprezenta reclamantul. 23. La 17 martie 1999, Curtea Socială a respins acțiunile reclamanților și a constatat în special că în 1987 Curtea Constituțională Federală a declarat termenul de 50 de ani compatibil cu Legea de bază. Înainte de 1 ianuarie 1986, bărbați și femei au trebuit să îndeplinească condiții diferite pentru dreptul la pensia de văduvă sau respectiv de văduvă. În timp ce, în general, o văduvă avea dreptul la pensia de văduvă, un văduv nu putea obține plata pensiei de văduvă decât dacă soția sa îndepărtată a avut în vedere în principal întreținerea familiei.

În martie 1975, Curtea Constituțională Federală a susținut că, având în vedere modificările rolului femeilor în căsătorie și în familie și pe piața forței de muncă, normele existente care stabilesc condiții diferite de drept la pensia unei văduve sau a unui văduv au trebuit să fie înlocuite cu legislația care evită discriminarea. 25. La 1 ianuarie 1986, Legea privind pensiile și perioadele educaționale (Hinterbliebenrenten- und Erziehungszeiten-Gesetz) din 11 iulie 1985, de modificare a dispozițiilor relevante ale Legii privind pensiile angajaților (Angestelstenversicherungsgesetz), a Legii privind asigurarea Reich (Reichversicherungsordnung) și a Legii Reich Miners (Reichsknappschaftsgesetz), a intrat în vigoare.

Legea privind asigurarea Reich, aplicată lucrătorilor, și Legea privind pensiile angajaților, se aplică lucrătorilor, împreună cu legislația privind reforma, și anume Legea privind pensia muncitorilor (Reform) (Arbeiterenversicherungs-Neuregelungsgesetz) și Legea privind pensia muncitorilor (Reform) (Angestelltenversicherungs-Neuregelungsgesetz), au constituit baza sistemului general de asigurare de vârstă (gesetzliche Rentenversicherung der Arbeiter und Angestelsten). O văduvă are dreptul la pensie de supraviețuitor după moartea soțului său asigurat, iar un văduv are dreptul la pensia de supraviețuitor după moartea soției sale asigurate. În plus, în conformitate cu noua legislație, se ia în considerare venitul sau venitul câștigat al supraviețuitorului în locul venitului câștigat.

Potrivit raportului explicativ, această ultimă regulă a fost justificată din cauza funcției de întreținere a pensiei de supraviețuitor (60% din ultimele venituri ale soților). În plus, pentru o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 1988, soții ar putea opta pentru vechiul regim dacă ar fi fost căsătoriți înainte de 1 ianuarie 1986 și dacă au fost amândoi mai vârstnici de 50 de ani în acel moment. Legislația de reformă ulterioră, inclusiv un regim uniform de pensii pentru lucrători și angajați, nu a afectat substanța legislației de mai sus referitoare la o pensie de supraviețuire. 26. În conformitate cu secțiunea 251 din Codul de Procedură Civilă, o instanță suspendă procedurile la cererea părților în cazul în care o astfel de suspendare pare rezonabilă din cauza negocierilor de decontare sau din alte motive importante.

8. The applicant is a German national, born in 1938 and living in Mettmann. 9. In a letter of 30 December 1985 addressed to the Rheinprovinz Pension Office (Landesversicherungsanstalt), the applicant and her husband, born in 1927, declared that for the purposes of entitlement to a widow’s or a widower’s pension the statutory rules still in force should continue to apply in future (see below, “Relevant domestic law”). 10. On 4 March 1986, following her husband’s death, the applicant applied with the Rheinprovinz Insurance Office for the payment of a survivor’s pension.

11. On 10 June 1986 the Insurance Office issued a decision granting the applicant a survivor’s pension as from 1 March 1986. The Office, referring to the relevant provision of the Workers’ Pension (Reform) Act, further stated that in case that the person concerned had other earned income or income in lieu of earned income, the payment of the survivor’s pension was not suspended during the first year after the spouse’s death. During the second year, the survivor’s pension was reduced by a specific percentage in relation to a dynamic exonerated amount. 12. On 20 June 1986 the applicant lodged an administrative complaint (Widerspruch) with the Pensions Office, which was dismissed on 24 March 1987. 13. By submissions dated 27 April 1987, the applicant, represented by counsel, instituted proceedings with the Düsseldorf Social Court, challenging the above decisions issued by the Rheinprovinz Pension Office.

She maintained in particular that the underlying legislation, especially the age-limit for opting out of the new system, was unconstitutional, i.e. in breach of the right to property. In this respect, the applicant noted that, according to information provided by the Federal Ministry for Labour and Social Matters, a constitutional complaint concerning the above issue was pending before the Federal Constitutional Court. She suggested that the proceedings before the Social Court be suspended to await the outcome of the said constitutional complaint proceedings. With her action, the applicant also objected to the calculation of the pension in question. 14. On 24 June 1987 the Düsseldorf Social Court suspended the proceedings pursuant to Section 251 of the Code of Civil Procedure (Zivilprozessordnung - see below, Relevant domestic law).

15. On 14 August 1987 the Rheinprovinz Pensions Office reassessed the applicant’s survivor’s pension. Taking her other income into account, the Office suspended the monthly payment of DEM 967.10. 16. By submissions of 10 September 1987, the applicant filed an action with the Düsseldorf Social Court against the decision of 14 August 1987. She again suggested that the proceedings be suspended pending constitutional complaint proceedings in a similar case. The second set of proceedings was, thereupon, also suspended. 17. On 26 February 1993 the applicant requested the Social Court to resume the suspended proceedings. She noted that in the meantime the Federal Constitutional Court had not taken any decisions concerning the legal provision at issue in her case.

On 17 March 1993 the Social Court informed the applicant that the proceedings had been resumed. 18. On 22 July 1993 the Social Court inquired with the Federal Constitutional Court about the state of the constitutional complaint proceedings concerning certain aspects of the reform of the rules governing a survivor’s pension. On 5 August 1993 the Federal Constitutional Court informed the Social Court that two proceedings had terminated in 1987 and that it envisaged rendering a decision in three further cases in 1994. 19. On 17 September 1993 the Social Court held an oral hearing. Following discussion, the parties agreed to a further suspension of the proceedings. 20. On 5 June 1996 the applicant requested the Social Court to resume the proceedings.

She submitted that, having regard to the length of the proceedings before the Federal Constitutional Court and considering her age, she could no longer be expected to wait. On 18 June 1996 the Social Court informed the applicant that the proceedings had been resumed. On 5 February 1998 the Social Court inquired again with the Federal Constitutional Court about the state of proceedings before it. 21. On 18 February 1998 the Federal Constitutional Court dismissed two constitutional complaints. It found that the rules introduced by the Survivor’s Pension and Educational Periods Act, in so far as they provided for a suspension of the payment of the survivor’s pension in case of other earned income or income in lieu of earned income, were compatible with the Basic Law (Grundgesetz).

22. On 7 May 1998 the Social Court forwarded the Federal Constitutional Court’s decision to the applicant’s counsel and requested him for comments. After a reminder, the applicant’s counsel asked for an extension of the time limit. After a further reminder, the applicant’s counsel informed the Social Court on 13 October 1998 that he was no longer representing the applicant. 23. On 17 March 1999 the Social Court dismissed the applicants’ actions. It found in particular that in 1987 the Federal Constitutional Court had declared the age-limit of 50 years compatible with the Basic Law. It held that the Federal Constitutional Court’s decisions of 1998 had no impact on its decision, as they did not concern the issues raised in the applicant’s action.

24. Before 1 January 1986 men and women had to meet different conditions for entitlement to a widow’s or a widower’s pension, respectively. While a widow was generally entitled to a widow’s pension, a widower could only obtain payment of a widower’s pension if his late wife had mainly provided for the family’s maintenance. In March 1975 the Federal Constitutional Court had held that, having regard to changes in the role of women in marriage and family and the labour market, the existing rules fixing different conditions for entitlement to a widow’s or a widower’s pension had to be replaced by legislation avoiding discrimination.

25. On 1 January 1986 the Survivor’s Pension and Educational Periods Act (Hinterbliebenenrenten- und Erziehungszeiten-Gesetz) of 11 July 1985, amending the relevant provisions of the Employees’ Pension Act (Angestelltenversicherungsgesetz), the Reich Insurance Act (Reichsversicherungsordnung) and the Reich Miners’ Act (Reichsknappschaftsgesetz), entered into force. The Reich Insurance Act, applying to workers, and the Employees’ Pension Act, applying to employees, together with the reform legislation, namely the Workers’ Pension (Reform) Act (Arbeiterrentenversicherungs-Neuregelungsgesetz) and the Employees’ Pension (Reform) Act (Angestelltenversicherungs-Neuregelungsgesetz), formed the basis of the general old age insurance system (gesetzliche Rentenversicherung der Arbeiter und Angestellten).

A widow is entitled to a survivor’s pension after the death of her insured husband, and a widower is entitled to a survivor’s pension after the death of his insured wife. Moreover, pursuant to the new legislation, a survivor’s earned income or income in lieu of earned income is taken into account. According to the explanatory report, the latter rule was justified on account of the maintenance function of a survivor’s pension (60% of the spouses’ last income). The reform only concerned pension cases having occurred as from 1 January 1986. Furthermore, for a transitional period until 31 December 1988, spouses could opt for the old regime if they had been married before 1 January 1986 and if they were both older than 50 years at that time.

Subsequent reform legislation, including a uniform pension regime for workers and employees, did not affect the substance of the above legislation concerning a survivor’s pension. 26. According to Section 251 of the Code of Civil Procedure, a court suspends proceedings upon the request of the parties if such a suspension appears reasonable on account of settlement negotiations or for other important reasons.