CtEDO 15.10.2001 Auto

DECOOPMAN AGAINST BELGIUM

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
15.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the decision.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DECOOPMAN AGAINST BELGIUM (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Rezoluția finală ResDH(2001)107 Cererea privind drepturile omului nr. 28055/95 Decoopman împotriva Belgiei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001 la a 764-a ședință a Deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 470, adoptată la 15 iulie 1999 în cazul Decoopman împotriva Belgiei, în care Comitetul de Miniștri a hotărât să facă public raportul Comisiei Europene pentru Drepturile Omului și că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lipsei de șanse de răspuns la concluziile reprezentantului biroului procurorului în cursul ședinței anterioare Cour de cassation și participarea unui reprezentant al biroului procuror la deliberarea, hotărârea în materie disciplinară, precum și participarea unui reprezentant al consiliului national de l’ordre des médecins la deliberările în apel; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999; întrucât în cea de-a 732-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, depuse prin o decizie adoptată la 18 decembrie 2000, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 150 000 de franci belgi în ceea ce privește prejudiciile morale și 186 000 de franci belgi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, adică suma totală de 336 000 de franci belgi, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregită la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile vor fi obținute de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 iulie 1999 și 18 decembrie 2000, având în vedere obligația Belgiei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat în consecință informații privind măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului luate pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale acestui caz (aceasta informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 21 martie 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 336 000 de franci belgi ca o satisfacție, în termen de o lună de la termenul stabilit și, prin urmare, nu s-a dobândit niciun dobânzi nejustificate în conformitate cu decizia menționată mai sus a Comitetului de Miniștri privind modalitățile de plată a dobânzii, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Belgiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenția în acest caz. Apendicele la Rezoluția Finală ResDH(2001)107 Informații furnizate de Guvernul Belgiei în cursul examinării cazului Decoopman de către Comitetul de Miniștri Guvernul Belgiei subliniază că, imediat după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat hotărâre în cazul Borgers, Cour de Cassation a introdus provizoriu o nouă practică prin care reclamanții pot răspunde la avizul reprezentantului biroului procurorului, iar acesta din urmă nu mai participă la deliberări. Această măsură a fost, de asemenea, aplicată, în cadrul procedurii civile, imediat după emiterea hotărârii Curții Europene în cauza Vermeulen și, în cadrul procedurii disciplinare, imediat după emiterea hotărârii în cauza Van Orshoven. Această practică a fost acum consemnată în Codul Judiciar, pentru a se conforma integral legislația belgienă cu cerințele Convenției: Actul din 14 noiembrie 2000 de modificare a Codului Judiciar în ceea ce privește intervenția Reprezentantului biroului procurorului în cadrul procedurilor în fața Cour de cassation și, în cazuri civile, instanțele care hotărăsc în fond și modifică articolele 420bis și 420ter din Codul de Procedință Penală au fost publicate în Jurnalul Oficial la 19 decembrie 2000, astfel cum au intrat în vigoare în acea zi. În primul rând, art. 1107 din Codul Judiciar a fost modificat și prevede acum că: „După raport, reprezentantul biroului procurorului își dă concluzii. Părțile se aud atunci. (...) Atunci când concluziile reprezentantului biroului procurorului sunt scrise, părțile pot, nu mai târziu de audiere și numai ca răspuns la concluziile reprezentantului biroului procurorului, prezenta un memorandum, în care nu pot adăuga noi argumente. Orice parte poate solicita la audiere ca cazul să fie reținut, astfel încât el să poată răspunde oral sau într-un memorandum, la concluziile scrise sau orale ale reprezentantului biroului procurorului. Curtea trebuie să precizeze momentul în care trebuie prezentat un memorandum.” Ar trebui subliniat faptul că legea prevede că avizul reprezentantului biroului procurorului va fi comunicat reprezentanților legali ai părților sau chiar al părților dacă nu sunt reprezentate. În al doilea rând, dispoziția prevăzută la art. 1109 din Codul judiciar, care permite reprezentantului biroului procurorului să participe la deliberări, cu excepția cazurilor în care el însuși a apelat la Cour de Cassation , a fost revocat, iar acesta a fost înlocuit după cum urmează: „Ședința publică a președintelui, în prezența reprezentantului biroului procurorului, și în prezența registratorului”. Guvernul Belgiei consideră că nu există niciun risc suplimentar de încălcare a tipului de încălcări constatate în acest caz și că, în consecință, a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 32 din Convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă