Rezoluția ResDH(2001)110 Cererea privind drepturile omului nr. 18613/91 E.v.H. împotriva Belgiei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001 la a 764-a ședință a Deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere raportul elaborat la 11 mai 1994 de către Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 31 din Convenția privind cererea depusă la 11 iunie 1991 de un național belgian, dl E.v.H. împotriva Belgiei; întrucât, la 23 iunie 1994, Comisia a transmis acest raport Comitetului miniștrilor și întrucât perioada de trei luni prevăzută la art. 32 alineatul (1) din Convenție s-a încheiat fără să fi fost introdus în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 48 din Convenție; întrucât în cererea sa, după cum a fost declarat admisibil de către Comisie la 7 decembrie 1993, reclamantul s-a plâns de participarea unui reprezentant al biroului procurorului la deliberarea Cour de cassation, hotărând în materie penală; întrucât, în raportul său, Comisia a exprimat, în unanimitate, avizul că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; întrucât în cea de-a 519-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, care a votat în conformitate cu dispozițiile articolului 32 alineatul (1) din Convenție, și a fost de acord cu avizul exprimat de Comisie, ținut prin decizia adoptată la 19 octombrie 1994, că în acest caz a existat o încălcare a art. 6, alin. (1) din Convenție; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 8 martie 1996; întrucât, în cea de-a 564-a ședință a Deputaților, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, încheiate prin o decizie adoptată la 15 mai 1996, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că guvernul statului reclamant trebuie să plătească reclamantului ca o satisfacție, în termen de trei luni, o sumă totală de 30 000 de franci belgi, și că dobânzile ar trebui plătite pentru orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregi (în conformitate cu decizia adoptată de Comitetul de miniștri la cea de la 599-a ședință, la 17 septembrie 1997, privind principiile generale privind plata dobânzilor nejustificate) la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi obținute de la expirarea termenului până la plata integrală a fost plasată la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 19 octombrie 1994 și 15 mai 1996, având în vedere obligația Belgiei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a le respecta; având în vedere Rezoluția provizorie DH (98) 133, privind echitatea audierilor în cadrul procedurilor de înaintea Cour de Cassation, adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 aprilie 1998 în cea de-a 626-a ședință în care Comitetul de Miniștri a arătat, având în vedere informațiile furnizate de Guvernul Statului pârât, că și-a exercitat în mod provizoriu funcțiile în temeiul articolelor 54 și 32 din Convenție; întrucât, după adoptarea prezentei rezoluții provizorii, Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetului informații cu privire la măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului (acești informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 17 iulie 1996, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 30 000 de franci belgi, declara, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Belgiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz; Autorizează publicarea raportului adoptat de Comisie în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2001)110 Informații furnizate de Guvernul Belgiei în cadrul examinării cazului E.v.H. de către Comitetul de Miniștri Guvernul Belgiei subliniază că, imediat după ce Curtea Europeană de Drepturi Omului a dat hotărâre în cazul Borgers, Cur de casă în mod provizoriu a introdus o nouă practică prin care reclamanții pot răspunde la avizul reprezentantului biroului procurorului, iar aceasta din urmă nu mai participă la deliberări. Această măsură a fost, de asemenea, aplicată, în cadrul procedurii civile, imediat după emiterea hotărârii Curții Europene în cauza Vermeulen și, în cadrul procedurii disciplinare, imediat după emiterea hotărârii în cauza Van Orshoven. Această practică a fost acum consemnată în Codul Judiciar, pentru a se conforma integral legislația belgienă cu cerințele Convenției: Actul din 14 noiembrie 2000 de modificare a Codului Judiciar în ceea ce privește intervenția Reprezentantului biroului procurorului în cadrul procedurilor în fața Cour de cassation și, în cazuri civile, instanțele care hotărăsc în fond și modifică articolele 420bis și 420ter din Codul de Procedință Penală au fost publicate în Jurnalul Oficial la 19 decembrie 2000, astfel cum au intrat în vigoare în acea zi. În primul rând, art. 1107 din Codul Judiciar a fost modificat și prevede acum că: „După raport, reprezentantul biroului procurorului își dă concluzii. Părțile se aud atunci. (...) Atunci când concluziile reprezentantului biroului procurorului sunt scrise, părțile pot, nu mai târziu de audiere și numai ca răspuns la concluziile reprezentantului biroului procurorului, prezenta un memorandum, în care nu pot adăuga noi argumente. Orice parte poate solicita la audiere ca cazul să fie reținut, astfel încât el să poată răspunde oral sau într-un memorandum, la concluziile scrise sau orale ale reprezentantului biroului procurorului. Curtea trebuie să precizeze momentul în care trebuie prezentat un memorandum.” Ar trebui subliniat faptul că legea prevede că avizul reprezentantului biroului procurorului va fi comunicat reprezentanților legali ai părților sau chiar al părților dacă nu sunt reprezentate. În al doilea rând, dispoziția prevăzută la art. 1109 din Codul judiciar, care permite reprezentantului biroului procurorului să participe la deliberări, cu excepția cazurilor în care el însuși a apelat la Cour de Cassation , a fost revocat, iar acesta a fost înlocuit după cum urmează: „Ședința publică a președintelui, în prezența reprezentantului biroului procurorului, și în prezența registratorului”. Guvernul Belgiei consideră că nu există niciun risc suplimentar de încălcare a tipului de încălcări constatate în acest caz și că, în consecință, a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 32 din Convenție.
Resolution ResDH(2001)110
Human Rights
Application No. 18613/91
E.v.H. against Belgium
(Adopted by the Committee of Ministers on 15 October 2001
at the 764th meeting of the Ministers’ Deputies)
The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),
Having regard to the report drawn up on 11 May 1994 by the European Commission of Human Rights in accordance with former Article 31 of the Convention relating to the application lodged on 11 June 1991 by a Belgian national, Mr E.v.H. against Belgium;
Whereas on 23 June 1994 the Commission transmitted the said report to the Committee of Ministers and whereas the period of three months provided for in former Article 32, paragraph 1, of the Convention has elapsed without the case having been brought before the European Court of Human Rights in pursuance of former Article 48 of the Convention;
Whereas in his application, as declared admissible by the Commission on 7 December 1993, the applicant complained of the participation of a representative of the prosecutor’s office in the deliberation of the
Cour de cassation
, ruling in criminal matters;
Whereas in its report the Commission expressed, unanimously, the opinion that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;
Whereas at the 519th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, having voted in accordance with the provisions of former Article 32, paragraph 1, of the Convention, and agreed with the opinion expressed by the Commission, held, by a decision adopted on 19 October 1994, that there had been in this case a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;
Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 8 March 1996;
Whereas at the 564th meeting of the Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 15 May 1996, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, a total sum of 30 000 Belgian francs, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay (in accordance with the decision adopted by the Committee of Ministers at its 599th meeting, on 17 September 1997, on the general principles regarding the payment of default interest) at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;
Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 19 October 1994 and 15 May 1996, having regard to Belgium’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them;
Having regard to Interim Resolution DH (98) 133, regarding the fairness of hearings in proceedings before the
Cour de Cassation,
adopted by the Committee of Ministers on 22 April 1998 at its 626th meeting during which the Committee of Ministers indicated, in the light of information given by the government of the respondent state, that it has provisionally exercised its functions under former Articles 54 and 32 of the Convention;
Whereas, after the adoption of this Interim Resolution, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken in consequence of the Committee’s decisions (this information appears in the Appendix to this resolution);
Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 17 July 1996, within the time-limit set, the government of the respondent state paid the applicant the total sum of 30 000 Belgian francs as just satisfaction,
Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Belgium, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case;
Authorises the publication of the report adopted by the Commission in this case.
Appendix to Resolution ResDH(2001)110
Information provided by the Government of Belgium
during the examination of the E.v.H. case
by the Committee of Ministers
The Government of Belgium points out that, immediately after the European Court of Human Rights had given judgment in the Borgers case, the
Cour de Cassation
provisionally introduced a new practice whereby applicants may reply to the opinion of the representative of the prosecutor’s office, and the latter no longer takes part in the deliberations. This measure was also applied, in civil proceedings, immediately after the issue of the European Court’s judgment in the Vermeulen case, and, in disciplinary proceedings, immediately after the issue of the judgment in the Van Orshoven case.
This practice has now been enshrined in the Judicial Code, to bring Belgian law fully into line with the requirements of the Convention: the Act of 14 November 2000, amending the Judicial Code in respect of the intervention of the Representative of the prosecutor’s office in proceedings before the
Cour de Cassation
and, in civil cases, the courts deciding on the merits, and amending Articles 420bis and 420ter of the Code of Criminal Procedure was published in the Official Gazette on 19 December 2000, and so came into force on that day.
First, Article 1107 of the Judicial Code has been amended and now provides that:
“After the report, the representative of the prosecutor’s office shall give his conclusions. The parties shall then be heard. (…)
When the conclusions of the representative of the prosecutor’s office are in writing, the parties may, not later than the hearing and solely in reply to the conclusions of the representative of the prosecutor’s office, submit a memorandum, in which they may not adduce new arguments.
Any party may request at the hearing that the case be held over, so that he can reply orally, or in a memorandum, to the written or oral conclusions of the representative of the prosecutor’s office. The court shall specify the time by which a memorandum must be submitted.”
It should be emphasised that the Act provides that the opinion of the representative of the prosecutor’s office is to be communicated to the parties’ legal representatives or to the parties themselves if they are not represented.
Secondly, the provision contained in Article 1109 of the Judicial Code allowing the representative of the prosecutor’s office to attend the deliberations, except in cases where he himself had appealed to the
Cour de Cassation
, has been revoked. It has been replaced as follows: “judgments shall be given at a public hearing by the President, in the presence of the representative of the prosecutor’s office, and with the registrar in attendance”.
The Government of Belgium believes that there is no further risk of violations of the kind found in this case, and that it has accordingly complied with its obligations under the former Article 32 of the Convention.