ZOLTAN c. ROUMANIE

Publicat la 12 iunie 2023 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 794/21 Florin ZOLTAN împotriva României, introdusă la 15 decembrie 2020, comunicată la 22 mai 2023 CEHĂRÂREA se referă la condamnarea penală a reclamantului pentru fapte contrare Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea un efect psihoactiv. Acesta a fost condamnat în special pentru producerea de substanțe cu efect psihoactiv pe care le-a vândut ulterior mai multor persoane în Gherla și Dej. Rechizitoriul parchetului detalia numele persoanelor cărora le-ar fi vândut produsele respective și numărul presupus al vânzărilor efectuate. Prin hotărârea din 7 mai 2019, tribunalul departamental din Cluj l-a condamnat la o pedeapsă de trei ani de închisoare.

Tribunalul a considerat că faptele nu erau dovedite decât pentru anumite persoane și pentru un număr de vânzări mai mic decât cele menționate în rechizitoriu. Tribunalul s-a bazat în special pe depozițiile martorilor pe care i-a auzit, mai precis pe cumpărătorii produselor în cauză. Prin hotărârea din 16 aprilie 2020, a comunicat reclamantului la 22 iunie 2020, instanța de apel a Clujului ( A crescut pedeapsa la cinci ani de închisoare, judecând după faptul că toate faptele prezentate în rechizitoriu erau dovedite. În special, instanța de apel s-a bazat pe dosarul din fața ei. În plus, instanța de apel a judecat că o circumstanță agravantă a fost incidentă, deoarece faptele fuseseră comise în asociere cu răufăcători.

Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că procedura penală împotriva sa nu a fost echitabilă. El susține că instanța de recurs a pronunțat că o cauză agravantă a fost incidentă, fără a-i da posibilitatea de a-și prezenta argumentele în această privință. În al doilea rând, se plânge că instanța de apel a modificat sfera faptelor care i-au fost reproșate în primă instanță, fără totuși să audă din nou martorii.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Procedura penală împotriva reclamantului a fost echitabilă în sensul art. 6 din Convenție, în special (a) în cazul în care s-a examinat problema de incidență a unei circumstanțe agravante, instanța de apel l-a informat pe reclamant cu privire la natura și cauza acuzației împotriva sa și i-a dat posibilitatea de a-și organiza apărarea în această privință (Pelioire și Sassi c. Franța [GC], nr 25444/94, § 52-54 și 62, CEDH 1999 II și Adrian Constantin c. România, 21175/03, §§ 18-19, 12 aprilie 2011) (b) instanța de apel, atunci când a determinat întinderea faptelor în sarcina reclamantului, a examinat direct elementele de probă examinate de tribunalul departamental din Cluj și/sau de noi dovezi pentru a justifica condamnarea reclamantului pentru toate faptele prezentate în rechizitoriu (a se vedea mutatis mutandis Găitanaru c. România, n 26082/05, §§ 29-35, 26 iunie 2012)

Publié le 12 juin 2023

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 794/21 Florin ZOLTAN contre la Roumanie introduite le 15 décembre 2020 communiquée le 22 mai 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale du requérant pour des faits contraires à la loi n o 194/2011 sur la lutte contre les opérations avec les produits susceptibles d’avoir un effet psychoactif. Il a été notamment condamné pour avoir produit des substances à effet psychoactif qu’il a ensuite vendues à plusieurs personnes à Gherla et à Dej. Le réquisitoire du parquet détaillait les noms des personnes auxquelles il aurait vendu les produits respectifs et le nombre de ventes prétendument effectuées. Par un jugement du 7 mai 2019, le tribunal départemental de Cluj le condamna à une peine de trois ans de prison. Le tribunal jugea que les faits n’étaient prouvés que pour certaines personnes et pour un nombre de ventes inférieur à celles mentionnées dans le réquisitoire.

Le tribunal se fonda notamment sur les dépositions des témoins qu’il avait entendus, plus précisément les acheteurs des produits en cause. Par un arrêt du 16 avril 2020, communiqué au requérant le 22 juin 2020, la cour d’appel de Cluj (« la cour d’appel ») augmenta la peine à cinq ans de prison, jugeant que tous les faits présentés dans le réquisitoire étaient prouvés. La cour d’appel se fonda notamment sur le dossier devant elle. De plus, la cour d’appel jugea qu’une circonstance aggravante était incidente, puisque les faits avaient été commis en association de malfaiteurs. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint que la procédure pénale à son encontre n’a pas été équitable.

Il allègue que la cour d’appel a jugé qu’une circonstance aggravante était incidente, sans lui donner l’occasion de présenter ses arguments à cet égard. Ensuite, il se plaint que la cour d’appel a modifié l’étendue des faits qui lui avaient été reprochés en première instance sans toutefois entendre de nouveau les témoins.

QUESTIONS AUX PARTIES

La procédure pénale contre le requérant a-t-elle été équitable au sens de l’article 6 de la Convention ? En particulier : a) lorsqu’elle a examiné la question de l’incidence d’une circonstance aggravante, la cour d’appel a-t-elle informé le requérant de la nature et de la cause de l’accusation à son encontre et lui a-t-elle donné l’occasion d’organiser sa défense à cet égard ( Pélissier et Sassi c. France [GC], n o 25444/94, §§ 52-54 et 62, CEDH 1999 ‑ II, et Adrian Constantin c. Roumanie , n o 21175/03, §§ 18-19, 12 avril 2011) ? b) la cour d’appel, lorsqu’elle a déterminé l’étendue des faits à la charge du requérant, a-t-elle examiné directement les éléments de preuve examinés par le tribunal départemental de Cluj et/ou des éléments nouveaux de preuve pour justifier la condamnation du requérant pour tous les faits présentés dans le réquisitoire (voir, mutatis mutandis , Găitănaru c. Roumanie , n o 26082/05, §§ 29-35, 26 juin 2012) ?