Gelgec și Ozdemir împotriva Turciei

Rezoluția ResDH(2001)150 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 martie 2001 în cazul Gelgeç și Özdemir împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001 la a 764-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Gelgeç și Özdemir pronunțată la 1 martie 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 27700/95 împotriva Turciei, depusă la 5 iunie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de doi resortisanți turci, dna Elif Gelgeç și dl Izzet Özdemir, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea conform căreia reclamanții au fost supuse torturei și maltraturilor în timpul custodiei lor de poliție în sediul secțiunii antiterroriste a directorului de securitate din Istanbul; întrucât, în hotărârea sa din 1 martie 2001, Curtea,

după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Turciei va plăti fiecărui reclamant suma globală de 7 500 de lire sterline imediat ce se notifică hotărârea; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere Regulamentul adoptat de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție; având în vedere că, la 29 mai 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară,

după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)150 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 1 March 2001 in the case of Gelgeç and Özdemir against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 15 October 2001 at the 764th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Gelgeç and Özdemir case delivered on 1 March 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 27700/95) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 5 June 1995 under former Article 25 of the Convention by two Turkish nationals, Ms Elif Gelgeç and Mr Izzet Özdemir, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint according to which the applicants had been subject to torture and ill-treatment during their police custody in the premises of the anti-terrorist section of the Istanbul security directorate; Whereas in its judgment of 1 March 2001 the Court,

after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay to each applicant the global sum of 7 500 sterling pounds as soon as the judgment is notified; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having noticed that on 29 May 2001,

the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the friendly settlement and that no other measures was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.