Gelgec și Ozdemir împotriva Turciei

Rezoluția ResDH(2001)150 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 martie 2001 în cauza Gelgeç și Özdemir împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001, cu ocazia reuniunii 764 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost reținută prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la data de 1 martie 2001 în cauza Gelgeç și Özdemir și a transmis la aceeași dată Comitetului miniștrilor, în temeiul articolului 46 din convenție; Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 27700/95) formulată împotriva Turciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 5 iunie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către doi cetățeni turci, dl Elif Gelgeç și dl I. Özdemir, și Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că acestea ar fi fost torturate și ar fi fost supuse unor tratamente abuzive în timpul custodiei lor în incintele Secției Antiteroriste din cadrul Direcției de Securitate d martie 2001 Curtea,

care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanții și-a exprimat încrederea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să o șteargă din rol și a luat notă de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere; (i) În conformitate cu termenii regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Turciei va plăti fiecăruia dintre solicitanți suma globală de 7 500 de lire sterline, imediat după notificarea hotărârii Curții; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; observând că, la 29 mai 2001, guvernul statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în Regulamentul de procedură și că: nici o altă măsură nu a fost impusă în speță pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Turciei,

acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)150 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 1 er mars 2001 dans l’affaire Gelgeç et Özdemir contre la Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 15 octobre 2001, lors de la 764 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 1 er mars 2001 dans l’affaire Gelgeç et Özdemir et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 27700/95) dirigée contre la Turquie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 5 juin 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par deux ressortissants turcs, M me Elif Gelgeç et M. I z zet Özdemir, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable leur grief selon lequel ils auraient été torturés et auraient subi des mauvais traitements pendant leur garde à vue dans les locaux de la section antiterroriste de la direction de la sûreté d’Istanbul ; Considérant que dans son arrêt du 1 er mars 2001 la Cour,

ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et les requérants, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Turquie verserait à chacun des requérants la somme globale de 7 500 livres sterling, dès la notification de l’arrêt de la Cour ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Notant que le 29 mai 2001, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare,

après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.