Ülger împotriva Turciei

Rezoluția ResDH(2005)18 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 martie 2002 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Ülger împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 23 februarie 2005 la a 914-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ülger pronunțată la 28 martie 2002 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 28505/95) împotriva Turciei, depusă la 14 iulie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către Dl Hüseyin Ülger, cetățean turc, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerile reclamantului referitoare la durata excesivă a detenției sale în custodie de poliție, la absența recoursului judiciar pentru a contesta legalitatea detenției sale și la imposibilitatea de a solicita compensare în ceea ce privește lungimea excesivă a detenției sale; întrucât, în hotărârea sa din 28 martie 2002, Curtea,

după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamantului suma de 30 000 de franci francezi, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art.

44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 14 iunie 2002, înainte de expirarea termenului convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă; Amintind că, în ceea ce privește plângerea reclamantului declarată admisibilă în acest caz, s-au luat deja măsuri pentru a preveni posibilele încălcări ale Convenției din acest tip de plângere, în special prin amendamentele legislației care reglementează custodia poliției (a se vedea Rezoluția ResDH(2002)110 în cazul Sakık și alții); Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)18 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 28 March 2002 (Friendly settlement) in the case of Ülger against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 23 February 2005 at the 914th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Ülger case delivered on 28 March 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 28505/95) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 14 July 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr Hüseyin Ülger, a Turkish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the applicant's complaints relating to the excessive length of his detention in police custody, to the absence of judicial remedy to challenge the lawfulness of his detention and to the impossibility of claiming compensation in respect of the excessive length of his detention; Whereas in its judgment of 28 March 2002 the Court,

after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicant the sum of 30 000 French francs, within three months as from the notification of the judgment; Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 14 June 2002,

before the expiry of the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement; Recalling that, as regards the applicant's complaint declared admissible in this case, measures had already been taken to prevent possible violations of the Convention arising from this kind of complaint, in particular through the amendments of the legislation governing police custody (see Resolution ResDH(2002)110 in the case of Sakık and others); Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.