CASE OF CIHAN AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2005)41 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 ianuarie 2001 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Cihan împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 25 aprilie 2005 la a 922-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Cihan, pronunțată la 30 ianuarie 2001, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 25724/94) împotriva Turciei, depusă la 27 august 1994 Comisiei Europene a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Ahmet Cihan, un cetățen turc, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângerile referitoare la ilegalitatea arestării sale, la detenția prelungită în custodie de poliție la Ankara, fără control judiciar, la absența de remediere judiciară pentru a contesta legalitatea detenției și la imposibilitatea de a solicita compensare în ceea ce privește lungimea excesivă a detenției respective; întrucât, în hotărârea sa din 30 ianuarie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamantului suma de 50 000 franci francezi, adică 30 000 franci francezi în ceea ce privește daunele și 20 000 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, la data notificării hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 29 martie 2001 și la 22 septembrie 2004, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă, reamintind că, în ceea ce privește reclamantul, plângeri declarate admisibile în acest caz, s-au luat deja măsuri pentru a preveni posibilele încălcări ale Convenției care rezultă din acest tip de plângere, în special prin modificările legislației care reglementează custodia poliției (a se vedea Rezoluția DH(2002)110 în cazul Sakık și alții); Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz [1] Prima plată a fost de 6 646 330 000 lira turcă, echivalent cu 49 308,78 franci francezi la rata de schimb aplicabilă la momentul decontarii; al doilea se datorează problemelor care rezultă din conversiile monetare și corespunde la restul sumelor convenite în decontarea, adică 195 250 000 lire turce sau 688,75 franci francezi.

Resolution ResDH(2005)41

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 30 January 2001 (Friendly settlement)

in the case of Cihan against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 25 April 2005

at the 922nd meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Cihan case delivered on 30 January 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 25724/94) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 27 August 1994 under former Article 25 of the Convention by Mr

Ahmet

Cihan, a Turkish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints relating to the unlawfulness of his arrest, to his prolonged detention in police custody in Ankara without any judicial review, to the absence of judicial remedy to challenge the lawfulness of the detention and to the impossibility to claim compensation in respect of the excessive length of that detention;

Whereas in its judgment of 30 January 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicant the sum of 50

000 French francs, i.e. 30 000 French francs in respect of damages and 20

000 French francs in respect of costs and expenses, upon the date of notification of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 29 March 2001 and on 22 September 2004

[1]

the Government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement,

Recalling that, as regards the applicant's

complaints declared admissible in this case, measures had already been taken to prevent possible violations of the Convention arising from this kind of complaint, in particular through the amendments of the legislation governing police custody (see Resolution DH(2002)110 in the case of Sakık and others);

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

[1]

The first payment amounted to 6

646

330

000 Turkish liras, equivalent to 49

308,78 French francs at the exchange rate applicable at the time of the settlement; the second was due to problems arising from currency conversions and corresponds to the remainder of the sums agreed to in the settlement, i.e. 195

250

000 Turkish liras or 688,75 French francs.