TWO CASES AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2005)39 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 iulie 2001 (Rezoluții prietenoase) în două cazuri împotriva Turciei (a se vedea apendicele) privind durata excesivă a detenției în custodie de poliție, absența unui remediu judiciar pentru a contesta legalitatea acestei detenții și imposibilitatea de a solicita compensații în ceea ce privește lungimea excesivă a detenției (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 25 aprilie 2005 la a 922-a ședință a deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cele două cazuri enumerate în apendicele prezentei Rezoluții, care au fost pronunțate la 10 iulie 2001 și transmise în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că aceste cazuri au apărut în cererile (a se vedea apendicele) împotriva Turciei, depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv, la 24 mai 1996 și la 3 iulie 1995 în temeiul articolului 25 anterior din convenție de doi resortisanți turci, și că Curtea a sesizat cazurile în temeiul articolului 5 alineatul (1) 2 din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângerile legate de durata excesivă a detenției lor în custodie de poliție, de absența unui remediu judiciar pentru a contesta legalitatea acestei detenții și de imposibilitatea de a solicita o compensare în ceea ce privește lungimea excesivă a detenției; întrucât, în hotărârile din 10 iulie 2001 privind aceste cazuri, Curtea, după ce a luat notă oficială de soluții prietenoase atinse de Guvernul Statului pârât și de reclamanții, și după ce a fost satisfăcută că soluțiile s-au bazat pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată aceste cazuri din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazurilor în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul aranjamentelor prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamanților anumite sume (a se vedea apendicele), din notificarea hotărârilor Curții Europene; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că dezvoltarea unui caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri în ceea ce privește aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere că Guvernul statului reclamant a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluțiile prietenoase și că nu este necesară nicio altă măsură în prezent pentru a se conforma hotărârii Curții; Amintind că, în ceea ce privește reclamațiile reclamanților declarate admisibile în aceste cazuri, s-au luat deja măsuri pentru a preveni posibilele încălcări ale convenției care rezultă din acest tip de plângere, în special prin amendamentele legislației care reglementează custodia poliției (a se vedea Rezoluția ResDH(2002)110 în cazul Sakık și alții); Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că aceasta și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluție ResDH(2005)39 Detalii ale sumelor convenite în cazul de asediări prietenoase Sumă globală Plata la Çakmak Neșet 31882/96 45 000 franci francezi 09/10/2001 Yeșiltepe Mehmet 28011/95 000 franci francezi 05/10/2001

Resolution ResDH(2005)39

concerning the judgments of the European Court of Human Rights

of 10 July 2001 (Friendly settlements)

in two cases against Turkey (see Appendix) relating to the excessive length of detention in police custody, the absence of judicial remedy to challenge the lawfulness of that detention and to the impossibility of claiming compensation in respect of the excessive length of the detention

(Adopted by the Committee of Ministers on 25 April 2005

at the 922nd meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgments of the European Court of Human Rights in the two cases listed in the Appendix to this Resolution, which were delivered on 10 July 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that these cases originated in applications (see Appendix) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights respectively on 24 May 1996 and on 3 July 1995 under former Article 25 of the Convention by two Turkish nationals, and that the Court, seised of the cases under Article 5, paragraph

2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints related to the excessive length of their detention in police custody, to the absence of judicial remedy to challenge the lawfulness of that detention and to the impossibility of claiming compensation in respect of the excessive length of the detention;

Whereas in its judgments of 10 July 2001 concerning these cases the Court, after having taken formal note of friendly settlements reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlements were based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously, to strike these cases out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the cases before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlements it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicants certain sums (see Appendix), from the notification of the judgments of the European Court;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that the Government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the friendly settlements and that no other measure was required in the present cases to conform to the Court's judgment;

Recalling that, as regards the applicants'

complaints declared admissible in these cases, measures had already been taken to prevent possible violations of the Convention arising from this kind of complaint, in particular through the amendments of the legislation governing police custody (see Resolution ResDH(2002)110 in the case of Sakık and others);

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in those cases.

Appendix to Resolution ResDH(2005)39

Details of the sums agreed to in the friendly settlements

Case

Global sum

Payment on

Çakmak Neșet

31882/96

45 000 French francs

09/10/2001

Yeșiltepe Mehmet

28011/95

37

000 French francs

05/10/2001