STANEV ET COMITÉ HELSINKI BULGARE c. BULGARIE

Publicat pe 12 iunie 2023 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 50756/17 Kaloyan Georgiev STANEV și Comitetul HELSINKI BULGARE împotriva Bulgariei introdus la 10 iulie 2017 comunicat la 22 mai 2023 Cererea se referă, din perspectiva articolului 10 din convenție, la refuzul de a avea acces la informații de interes public deținute de Parchet, precum și, pe teren la art. 6, la obiecțiile privind nerespectarea garanțiilor de proces echitabil, în măsura în care un procuror a participat la procedura civilă în care Parchetul general a fost constituit parte pârâtă și în cazul în care procurorul a putut formula concluzii la care EPPO nu ar fi putut răspunde. Organizația reclamantă, Comitetul Helsinki din Bulgaria și reclamantul, un cercetător pe lângă această organizație non-guvernamentală, care lucrează în special în domeniul protecției drepturilor omului, inclusiv cel al imigrației, au solicitat procurorului general să le furnizeze informații pe care le consideră de interes public.

Cererea lor se referea la întrebarea dacă au fost deschise anchete penale privind două decese de refugiați și/sau de imigranți în zonele de frontieră, cazurile raportate în mass-media. De asemenea, au solicitat numerele de referință ale eventualelor anchete, numele procurorilor responsabili, precum și informații privind cheltuielile ridicate și procedurile, dacă este cazul. Această cerere s-a bazat pe legea privind accesul la informațiile de interes public. Într-o scrisoare din 11 februarie 2016, procurorul general adjunct a refuzat să furnizeze informațiile în cauză pe motiv că acestea nu aveau caracterul de interes public vizat de legea menționată. El a precizat că a precizat că o procedură specifică pentru a solicita informații colectate, create și păstrate în cadrul unei proceduri penale a fost prevăzută în Codul de procedură penală.

La recursul reclamanților, printr-o hotărâre din 14 noiembrie 2016, Tribunalul Administrativ al Sofia a anulat refuzul procurorului general adjunct și a solicitat Parchetului General să acorde accesul la informațiile de interes public solicitate. Procurorul general adjunct s-a ocupat de casare. La 29 mai 2017, Curtea Administrativă Supremă a ascultat părțile și, în cele din urmă, concluziile unui reprezentant al Parchetului pe lângă această instanță, care a participat la procedura administrativă în temeiul legislației aplicabile. La 15 iunie 2017, Curtea Administrativă Supremă a anulat hotărârea Tribunalului Administrativ. Această instanță a considerat, în special, că informațiile în cauză nu reprezentau interesul public prevăzut de lege și a indicat că accesul la dosarele de procedură penală era deschis prin intermediul Codului de procedură penală.

Având în vedere circumstanțele de fapt ale prezentei cauze, a existat o interferență în dreptul reclamanților de a primi și de a furniza informații în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție [Magyar Helsinki Bizottság c. Ungaria [GC] n 18030/11, § 149-180, 8 noiembrie 2016, Társaság a Szabadságjogokert c. Ungaria, n 37374/05, § 26-29, 14 aprilie 2009, Guseva c. Bulgaria, 6987/07, §§ 36-41 și 53-56, 17 februarie 2015, Studio Monitori și alții c. Georgia , nr. 44920/09 și 8942/10, §§ 40-43, 30 ianuarie 2020, Centrul pentru democrație și statul de drept c. Ucraina (dec.), nr. 75865/11, § 50-63, 3 martie 2020, Centrul pentru democrație și statul de drept c. Ucraina c. Ucraina, n 10090/16, § 104-121, 26 martie 2020, Georgian Young Lawyers 2703/12, §§ 34, 19 ianuarie 2021, și Mikiashvili și alții c. Georgia (dec.), n 18865/11 și 51865/11, § 47-56, 19 ianuarie 2021) În L La art. 6 alineatul (1) din Convenție a fost ignorat în fața Curții Administrative Supreme, din cauza pretinsei absențe de comunicare a reclamanților, înainte de data la care au fost prezentate concluziile procurorului care a participat la procedură și de la data la care au fost revocați (a se vedea mutatis mutandis Reinhardt și Slimane-Kaid c. Franța, 23043/93 și 22921/93, §§ 101-107, 31 martie 1998, Rec., 1998 II, Vecine c. France, n 27362/95, § 25-34, 8 februarie 2000, Meftah și alții c. Franța [GC],

n 32911/96, 35237/97 și 34595/97, CEDH 2002-VII și, a eroo Laudette c. Franța, n 19/05, § 38-40, 11 iunie 2009, și Favre c. Franța (dec.), n 3719/06, 3 noiembrie 2009) Pe de altă parte, participarea unui procuror la Curtea Administrativă Supremă în cadrul procedurii, în timp ce Parchetul General era format din părți adverse, era compatibilă cu aceeași dispoziție?

Publié le 12 juin 2023

TROISIÈME SECTION

Requête n o 50756/17 Kaloyan Georgiev STANEV et COMITÉ HELSINKI BULGARE contre la Bulgarie introduite le 10 juillet 2017 communiquée le 22 mai 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne, sous l’angle de l’article 10 de la Convention, le refus d’accès à de l’information d’intérêt public détenue par le parquet, ainsi que, sur le terrain de l’article 6, des griefs de manquements aux garanties du procès équitable en ce qu’un procureur a participé à la procédure civile dans laquelle le Parquet général était constitué partie défenderesse, et où ce procureur a pu formuler des conclusions auxquelles les requérants n’auraient pas pu répondre. L’organisation requérante, le Comité Helsinki bulgare et le requérant, un chercheur auprès de cette organisation non-gouvernementale, œuvrant en particulier dans le domaine de la protection des droits de l’homme, y compris celui de l’immigration, demandèrent au Procureur général de leur fournir des informations qu’ils estimaient d’intérêt public.

Leur demande portait sur la question de savoir si des enquêtes pénales avaient été ouvertes au sujet de deux décès de réfugiés et/ou d’immigrés dans les zones des frontières, des cas reportés dans les médias. Ils demandaient également les numéros de référence des enquêtes éventuelles, les noms des procureurs en charge, ainsi que des informations sur les charges soulevées et sur l’avancement des procédures, le cas échéant. Cette demande fut fondée sur la loi sur l’accès aux informations d’intérêt public. Dans un courrier du 11 février 2016, le Procureur général adjoint refusa de fournir les informations en question au motif qu’elles ne revêtaient pas le caractère d’intérêt public visé par la loi mentionnée.

Il précisait qu’une procédure spécifique pour demander des informations recueillies, créées et conservées dans le cadre d’une procédure pénale était prévue par le code de la procédure pénale. Sur recours des requérants, par un jugement du 14 novembre 2016, le tribunal administratif de Sofia annula le refus du Procureur général adjoint et enjoignit au Parquet général de donner l’accès aux informations d’intérêt public demandées. Le Procureur général adjoint se pourvut en cassation. Lors d’une audience tenue le 29 mai 2017, la Cour administrative suprême entendit les parties et, en dernier lieu, les conclusions d’un représentant du parquet auprès de cette cour, participant à la procédure administrative en vertu de la législation applicable.

Le 15 juin 2017, la Cour administrative suprême annula le jugement du tribunal administratif. Cette cour considéra, en particulier, que les informations en question ne représentaient pas l’intérêt public prévue par la loi et indiqua que l’accès aux dossiers de l’instruction pénale était ouvert par le biais du code de procédure pénale.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu, au vu des circonstances factuelles de la présente affaire, une ingérence dans le droit des requérants de recevoir et de communiquer des informations au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ( Magyar Helsinki Bizottság c. Hongrie [GC] n o 18030/11, §§ 149-180, 8 novembre 2016, Társaság a Szabadságjogokért c. Hongrie , n o 37374/05, §§ 26-29, 14 avril 2009, Guseva c. Bulgarie , n o 6987/07, §§ 36-41 et 53-56, 17 février 2015, Studio Monitori et autres c. Géorgie , n os 44920/09 et 8942/10, §§ 40-43, 30 janvier 2020, Centre pour la démocratie et l’état de droit c. Ukraine (déc.), n o 75865/11, §§ 50-63, 3 mars 2020, Centre pour la démocratie et l’état de droit c. Ukraine c. Ukraine , n o 10090/16, §§ 104-121, 26 mars 2020, Georgian Young Lawyers’ Association c. Géorgie (déc.), n o 2703/12, §§ 26 ‑ 34, 19 janvier 2021, et Mikiashvili et autres c. Géorgie (déc.), n os 18865/11 et 51865/11, §§ 47-56, 19 janvier 2021) ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un des buts légitimes visés à l’article 10 § 2 et était-elle nécessaire dans une société démocratique ? 2. L’article 6 § 1 de la Convention a-t-il été méconnu devant la Cour administrative suprême, en raison du défaut allégué de communication aux requérants, avant l’audience, des conclusions du procureur participant à la procédure,

et de l’impossibilité alléguée pour les requérants d’y répliquer (voir, mutatis mutandis , Reinhardt et Slimane-Kaïd c. France , n os 23043/93 et 22921/93, §§ 101-107, 31 mars 1998, Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ II, Voisine c. France , n o 27362/95, §§ 25-34, 8 février 2000, Meftah et autres c. France [GC], n o 32911/96, 35237/97 et 34595/97, CEDH 2002-VII, et, a contrario , Laudette c. France , n o 19/05, §§ 38-40, 11 juin 2009, et Favre c. France (déc.), n o 3719/06, 3 novembre 2009) ? Par ailleurs, la participation d’un procureur auprès de la Cour administrative suprême dans la procédure, alors que le Parquet général était constitué partie adverse, était-elle compatible avec la même disposition ?