CtEDO 16.10.2001 Auto

KAYA ET GÜVEN contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KAYA ET GÜVEN contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARTENERALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 41540/98 prezentate de Niyazi KAYA și Birtan GÜVEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 16 octombrie 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Ferrari Bravo Türmen Biersan, Casadevall, Zupančič judecătorii dlui O Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 4 iunie 1998 și înregistrată la 8 iunie 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamanții, domnii Niyazi Kaya și Birtan Güven, sunt cetățeni turci, amândoi născuți în 1959. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul G. Tuncer, avocată la Istanbul. La 16 iulie 1993, Birtan Güven (B.G.) și 18 iulie 1993, Niyazi Kaya (N.K.) au fost reținuți în arest și nu au fost asistați de un avocat în timpul arestării. La 30 iulie 1993, judecătorul șef era în apropierea tribunalului de securitate din statul în care au fost reținuți. Printr-un act de punere sub acuzare la data de 15 septembrie1993, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului de executare i-a acuzat pe reclamanți, care se presupune că aparțin Partidului Revoluționar din Turcia (Türkiye Devrim Partsi), în conformitate cu articolele 168 și 169 din Codul Penal și 5 din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului, pentru apartenență, ajutor și sprijin pentru o organizație ilegală. În aceeași ședință, N.K. și-a respins, de asemenea, declarația făcută în timpul custodiei sale și și-a confirmat declarațiile făcute în fața procurorului republicii și a judecătorului. Curtea a solicitat, de asemenea, să i se comunice hotărârea Tribunalului Corecțional din Bakurköy ( Asliye ceza mahkemesi ) din 22 octombrie 19987 (nr. 640-490). La tribunalul din 25 iulie 1993, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență fusese modificată, a dispus menținerea în detenție provizorie a reclamanților (procesul-verbal de încuiere este incomplet La 27 august 1993, Curtea a dispus reținerea provizorie a celor care au fost reținuți în custodia instanței, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de data detenției provizorii A la cinstire din 18 noiembrie 1993, ținută în fața instanței de securitate a statului t'd'u (denumită în continuare "curtea de judecată"). B.G. a respins declarația făcută în timpul reținerii sale, precum și procesul-verbal de stabilire a locului. În schimb, el și-a confirmat declarațiile făcute în fața procurorului republicii și a judecătorului. La tribunalul din 30 decembrie 1993, Curtea a dispus menținerea în detenție provizorie a reclamanților cu privire la starea probelor adunate și la întinderea dosarului. La tribunalul din 22 februarie 1994, în absența reclamanților, instanța a dispus menținerea în detenție provizorie a acestora din urmă în ceea ce privește condiția probei La tribunalul din 14 aprilie 1994, având în vedere comportamentul lor, Curtea i-a exmatriculat pe reclamanții din sala de judecată și a decis să nu le aducă în fața instanțelor următoare până la întrunirea probelor. LA ÎNCHEIEREA DIN 31 mai și 7 iulie 1994, în absența reclamanților, instanța a dispus menținerea în detenție provizorie a acestora din urmă, ținând cont de starea probelor A la sonda din 18 august 1994, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, instanța a dispus menținerea în detenție provizorie a acestora din urmă, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de starea probelor LA ÎNCEPEREA din 11 octombrie 1994, avocații și-au reiterat cererea de eliberare provizorie a reclamanților, dar instanța le-a respins cererea, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de starea probelor la tribunalul din 24 noiembrie 1994, instanța menține detenția provizorie, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului. LA ÎNCHEIEREA DIN 30 decembrie 1994, în absența reclamanților, instanța menține reținerea provizorie, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de conținutul dosarului A la cinzeci de ani din 9 martie 1995, Curtea a respins cererea de eliberare provizorie a acestora, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de conținutul dosarului LA ÎNCHEIEREA din 2 mai 1995, după ce a citit procesele-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență a schimbat-o, a dispus menținerea în detenție provizorie a celor care au fost reținuți, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de conținutul dosarului A la chetă din 22 iunie 1995, Curtea a dispus menținerea în detenție provizorie a instanței. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile și conținutul dosarului A la tribunalul din 25 iulie 1995, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență a schimbat-o, menține deținerea provizorie a instanțelor, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului LA ÎNCHEIEREA DIN 10 august 1995, la care B.G. nu s-a referit, instanța a dispus menținerea în detenție provizorie a celor care au făcut obiectul unei infracțiuni reproșate și a conținutului dosarului A la tribunal din 19 octombrie 1995, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență a modificat, a dispus menținerea în detenție provizorie Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și conținutul dosarului . Avocații reclamanților au solicitat eliberarea clienților lor, precum și anularea hotărârii Curții de Justiție prin care aceștia din urmă nu au fost însoțiți la audieri. La tribunalul din 18 noiembrie 1995, reclamanții au repetat ceea ce au spus în ședința din 18 noiembrie 1993. Curtea a dispus reținerea lor în arest provizoriu. În lacul din 7 decembrie 1995, Curtea a menținut detenția provizorie mai ales având în vedere natura crimei reprovocate, starea probelor și conținutul dosarului A la ședința din 1 decembrie 1995. În februarie 1996, reprezentanții reclamanților și N.K. au fost scuzați pentru absența lor, acesta din urmă din motive medicale. Curtea a dispus menținerea în custodia cu titlu provizoriu a celor care au depus cererea, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului LA ÎNCHEIEREA DIN 26 martie 1996, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, instanța a dispus menținerea în detenție provizorie, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului La tribunalul din 23 mai 1996, reclamanții au fost prezenți în timp ce reprezentanții lor au fost scuzați. După citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență s-a schimbat, a ordonat menținerea în detenție provizorie a celor din jur, ținând cont de dosarul și de starea probelor Raportul medical din 11 septembrie 1996 întocmit de Facultatea de Medicină din Istanbul, Serviciul de Neurologie, a menționat că N.K. fusese internat în spital în perioada 21 august - 11 septembrie 1996, și că, la 28 iulie 1996, acesta era în a șaizeci și șaptea zi a grevei sale de foame. Potrivit raportului medical, reclamantul suferea de boala Wernicke-Korsakoff. Raportul medical din 16 octombrie 1996 întocmit de Facultatea de Medicină Dai, Departamentul de Neurologie, a menționat că la trei săptămâni după încheierea grevei sale de foame de șaptezeci și șapte de zile, corpul N.K. a revenit în mare parte la starea sa normală; el a suferit o depresie majoră și boala Wernicke-Korsakoff și a trebuit să fie plasat sub supraveghere psihiatrică. În cadrul ședințelor din 1 octombrie și 5 decembrie 1996, în lipsa reclamanților, după citirea proceselor-verbale ale ședințelor anterioare, Curtea, a cărei componență a schimbat-o, a dispus menținerea în detenție provizorie a celor care nu au făcut-o, ținând seama de natura infracțiunii reprovocate, de starea probelor și de conținutul dosarului Raportul medical din 28 ianuarie 1997 a arătat că N.K. fusese spitalizat între 25 decembrie 1996 și 28 ianuarie 1997; a fost în grevă de foame timp de șaptezeci și șapte de zile la închisoarea Bayrampașa; a avut sindromul Wernicke-Korsakoff cu depresie majoră (maior Depresyon) și a fost tratat la Facultatea de Medicină din Capapa (Istanbul). ÎN LÂNGEREA din 13 februarie 1997, în absența reclamanților, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență fusese modificată, a respins cererea reclamanților și a dispus menținerea lor în detenție provizorie, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de starea probelor și a conținutului dosarului Reprezentantul reclamanților a declarat că cei doi reclamanți au inițiat greva foamei timp de șaptezeci și șapte de zile. Prin hotărârea din 27 februarie 1997, Curtea a respins cererea de eliberare a reclamanților. (...) După cum se precizează în cererea de eliberare a libertății, CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) acordă o mare importanță motivelor [deciziilor], trebuie să se țină seama de un minim de dovezi. Cu toate acestea, în examinarea dosarului, având în vedere procesele-verbale ale locului, conținutul confirmat de forțele de ordine, precum și elementele materiale colectate și temerile de evadare din țara [Turcia] (...), decizia de detenție este justificată. nu există nicio regulă care să impună eliberarea în libertate [din oficiu] în caz de boală a deținuților, în fond nu există nici o inadecvăre între arestarea instanței [de siguranță a statului] care să impună menținerea în detenție și obligația statului de a trata deținuții bolnavi; (...) La tribunalul din 3 aprilie și 29 mai 1997, N.K. a fost scuzat din motive medicale. După citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență a modificat, a dispus menținerea în detenție provizorie a celor din jur, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de starea probelor și a conținutului dosarului ÎN LÂNGEREA din 29 iulie 1997, după ce a citit procesele-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență a schimbat-o, a dispus menținerea în detenție provizorie a celor care nu au fost reținute, ținând cont de data și de motivele detenției, de natura infracțiunilor reprobabile și de conținutul dosarului, motivele detenției nu au fost ridicate. În plus, instanța a refuzat cererea lui N.K. de a fi examinat de către un medic. În lacul din 9 octombrie 1997, reclamanții au fost scuzați din motive medicale. După citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei compoziție a schimbat, a ordonat eliberarea provizorie a N.K. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și durata detenției, Curtea menține în schimb detenția provizorie a B.G. ÎN LÂNGEREA din 4 decembrie 1997, după ce a citit procesele-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență fusese schimbată, a dispus menținerea în detenție provizorie a B.G. mai devreme, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de durata detenției A la reședința din 10 februarie 1998, Curtea a dispus eliberarea provizorie a B.G. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și durata detenției Prin scrisoarea din 17 august 2001, reprezentantul reclamanților a informat grefa Curții cu privire la faptul că procedura este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Securitate a statului membru în care se investighează în fond cauza. Dreptul și practica internă relevantă art. 19 alineatul (7) din Constituție dispune de orice persoană privată de libertatea sa din orice motiv are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să decidă în scurt timp cu privire la soarta sa și, în cazul în care această privare de libertate ar fi ilegală, să-și impună libertatea. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng pe de o parte că cauza lor nu a fost ascultată de o instanță independentă și imparțială, în măsura în care printre cei trei membri ai Curții de Siguranță a statului t ă ț ii era un judecător militar și, pe de altă parte, nu au beneficiat de asistența unui avocat în timpul custodiei lor. Invocând art. 6 alineatul (1), art. 2 și art. 3 din convenție, reclamanții susțin că principiul prezumției de nevinovăție nu a fost cunoscut, că elementele de probă au fost obținute prin mijloace care nu respectă dreptul Depozițiile lor au fost obținute sub constrângere și tortură, pe care nu au putut să le interogheze martorii și pe care unele audieri au avut loc în absența lor. Ei susțin, de asemenea, că deciziile Curții de Securitate din statul de Jos care refuză eliberarea lor provizorie nu au fost motivate. În plus, aceștia susțin că polițiștii responsabili de luarea în custodie publică au fost audiați ca martori de către Curtea de Securitate a Uniunii Europene. Invocând art. 5 alineatul (3) din convenție, reclamanții se plâng de durata detenției lor provizorii. Ei susțin că, având în vedere starea lor de sănătate în măsura în care erau în greva foamei, nu exista nicio justificare pentru arestarea lor provizorie și că nu există niciun risc de scurgere sau de distrugere a probelor. Ei susțin, de asemenea, că durata detenției lor este explicată de faptul că instanța de securitate din statul membru în cauză nu ținea audieri decât o dată la două sau trei luni. Invocând art. 6 §§ 1, 2 și 3 din Convenție, reclamanții se plâng că cauza lor nu a fost ascultată de o instanță independentă și imparțială, în măsura în care printre cei trei membri ai Curții de Securitate de la     TM                                                                                                                                   î au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au au , , , , , , , , , , , , , â , , , , , , , , , , â â â â , , , â , , , â â â â â â â , , â , â â â â â â â â â â , â , , , â , , , , , , , , , , , , , De asemenea, aceștia susțin că principiul prezumției de nevinovăție a fost ignorat, că elementele de probă au fost obținute prin mijloace care nu țin cont de dreptul său, fără a le putea contesta, că depozițiile lor au fost obținute sub constrângere și tortură, că nu au putut să interogheze martorii și că anumite audieri au avut loc în absența lor. Ei susțin, de asemenea, că deciziile Curții de Securitate a Uniunii Europene care au refuzat eliberarea lor provizorie nu au fost motivate. Ei susțin, de asemenea, că polițiștii responsabili pentru arest lor au fost audiați ca martori de Curtea de Securitate a Uniunii Europene. Curtea arată că procedura penală inițiată împotriva reclamantului este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene. Or, Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare ansamblul procedurii penale inițiate împotriva reclamanților pentru a se pronunța cu privire la conformitatea acesteia cu dispozițiile articolului 6 alineatul (1), 2 și 3 din convenție. Prin urmare, în stadiul actual al procedurii în fața instanțelor interne, prezentarea acestor obiecțiuni este prematură și, prin urmare, reclamanții nu se pot plânge în acest sens de nicio încălcare a convenției. Acest aspect al cererii este în mod evident nefondat în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Convenție. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata detenției lor provizorii și susțin că, având în vedere starea lor de sănătate, în măsura în care erau în grevă a foamei, nimic nu justifica detenția lor provizorie și că nu există riscul de scurgere sau de distrugere a probelor. Acestea susțin, de asemenea, că durata detenției lor se explică prin faptul că instanța de securitate a statului nu ținea audieri decât o dată la două sau trei luni. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecții și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 § (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea cauzei reclamanților întemeiat pe durata detenției provizorii [art. 5 alineatul (3) ] Declară cererea inadmisibilă pentru surplus.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-03-11
0,99
KAYA et GÜVEN contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 41540/98 présentée par Niyazi KAYA et Birtan GÜVEN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 11 mars 2003 en une chambre compos
CtEDO 2001-05-17
0,96
KAYA contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31733/96 présentée par Tuncay et Özlem KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 17 mai 2001 en une chambre composée de M
CtEDO 2001-11-29
0,95
KAYA contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 28018/95 présentée par Yusuf KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 29 novembre 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2001-02-13
0,95
KAYA contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44054/98 présentée par İrfan KAYA contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre composée de M
CtEDO 2004-02-17
0,95
AFFAIRE KAYA ET GUVEN c. TURQUIE
respectivement à Istanbul et Bartin. 11. Le 16 juillet 1993, Birtan Güven (B.G.) et le 18 juillet 1993, Niyazi Kaya (N.K.) furent placés en garde à vue. Ils ne furent pas assistés par un avocat lors de celle-ci. 12. Le 30 juillet 1993, le j
Sursă