CtEDO 17.02.2004 Auto

AFFAIRE KAYA ET GUVEN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
17.02.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE KAYA ET GUVEN c. TURQUIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA KAYA ȘI GÜVEN c. TURCIA (solicitarea nr. 41440/98) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 17 februarie 2004 Această hotărâre este definitivă. În cauza Kaya și Güven c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Loucaide Türmen Bürmen Ugrekhelidze Mularoni, judecători și judecători ai dlui T. L. Early, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 martie și 27 ianuarie 2003, înmânează hotărârea adoptată la această ultimă dată, în litigiu La originea cauzei se află o cerere (n 41440/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dnii Niyazi Kaya și Birtan Güven ( La 4 iunie 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În conformitate cu art. 5 alineatul (3) din Convenție, cererea a fost transmisă Curții la data de 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11] Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. La 16 octombrie 2001, Curtea (prima secțiune) a decis să comunice cererea guvernului. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 11 martie 2003, Curtea (a doua secțiune) a declarat cererea admisibilă. La 9 septembrie 2003, după un schimb de corespondență, graffière a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 17 noiembrie 2003, reclamanții și, la 19 noiembrie 2003, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. La 16 iulie 1993, Birtan Güven (B.G.) și la 18 iulie 1993, Niyazi Kaya (N.K.) au fost reținuți și nu au fost asistați de un avocat în timpul acesteia. 12. La 30 iulie 1993, judecătorul-sef lângă curtea de securitate a statului Istanbul a ordonat arestarea lor provizorie 13. Printr-un act de acuzare la data de 15 septembrie 1993, în temeiul articolelor 168 și 169 din Codul penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, procurorul Republicii îi acuza pe reclamanți, presupusi membri ai Partidului Revoluționar din Turcia (Türkiye Devrim Partsi), pentru apartenență, asistență și sprijin pentru o organizație ilegală 14. La ședința din 25 iulie 1993, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, Curtea de Securitate a statului Istanbul (denumită în continuare "curtea"), a cărei componență a schimbat-o, a dispus menținerea în detenție provizorie a reclamanților. 15. La 27 august 1993, Curtea a dispus menținerea în detenție provizorie a acestora. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și data arestării provizorii 16. La ședința din 18 noiembrie 1993 ținută în fața Curții, B.G. a respins declarația făcută în timpul arestării sale, precum și procesul-verbal de stabilire a locului, în schimb și-a confirmat declarațiile făcute în fața procurorului republicii și a judecătorului 17. În aceeași ședință, N.K. și-a respins, de asemenea, declarația primită în timpul custodiei sale și și-a confirmat declarațiile făcute în fața procurorului republicii și a judecătorului. Curtea a solicitat, de asemenea, să i se comunice decizia Tribunalului Corecțional din Bakurköy (Aslye ceza mahkemesi) din 22 octombrie 1987 (n 640-490). În ședința din 30 decembrie 1993, Curtea a dispus menținerea în custodia cu titlu provizoriu a reclamanților în ceea ce privește probele adunate și la întinderea dosarului 19. În ședința din 22 februarie 1994, în absena reclamanților, Curtea a dispus menținerea în custodia provizorie a acestora din urmă în starea de probă 20. În ședința din 14 aprilie 1994, având în vedere comportamentul lor, Curtea i-a expulzat pe reclamanții din sala de judecată și a decis să nu-i prezinte la ședințele ulterioare până la întrunirea probelor. În ședințele din 31 mai și 7 iulie 1994, în absența reclamanților, Curtea a dispus menținerea în custodia provizorie a acestora din urmă, având în vedere starea probelor 22. În ședința din 18 august 1994, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, Curtea a dispus menținerea în custodia provizorie a acestora din urmă, ținând seama de natura infracțiunii reprovocate și de starea probelor 23. În ședința din 11 octombrie 1994, avocații și-au reiterat cererea de eliberare provizorie a reclamanților, dar Curtea le-a respins cererea. În ședința din 30 decembrie 1994, în absența reclamanților, instanța a menținut reținerea provizorie, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de conținutul dosarului 26. La ședința din 9 martie 1995, Curtea a respins cererea de eliberare provizorie a instanțelor. În ședința din 2 mai 1995, după citirea proceselor-verbale ale ședințelor anterioare, Curtea, a cărei componență a schimbat-o, a dispus menținerea în custodia cu titlu provizoriu a celor care au făcut obiectul unei infracțiuni reproșate și a conținutului dosarului 28. În ședința din 22 iunie 1995, Curtea a dispus menținerea în custodia cu titlu provizoriu a celor care au depus cererea. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile și conținutul dosarului 29. La ședința din 25 iulie 1995, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență a schimbat-o, menține reținerea provizorie a reclamanților. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și conținutul dosarului 30. La ședința din 10 august 1995 la care B.G. nu a asistat, Curtea a dispus menținerea în custodia cu titlu provizoriu a celor care au fost recuzați, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de conținutul dosarului 31. La ședința din 19 octombrie 1995, după citirea proceselor-verbale ale ședințelor anterioare, Curtea, a cărei componență a schimbat-o, a dispus menținerea în detenție provizorie, ținând seama de natura infracțiunii reproșate, de starea probelor și de conținutul dosarului Avocații reclamanților au solicitat eliberarea provizorie a clienților lor, precum și anularea hotărârii Curții prin care aceștia din urmă au dispus necompararea la audieri. 32. La ședința din 18 noiembrie 1995, reclamanții au reinițiat ceea ce au spus în ședința din 18 noiembrie 1993. Curtea a dispus menținerea lor în detenție provizorie. 33. În ședința din 7 decembrie 1995, Curtea a menținut arestarea provizorie a întreprinderilor care nu au făcut obiectul unei plângeri, starea probelor și conținutul dosarului 34. În ședința din 1 februarie 1996, reprezentanții reclamanților și N.K. au fost scuzați pentru absența acestora, acesta din urmă din motive medicale. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și conținutul dosarului 35. La ședința din 26 martie 1996, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, Curtea a dispus menținerea în custodia cu titlu provizoriu a acestora, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului 36. La ședința din 23 mai 1996, reclamanții au fost prezenți în timp ce reprezentanții lor au fost scuzați. După citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență fusese modificată, a ordonat menținerea în detenție provizorie a celor care au depus cererea Raportul medical din 11 septembrie 1996 întocmit de Facultatea de Medicină din Istanbul, serviciul de neurologie, a menționat că N.K. fusese spitalizat în perioada 21 august - 11 septembrie 1996, iar la 28 iulie 1996, el era în a șaptezecea zi de grevă a foamei. Potrivit raportului medical, reclamantul suferea de boala Wernicke-Korsakoff. 38. Raportul medical din 16 octombrie 1996 întocmit de Facultatea de Medicină din Istanbul, serviciul de neurologie, a menționat că la trei săptămâni după încheierea grevei foamei de șaptezeci și șapte de zile, corpul lui N.K. își revenise în mare parte la normal; el suferea de depresie majoră și de boala Wernicke-Korsakoff și urma să fie plasat sub supraveghere psihiatrică. 39. În ședințele din 1 octombrie și 5 decembrie 1996, în absența reclamanților, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență s-a schimbat, a ordonat menținerea în detenție provizorie a celor din jur, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului 40. Raportul medical din 28 ianuarie 1997 a arătat că N.K. fusese spitalizat între 25 decembrie 1996 și 28 ianuarie 1997; a fost în grevă a foamei timp de șaptezeci și șapte de zile la închisoarea Bayrampașa; a avut sindromul Wernicke-Korsakoff cu depresie majoră (maior Depresyon) și a fost tratat la Facultatea de Medicină din Astapa (Istanbul). 41. În ședința din 13 februarie 1997, în absența reclamanților, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență fusese modificată, a respins cererea reclamanților și a dispus menținerea lor în detenție provizorie Reprezentatorul reclamanților a menționat că cei doi reclamanți au inițiat greva foamei timp de șaptezeci și șapte de zile. 42. Prin hotărârea din 27 februarie 1997, Curtea a respins cererea de eliberare a reclamanților. După cum se precizează în cererea de eliberare a libertății, CEDO acordă o mare importanță motivelor [deciziilor], trebuie luate în considerare dovezi minime. Cu toate acestea, în urma examinării dosarului, având în vedere procesele-verbale ale locului, conținutul lor confirmat de forțele de ordine, precum și elementele materiale colectate și temerile de evadare din țara [Turcia] (...), decizia de menținere în detenție este justificată. nu există nici o regulă care să impună eliberarea [din oficiu] în caz de boală a deținuților, în esență nu există nici o neconcordanță între arestarea Curții [de securitate a statului Istanbul] care impune menținerea în detenție și obligația statului de a trata deținuții bolnavi; (...) 43. La ședința din 3 aprilie și din 29 mai 1997, N.K. a fost scuzat din motive medicale. După citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență fusese modificată, a ordonat menținerea în detenție provizorie a celor care au fost reproșate, ținând seama de natura infracțiunii reprobabile și de starea probelor și a conținutului dosarului 44. În ședința din 29 iulie 1997, după citirea proceselor-verbale ale ședințelor anterioare, Curtea, a cărei componență a schimbat-o, a dispus menținerea în custodia cu titlu provizoriu a celor care au fost reținuți, ținând seama de data și de motivele detenției, de natura infracțiunilor reproșate și de conținutul dosarului, motivele detenției nefiind ridicate În plus, Curtea a refuzat cererea lui N.K. de a fi examinat de un medic. 45. În ședința din 9 octombrie 1997, reclamanții au fost scuzați din motive medicale. După citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență a modificat, a ordonat eliberarea provizorie a N.K. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și durata detenției, Curtea menține, în schimb, detenția provizorie a B.G. mai întâi, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului 46. În ședința din 4 decembrie 1997, după citirea proceselor-verbale ale ședințelor anterioare, Curtea, a cărei componență fusese modificată, a dispus menținerea în custodie provizorie a B.G. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și durata detenției 48. Prin scrisoarea din 17 august 2001, reprezentantul reclamanților a informat grefa Curții că procedura este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Securitate a statului în ceea ce privește examinarea pe fond a cauzei. La 17 noiembrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților, observ că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr 41440/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia , domnului Niyazi Kaya 5 100 EUR (cinci mii de euro) și domnului Birtan Güven 5 400 EUR (cinci mii patru sute de euro) pentru prejudicii și 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cei doi solicitanți reuniți pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, ceea ce înseamnă o sumă totală de 12 000 EUR (doisprezece mii de euro). După consultarea adecvată a reclamanților, accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că această chestiune este soluționată definitiv și că prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 50. La 19 noiembrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr 41440/98, guvernul turc propune să plătească, ex gratia, domnului. Niyazi Kaya 5 100 EUR (cinci mii de euro) și domnului Birtan Güven 5 400 EUR (cinci mii patru sute de euro) pentru prejudicii și 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cei doi solicitanți reuniți pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, reprezentând o sumă totală de 12 000 EUR (doisprezece mii de euro). Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. Plata sa se va face în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțată în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cazului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la soluționarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 51. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceasta se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 52. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 17 februarie 2004 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. T. L. Early J.-P. Costa Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-01-22
0,96
AFFAIRE IRFAN KAYA c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE İRFAN KAYA c. TURQUIE (Requête n o 44054/98) ARRÊT STRASBOURG 22 janvier 2004 DÉFINITIF 14/06/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2004-06-24
0,96
AFFAIRE MEHMET KAYA ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MEHMET KAYA ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 54335/00) ARRÊT STRASBOURG 24 juin 2004 DÉFINITIF 24/09/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut sub
CtEDO 2004-05-27
0,96
AFFAIRE KAYA ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE KAYA ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 36564/97) ARRÊT STRASBOURG 27 mai 2004 DÉFINITIF 27/08/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2003-04-22
0,96
AFFAIRE GÜLER ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GÜLER ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 46649/99) ARRÊT ( Règlement amiable ) STRASBOURG 22 avril 2003 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Güler et autres c. Turquie, La Cour
CtEDO 2003-07-24
0,96
AFFAIRE YUSUF KAYA c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE YUSUF KAYA c. TURQUIE (Requête n o 28018/95) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 24 juillet 2003 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Yusuf Kaya c. Turquie, La Cour européenn
Sursă