SECȚIUNEA 3 SUF KAYA c. TURCIA (solicitarea nr. 28018/95) HOTĂRÂREA (regula amiabilă) STRASBURG 24 iulie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Yusuf Kayac. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Kūris Zupančič Hedigan Traja judecători Gölcüklü, judecător ad hoc, și al domnului Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 3 iulie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 28018/95) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Yusuf Kaya ( La 5 iulie 1995, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A fost reprezentat de agentul său, dl E. Șcan, ministrul plenipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor Omului. Reclamantul susținea, pe teren, la art. 6 din Convenție, că cauza sa nu fusese ascultată în mod echitabil de o instanță independentă și imparțială. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 52 alineatul (2) din Convenția nr. 11). 1 din regulament. În urma deportării dlui R. Türmen, judecător ales în temeiul Turciei (art. 28), guvernul l-a desemnat pe dl Gölcüklü ca judecător ad hoc (art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură). noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o decizie din 29 noiembrie 2001, camera a decis să declare cererea admisibilă. La 28 martie și respectiv 5 iunie 2003, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. La 18 aprilie 1993, a fost arestat de poliție la Istanbul și arestat la sediul Direcției de Securitate de la Istanbul, secția de combatere a terorismului 11. La 21 aprilie 1993, reclamanta a fost ascultată de judecătorul care se ocupa cu instruirea în apropierea Curții de Securitate a statului. În fața acestuia din urmă, el și-a retras declarația din 20 aprilie 1993. El a protestat pentru nevinovăția sa și a contestat autenticitatea documentului confiscat în timpul arestării sale. El a susținut că fusese obligat să semneze procesul-verbal de declarație. Judecătorul a ordonat eliberarea sa în libertate. 12. În aceeași zi, procurorul Republicii a atacat ordonanța de eliberare în fața Curții de Securitate a statului, care a ordonat arestarea provizorie a reclamantului. 13. printr-un act de acuzare prezentat la 3 mai 1993, procurorul Republicii a intentat o acțiune penală împotriva reclamantului, pe baza articolului 168 din Codul penal care interzice formarea bandelor armate care pot comite infracțiuni împotriva statului și a autorităților publice. 14. Prin hotărârea din 30 mai 1994, Curtea de Securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la patru ani și șase luni de închisoare în temeiul articolului 169 din Codul penal care interzice orice asistență acordată unei bande armate. 15. Reclamantul a formulat un recurs în fața Curții de Casație. 16. Prin hotărârea din 16 ianuarie 1995, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. ÎN DREPT 17. La 15 aprilie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului În capacitatea mea de a face o declarație din partea "Republic of Turkey that they are arpared to make to the applicant an ex gratia all-inclusive payment of EUR 6,088 (six thousand ninety-eight euro) with a view to conchiding a friendly settlement of his case that orinated in application no. 28018/95. Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses raported to the case, will be paid in acordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after notification of the Court's judgment delivered pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. Having duly consultad the aplicant, I accept that offer and he, in consecvence, waves all other claims against the Republic of Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application. Noi declarăm că această casetă a fost încheiată și nu am solicitat să se facă referire la textul de la rubrica "Marele Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment." This declaration is made within the scop of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the aplicant, have reached. 18. La 10 iunie 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia to the applicant, domnul Yusuf Kaya, an all-inclusive amount of EUR 6,088 (șase thousand ninety-eight euro), with a view to securising a friendly settlement of his aplication registered under no. 28018/95. Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses autentificăd with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euro to a bank account named by the aplicant and/or his duly authorised representative. This sum shall be plata within three months from the data of the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constituted the final settlement of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simplu interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus trei percentage puncts. The Government further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment 19. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 24 iulie 2003 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
TROISIÈME SECTION
YUSUF KAYA c. TURQUIE
(Requête n
o
28018/95)
ARRÊT
(Règlement amiable)
24 juillet 2003
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Yusuf Kaya c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
P.
Kūris
,
B.
Zupančič
,
J.
Hedigan
,
K.
Traja
,
juges
,
F.
Gölcüklü,
juge
ad hoc,
et de M.
V.
Berger,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 3 juillet 2003,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
28018/95) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Yusuf Kaya («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 5 juillet 1995 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté devant la Cour par M
e
Ö. Kılıç, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. E. İșcan, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.
3.
Le requérant alléguait, sur le terrain de l'article 6 de la Convention, que sa causse n'avait pas été entendue équitablement par un tribunal indépendant et impartial.
4.
A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l'affaire a été transférée à la Cour le 1
er
novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n
o
11 à la Convention.
5.
La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article
52 §
1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article
26 § 1 du règlement. A la suite du déport de M. R. Türmen, juge élu au titre de la Turquie (article 28), le Gouvernement a désigné M.
F.
Gölcüklü pour siéger en qualité de juge
ad hoc
(articles 27 § 2 de la Convention et 29 § 1 du règlement).
6.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
7.
Par une décision du 29 novembre 2001, la chambre a décidé de déclarer la requête recevable.
8.
Les 28 mars et 5 juin 2003 respectivement, le requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
9.
Le requérant est un ressortissant turc, né en 1964.
10.
Le 18 avril 1993, il fut arrêté par la police à Istanbul et placé en garde à vue dans les locaux de la direction de la sûreté d'Istanbul, section de la lutte contre le terrorisme.
11.
Le 21 avril 1993, le requérant fut entendu par le juge assesseur chargé de l'instruction près la cour de sûreté de l'Etat. Devant ce dernier, il rétracta sa déposition du 20 avril 1993. Il protesta de son innocence et contesta l'authenticité du document saisi lors de son arrestation. Il soutint qu'il avait été contraint de signer le procès-verbal de déposition. Le juge ordonna sa mise en liberté.
12.
Le même jour, le procureur de la République attaqua l'ordonnance de mise en liberté devant la cour de sûreté de l'Etat, laquelle ordonna la mise en détention provisoire du requérant.
13.
Par un acte d'accusation présenté le 3 mai 1993, le procureur de la République intenta une action pénale contre le requérant, sur la base de l'article
168 du code pénal réprimant la formation des bandes armées pouvant commettre des délits contre l'Etat et les pouvoirs publics.
14.
Par un arrêt du 30 mai 1994, la cour de sûreté de l'Etat condamna le requérant à quatre ans et six mois d'emprisonnement en vertu de l'article
169 du code pénal réprimant toute assistance à une bande armée.
15.
Le requérant forma un pourvoi devant la Cour de cassation.
16.
Par un arrêt du 16 janvier 1995, la Cour de cassation confirma l'arrêt de première instance.
17.
Le 15 avril 2003, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant
:
«
1.
In my capacity as the representative of the applicant, Mr Yusuf Kaya, I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Turkey that they are prepared to make to the applicant an
ex gratia
all-inclusive payment of EUR
6,098 (six thousand ninety-eight euros) with a view to concluding a friendly settlement of his case that originated in application no. 28018/95. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after notification of the Court's judgment delivered pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights.
2.
Having duly consulted the applicant, I accept that offer and he, in consequence, waives all other claims against the Republic of Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally and we undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.
3.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached.
»
18.
Le 10 juin 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
1.
I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay
ex gratia
to the applicant, Mr Yusuf Kaya, an all-inclusive amount of EUR 6,098 (six thousand ninety-eight euros), with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no. 28018/95. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicant and/or his duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article
39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
2.
The Government further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.
»
19.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et
62 §
3 du règlement).
20.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 24 juillet 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président