CtEDO 11.03.2003 Auto

KAYA et GÜVEN contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
11.03.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KAYA et GÜVEN contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 41440/98 prezentate de Niyazi KAYA și Birtan GÜVEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 11 martie 2003 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Loucaide Türmen Biersan Ugrekhelidze, judecători și Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 4 iunie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială din 16 octombrie 2001, după deliberarea sa, face următoarea decizie DE A FACE Reclamanții, domnii Niyazi Kaya și Birtan Güven, sunt cetățeni turci, amândoi născuți în 1959. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul G. Tuncer, avocată la Istanbul. La 16 iulie 1993, Birtan Güven (B.G.) și la 18 iulie 1993, Niyazi Kaya (N.K.) au fost reținuți în arest și nu au fost asistați de un avocat în timpul acesteia. La 30 iulie 1993, judecătorul care se afla în asediu lângă curtea de securitate a statului în care au fost reținuți provizoriu, printr-un act de acuzăre la data de 15 septembrie 1993, în aplicarea articolelor 168 și 169 din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, procurorul Republicii a acuzat reclamanții, presupusi membri ai Partidului Revoluționar din Turcia (Türkie Devrim Partsi), pentru apartenență, asistență și sprijin pentru o organizație ilegală. ÎN MINUTA din 25 iulie 1993, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, după ce au citit procesele-verbale ale audierilor anterioare, instanța de securitate a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 27 august 1993, Curtea a dispus reținerea provizorie a celor care au fost reținuți, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de data detenției provizorii. La tribunalul din 18 noiembrie 1993, B.G. și-a respins declarația făcută în timpul custodiei sale, precum și procesul-verbal de stabilire a locului. În schimb, el și-a confirmat declarațiile făcute în fața procurorului republicii și a judecătorului. În aceeași ședință, N.K. și-a respins, de asemenea, declarația primită în timpul custodiei sale și-a confirmat declarațiile prezentate în fața procurorului republicii și a judecătorului. Curtea a solicitat, de asemenea, să i se comunice decizia Tribunalului Corecțional din Bakurköy (Aslye ceza mahkemesi) din 22 octombrie 1987 (n 640-490). LA ÎNCHEIEREA DIN 30 decembrie 1993, instanța a dispus menținerea în detenție provizorie a reclamanților în ceea ce privește starea probelor adunate și în domeniul de aplicare a dosarului A lanului din 22 februarie 1994, în absența reclamanților, instanța a dispus menținerea în detenție provizorie a acestora din urmă ținând cont de situația probei La tribunalul din 14 aprilie 1994, având în vedere comportamentul lor, Curtea i-a exmatriculat pe reclamanții din sala de judecată și a decis să nu le aducă în fața instanțelor următoare până la întrunirea probelor. În cadrul ședințelor din 31 mai și 7 iulie 1994, în lipsa reclamanților, Curtea a dispus menținerea în detenție provizorie a acestora din urmă LA ÎNCEPEREA din 11 octombrie 1994, avocații și-au reiterat cererea de eliberare provizorie a reclamanților, dar instanța le-a respins cererea, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de starea probelor la tribunalul din 24 noiembrie 1994, instanța menține detenția provizorie, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului. LA ÎNCHEIEREA DIN 30 decembrie 1994, în absența reclamanților, instanța menține reținerea provizorie, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de conținutul dosarului A la cinzeci de ani din 9 martie 1995, Curtea a respins cererea de eliberare provizorie a acestora, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de conținutul dosarului LA ÎNCHEIEREA din 2 mai 1995, după ce a citit procesele-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență a schimbat-o, a dispus menținerea în detenție provizorie a celor care au fost reținuți, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de conținutul dosarului A la chetă din 22 iunie 1995, Curtea a dispus menținerea în detenție provizorie a instanței. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile și conținutul dosarului A la tribunalul din 25 iulie 1995, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență a schimbat-o, menține deținerea provizorie a instanțelor, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului LA ÎNCHEIEREA DIN 10 august 1995, la care B.G. nu s-a referit, instanța a dispus menținerea în detenție provizorie a celor care au făcut obiectul unei infracțiuni reproșate și a conținutului dosarului A la tribunal din 19 octombrie 1995, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență a modificat, a dispus menținerea în detenție provizorie Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și conținutul dosarului . Avocații reclamanților au solicitat eliberarea provizorie a clienților lor, precum și anularea hotărârii Curții prin care aceștia din urmă nu au fost însoțiți la audieri. La tribunalul din 18 noiembrie 1995, reclamanții au repetat ceea ce au spus în ședința din 18 noiembrie 1993. Curtea a dispus reținerea lor în arest provizoriu. În lacul din 7 decembrie 1995, Curtea a menținut detenția provizorie mai ales având în vedere natura crimei reprovocate, starea probelor și conținutul dosarului A la ședința din 1 decembrie 1995. În februarie 1996, reprezentanții reclamanților și N.K. au fost scuzați pentru absența lor, acesta din urmă din motive medicale. Curtea a dispus menținerea în custodia cu titlu provizoriu a celor care au depus cererea, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului LA ÎNCHEIEREA DIN 26 martie 1996, în absența reclamanților și a reprezentanților acestora, instanța a dispus menținerea în detenție provizorie, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de conținutul dosarului La tribunalul din 23 mai 1996, reclamanții au fost prezenți în timp ce reprezentanții lor au fost scuzați. După citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență s-a schimbat, a ordonat menținerea în detenție provizorie a celor din jur, ținând cont de dosarul și de starea probelor Raportul medical din 11 septembrie 1996 întocmit de Facultatea de Medicină din Istanbul, Serviciul de Neurologie, a menționat că N.K. fusese internat în spital în perioada 21 august - 11 septembrie 1996, și că, la 28 iulie 1996, acesta era în a șaizeci și șaptea zi a grevei sale de foame. Potrivit raportului medical, reclamantul suferea de boala Wernicke-Korsakoff. Raportul medical din 16 octombrie 1996 întocmit de Facultatea de Medicină Dai, Departamentul de Neurologie, a menționat că la trei săptămâni după încheierea grevei sale de foame de șaptezeci și șapte de zile, corpul N.K. a revenit în mare parte la normal; el a suferit o depresie majoră și boala Wernicke-Korsakoff și a trebuit să fie plasat sub supraveghere psihiatrică. În cadrul ședințelor din 1 octombrie și 5 decembrie 1996, în lipsa reclamanților, după citirea proceselor-verbale ale ședințelor anterioare, Curtea, a cărei componență a schimbat-o, a dispus menținerea în detenție provizorie a celor care nu au făcut-o, ținând seama de natura infracțiunii reprovocate, de starea probelor și de conținutul dosarului Raportul medical din 28 ianuarie 1997 a arătat că N.K. fusese spitalizat între 25 decembrie 1996 și 28 ianuarie 1997; a fost în grevă de foame timp de șaptezeci și șapte de zile la închisoarea Bayrampașa; a avut sindromul Wernicke-Korsakoff cu depresie majoră (maior Depresyon) și a fost tratat la Facultatea de Medicină din Capapa (Istanbul). ÎN LÂNGEREA din 13 februarie 1997, în absența reclamanților, după citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență fusese modificată, a respins cererea reclamanților și a dispus menținerea lor în detenție provizorie, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de starea probelor și a conținutului dosarului Reprezentantul reclamanților a declarat că cei doi reclamanți au inițiat greva foamei timp de șaptezeci și șapte de zile. Prin hotărârea din 27 februarie 1997, Curtea a respins cererea de eliberare a reclamanților. (...) După cum se precizează în cererea de eliberare a libertății, CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) acordă o mare importanță motivelor [deciziilor], trebuie să se țină seama de un minim de dovezi. Cu toate acestea, în examinarea dosarului, având în vedere procesele-verbale ale locului, conținutul confirmat de forțele de ordine, precum și elementele materiale colectate și temerile de evadare din țara [Turcia] (...), decizia de detenție este justificată. nu există nicio regulă care să impună eliberarea în libertate [din oficiu] în caz de boală a deținuților, în fond nu există nici o inadecvăre între arestarea instanței [de siguranță a statului] care să impună menținerea în detenție și obligația statului de a trata deținuții bolnavi; (...) La tribunalul din 3 aprilie și 29 mai 1997, N.K. a fost scuzat din motive medicale. După citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, instanța, a cărei componență a modificat, a dispus menținerea în detenție provizorie a celor din jur, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile și de starea probelor și a conținutului dosarului ÎN LÂNGEREA din 29 iulie 1997, după ce a citit procesele-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență a schimbat-o, a dispus menținerea în detenție provizorie a celor care nu au fost reținute, ținând cont de data și de motivele detenției, de natura infracțiunilor reprobabile și de conținutul dosarului, motivele detenției nu au fost ridicate. În plus, instanța a refuzat cererea lui N.K. de a fi examinat de către un medic. În lacul din 9 octombrie 1997, reclamanții au fost scuzați din motive medicale. După citirea proceselor-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei compoziție a schimbat, a ordonat eliberarea provizorie a N.K. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și durata detenției, Curtea menține în schimb detenția provizorie a B.G. ÎN LÂNGEREA din 4 decembrie 1997, după ce a citit procesele-verbale ale audierilor anterioare, Curtea, a cărei componență fusese schimbată, a dispus menținerea în detenție provizorie a B.G. mai devreme, ținând cont de natura infracțiunii reprobabile, de starea probelor și de durata detenției A la reședința din 10 februarie 1998, Curtea a dispus eliberarea provizorie a B.G. Având în vedere natura infracțiunii reprobabile, starea probelor și durata deținerii printr-o scrisoare din 17 august 2001, reprezentantul reclamanților a informat grefa Curții cu privire la faptul că procedura este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Securitate a statului în ceea ce privește examinarea pe fond a cauzei. Orice persoană privată de libertatea sa din orice motiv are dreptul de a introduce o cale de atac în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să ia o hotărâre în termen scurt cu privire la soarta sa și, în cazul în care această privare de libertate ar fi ilegală, să-și dea libertatea. GRIFS Invouche la art. 5 alineatul (3) din convenție, reclamanții se plâng de durata detenției lor provizorii. Ei susțin că, având în vedere starea lor de sănătate în măsura în care erau în greva foamei, nu exista nicio justificare pentru arestarea lor provizorie și că nu există niciun risc de scurgere sau de distrugere a probelor. De asemenea, ele susțin că durata detenției lor este explicată de faptul că instanța de securitate din statul membru în cauză nu ținea audieri decât o dată la două sau trei luni. Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alin. (c) prezentului articol, trebuie să fie adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, sau eliberat în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiționată de o garanție care asigură încuviințarea celui care a fost acuzat în instanță. Cererea a fost comunicată guvernului la 16 octombrie 2001, care a fost invitată să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicie înainte de 14 ianuarie 2002. La 14 ianuarie 2002, guvernul a solicitat o prelungire cu șase săptămâni a termenului respectiv. Fără nicio veste de la guvern la aproape trei săptămâni după termenul stabilit, grefa i-a trimis o scrisoare de rechemare la 20 martie 2002. Guvernul a transmis în sfârșit observațiile sale la 22 martie 2002. Având în vedere întârzierea prezentării lor și, în special, lipsa justificării pentru această întârziere, președintele camerei a decis la 11 martie 2002. aprilie 2002, în temeiul articolului 38 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, să nu verse observațiile în cauză dosarului. Curtea consideră că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ;în consecință, se poate declara în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Nu a fost ridicat niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, pronunță restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle J.-P. Costa Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-16
0,99
KAYA ET GÜVEN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 41540/98 présentée par Niyazi KAYA et Birtan GÜVEN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 16 octobre 2001 en une ch
CtEDO 2003-04-10
0,96
KAYA et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 54335/00 présentée par Mehmet KAYA et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 10 avril 2003 en une chambre
CtEDO 2001-11-29
0,96
KAYA contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 28018/95 présentée par Yusuf KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 29 novembre 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2002-11-07
0,96
KAYA contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 44272/98 présentée par Orhan KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 7 novembre 2002 en une chambre composée de M. G.
CtEDO 2001-05-17
0,95
KAYA contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31733/96 présentée par Tuncay et Özlem KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 17 mai 2001 en une chambre composée de M
Sursă