H.P. și alții împotriva Austriei

Reclamanții, H.P., născuți în 1941, E.M., născuți în 1932, R.B., născuți în 1936, G.P., născuți în 1945 și M.G., născuți în 1943, sunt toate cetățenii austriei. Locuiesc în Spittal/Drau, respectiv Gladbach și Möllbrücke. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl H. Walther, un avocat practicant în Klagenfurt. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții și fratele lor sunt toate copiii unui fermier carinthian care a murit la 3 septembrie 1993 fără a lăsa un testament. După moartea tatălui reclamanților, procedurile de moștenire au început la 10 decembrie 1993 atunci când declarația lor condiționată acceptand moștenirea (bedingte Erbserklärung) a fost înregistrată de Curtea de District Spittal/Drau.

La 30 decembrie 1993, 17 mai, 27 iunie, 18 octombrie 1994, și 20 martie 1995, au fost desfășurate audieri de negociere de moștenire de către comisarul instanței în biroul notarului competent. Întrucât reclamanții și fratele lor nu au putut ajunge la un acord, la 13 iulie 1995, procedurile au fost transferate la Curtea de District, care a desfășurat audieri la 18 septembrie, 23 octombrie, 20 noiembrie 1995 și 15 ianuarie 1996. În ultima dată, Curtea a hotărât că reclamanții și fratele lor au încheiat deja, la 30 decembrie 1993, un acord valabil privind proprietatea și a numit fratele reclamantului ca moștenitor principal (Anerbe). La 14 februarie 1996, Curtea Regională Klagenfurt și-a acordat apelul și a remis cazul la Curtea de District.

Curtea de District a continuat procedura și a adoptat mai multe opinii de experți cu privire la întrebarea dacă fratele reclamanților a fost în stare să fie moștenitorul principal. La cererea reclamanților, experții au fost desemnați la 12 iulie, 9 septembrie, 21 octombrie 1996 și 28 mai 1997. La 17 iunie 1997, Curtea de District a decis că fratele reclamanților a fost moștenitorul principal. La 24 iulie 1997, Curtea Regională Klagenfurt a acordat apelul reclamanților și a remis cazul la Curtea de District. La 6 august 1997, Curtea de District a solicitat o aviză expertă a Camerei Carintiei de Agricultură și Silvicultura (Kammer für Land- und Forstwirtschaft) cu privire la întrebarea dacă proprietatea îndeplinește condițiile unei ferme ereditare (Erbhof) în sensul Legii Carintiei Fermelor Hereditare (Kärntner Erbhöfegesetz).

La 18 august 1997, Curtea de District a constatat că era o fermă ereditară. Mai multe audieri au fost desfășurate la 30 septembrie și 5 noiembrie 1997. În ultima dată, reclamanții și fratele lor au convenit cu privire la o înțelegere care reglementează moștenirea (Erbubereinkommen). Dosarul a fost transferat la notar și, la audiere din 14 aprilie 1998, reclamanții și fratele lor au convenit cu privire la un aranjament de familie care reglementează divizia întregii proprietăți (Erbteilungsübereinkommen). La 6 mai 1998, Curtea de District a emis certificatul care pune moștenitorul statutar în posesie a proprietății (Einantwortungsurkunde). În acest context, la 25 octombrie 1999, a fost înscrisă în registrul terenurilor (Grundbuch).

Secțiunea 91 din Legea Curților (Gerichtsorganizationsgesetz), care a fost în vigoare începând cu 1 ianuarie 1990, prevede următoarele. "(1) În cazul în care o instanță este dilatorie în luarea oricărei etape procedurale, cum ar fi anunțarea sau efectuarea unei audieri, obținerea raportului unui expert sau pregătirea unei decizii, orice parte poate depune o cerere la această instanță pentru instanța superioară de a impune un termen adecvat pentru luarea unei etape procedurale specifice; cu excepția cazului în care subsecțiunea (2) din prezenta secțiune se aplică, instanța este obligată să prezinte solicitarea la instanța superioară, împreună cu observațiile sale, imediat.

(2) În cazul în care instanța ia toate etapele procedurale specificate în cererea în termen de patru săptămâni de la primire, și astfel informează partea în cauză, cererea se consideră retrasă, cu excepția cazului în care partea declară în termen de două săptămâni de la notificarea că dorește să își mențină cererea. (3) Cererea menționată în subsecțiunea (1) se stabilește cu expediție specială de către o cameră a instanței superioare constituită din trei judecători profesioniști, unul dintre care prezidează; dacă instanța nu a fost dilatorie, cererea este respinsă. Această decizie nu este supusă recursului."

The applicants, H.P., born in 1941, E.M., born in 1932, R.B., born in 1936, G.P., born in 1945, and M.G., born in 1943, are all Austrian nationals. They are living in Spittal/Drau, Gladbach and Möllbrücke respectively. They are represented before the Court by Mr H. Walther, a lawyer practising in Klagenfurt. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants and their brother are all children of a Carinthian farmer who died on 3 September 1993 without having left a will. After the death of the applicants’ father, inheritance proceedings commenced on 10 December 1993 when their conditional declaration accepting the inheritance (bedingte Erbserklärung) was registered by the Spittal/Drau District Court.

On 30 December 1993, 17 May, 27 June, 18 October 1994, and 20 March 1995, inheritance negotiation hearings were held by the court commissioner in the competent notary’s office. As the applicants and their brother were unable to reach an agreement, on 13 July 1995 the proceedings were transferred to the District Court which held hearings on 18 September, 23 October, 20 November 1995 and 15 January 1996. On the latter date the court ruled that the applicants and their brother had already, on 30 December 1993, entered into a valid agreement concerning the estate and appointed the applicants’ brother as the principal heir (Anerbe). The latter appealed against this decision arguing that no agreement had been reached.

On 14 February 1996 the Klagenfurt Regional Court granted his appeal and referred the case back to the District Court. The District Court continued the proceedings and took several expert opinions on the question whether the applicants’ brother was able to be the principal heir. Upon the applicants’ requests, experts were appointed on 12 July, 9 September, 21 October 1996 and 28 May 1997. On 17 June 1997 the District Court determined that the applicants’ brother was the principal heir. On 24 July 1997 the Klagenfurt Regional Court granted the applicants’ appeal and referred the case back to the District Court. On 6 August 1997 the District Court requested an expert opinion of the Carinthian Chamber of Agriculture and Forestry (Kammer für Land- und Forstwirtschaft) on the question whether the estate fulfilled the conditions of a hereditary farm (Erbhof) within the meaning of the Carinthian Hereditary Farms Act (Kärntner Erbhöfegesetz).

On 18 August 1997 the District Court found that it was a hereditary farm. Further hearings were held on 30 September and 5 November 1997. On the latter date the applicants and their brother agreed on a settlement regulating the inheritance (Erbübereinkommen). The file was transferred to the notary and, at the hearing of 14 April 1998, the applicants and their brother agreed on a family arrangement regulating the division of the whole estate (Erbteilungsübereinkommen). On 6 May 1998 the District Court issued the certificate putting the statutory heir in possession of the estate (Einantwortungsurkunde). Thereupon, on 25 October 1999, the inheritance settlement was entered in the land register (Grundbuch).

Section 91 of the Courts Act (Gerichtsorganisationsgesetz), which has been in force since 1 January 1990, provides as follows. "(1) If a court is dilatory in taking any procedural step, such as announcing or holding a hearing, obtaining an expert’s report, or preparing a decision, any party may submit a request to this court for the superior court to impose an appropriate time-limit for the taking of the particular procedural step; unless sub-section (2) of this section applies, the court is required to submit the request to the superior court, together with its comments, forthwith. (2) If the court takes all the procedural steps specified in the request within four weeks after receipt, and so informs the party concerned, the request is deemed withdrawn unless the party declares within two weeks after service of the notification that it wishes to maintain its request.

(3) The request referred to in sub-section (1) shall be determined with special expedition by a chamber of the superior court consisting of three professional judges, one of whom shall preside; if the court has not been dilatory, the request shall be dismissed. This decision is not subject to appeal."