KALKAN contre la TURQUIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50920/99 prezentate de Hatice KALKAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 23 octombrie 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevall Maruste judecători M. O Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 august 1999 și înregistrată la 12 septembrie 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamanta, Hatice Kalkan, este un resortisant turc, născut în 1965. Recurenta, absolventă a Universităii pentru Litere de Istanbul, Secia pentru Limbi și Culturi Antice, lucrează în administraie în calitate de Cercetător în Muzeu Ea este reprezentată în fața Curții de către M Ata Yaznacnalu, Hasan Kemal Elban și Bilgütay Kural, avocați în Baroul de la Iulia. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 decembrie 1992, reclamanta, funcționarul care lucrează în calitate de arheolog, a solicitat Ministerului Științei ( La 28 februarie 1994, reclamanta nu a primit niciun răspuns și, în urma recursului în anulare, tribunalul administrativ a anulat decizia tacită a Ministerului. La o dată nespecificată, Ministerul a introdus un recurs în casație în fața Consiliului de Stat. La 21 mai 1997, Consiliul de Primă Instanță a clasat decizia de primă instanță pe motivul că, pe de o parte, având în vedere educația urmată și titlul obținut, reclamanta nu avea competența de a integra serviciul tehnic d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 18 septembrie 1997, în conformitate cu hotărârea Consiliului de Primă Instanță, Tribunalul Administrativ din Jurisdicție a respins acțiunea introdusă de reclamantă. La 19 februarie 1998, reclamanta a introdus o acțiune în casare în fața Consiliului de Stat împotriva deciziei de primă instanță. La 21 decembrie 1998, Consiliul de Stat a respins acțiunea introdusă de reclamantă. La art. 36 litera (g) din Legea nr. 657 privind funcționarii publici din statul respectiv prevede că Consiliul de Miniștri stabilește condițiile și modalitățile în care funcționarii pot fi transferați de la un serviciu administrativ la altul. din Protocolul nr. 1 la Convenție, coroborat cu art. 14, reclamanta se plângea de faptul că nu a fost transferată la serviciul tehnic din statul membru respectiv, fiind supusă unui statut care îi era mai puțin favorabil din punct de vedere financiar decât cel al funcționarilor care aveau aceleași funcții ca și ea. În acest sens, recurenta se plânge că durata procedurii administrative ar fi fost excedată de o perioadă rezonabilă de timp. În acest sens, se face referire la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel formulat, Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea constată că este necesar, în primul rând, să se stabilească dacă această dispoziție este aplicabilă prezentei cauze. Curtea consideră că art. 6 § 1 din Convenție se aplică procedurii în litigiu. Într-adevăr, utilizarea reclamantei, arheologului, n mai mult decât o participare directă sau indirectă la exercitarea autorității publice și la funcțiile de protejare a intereselor de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe de altă parte, Curtea arată că, pentru ca art. 6 alineatul (1) din Convenție să se aplice sub forma sa ; aceasta poate privi atât existența unui drept, cât și întinderea sau modalitățile de exercitare a acestuia. La sfârșitul procedurii trebuie să fie direct decisivă pentru dreptul în cauză, art. 6 alin. (1) din Convenție, care nu se mulțumește, pentru a intra în joc, cu o legătură nemărginită sau cu repercusiuni îndepărtate (a se vedea, printre altele, Hotărârea Balmer-Schafroth și alte c. Elveția din 26 august 1997, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1997-IV. Aceasta constată că: în temeiul articolului 36 litera (g) din Legea nr. 657 privind funcționarii și având în vedere învățământul urmat și titlul obținut, recurenta nu a îndeplinit calificările necesare pentru a susține în mod incriminabil că legislația internă relevantă îi cunoștea dreptul pe care îl revendica în fața Curții. În plus, Curtea are dreptul să dea faptelor cauzei, astfel cum le consideră ea ca fiind stabilite de diversele elemente aflate în posesia sa, o calificare juridică diferită de cea pe care recurenta le atribuie (a se vedea Hotărârea Guzzardi c. Italia din 6 noiembrie 1980, seria A nr. 39, § 63. În acest sens, reclamanta solicita, potrivit declarațiilor sale, în esență mutația sa de la serviciul administrativ d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Or, elementele furnizate Curții, luate în ansamblu, arată în mod clar că contestația pe care recurenta o ridicase se referea în mod clar la promovarea sa de la un serviciu administrativ la altul și nu la transferul său. Prin urmare, procedura administrativă inițiată de recurentă nu putea să se refere la drepturi și obligații de natură civilă în sensul articolului 6 din Convenție. Având în vedere considerațiile menționate anterior, Curtea consideră că art. 6 din Convenție nu găsește pe cale să se aplice procedurii în cauză. În consecință, aceasta trebuie respinsă ca fiind incompatibilă rațională cu Convenția în temeiul art. 35 alin. (3) din Convenție. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, coroborat cu art. 14, recurenta se plânge de acest lucru din cauza refuzului de a-și muta mutația la serviciul tehnic, a fost supusă unui statut care i-a fost mai puțin favorabil din punct de vedere financiar decât cel al funcționarilor care aveau aceleași funcții pe care le dețineau. 6 din Convenția la procedura în litigiu, Curtea consideră că această cauză trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în sensul art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, pronunță cererea inadmisibilă.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 50920/99

présentée par Hatice KALKAN

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le

23 octobre 2001 en une chambre composée de

M

mes

E.

Palm

,

présidente

,

W.

Thomassen

,

MM.

Gaukur

Jörundsson

,

R.

Türmen

,

C.

Bîrsan

,

J.

Casadevall

,

R.

Maruste

,

juges

,

et

de

M.

M. O’Boyle

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 12 août 1999 et enregistrée le 12 septembre 1999,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante, Hatice Kalkan, est une ressortissante turque, née en 1965. La requérante, diplômée de l’Université des lettres d’Istanbul, section des langues et cultures de l’Antiquité, travaille dans l’administration en qualité de «

chercheur en Musée

».

Elle est représentée devant la Cour par M

es

Ata Yazıcıoğlu, Hasan Kemal Elban et Bilgütay Kural, avocats au barreau d’Istanbul.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

Le 1

er

décembre 1992, la requérante, fonctionnaire travaillant en qualité d’archéologue, demanda au ministère de la Culture («

le ministère

»), direction générale des musées et des monuments, sa mutation du «

service administratif

» d’archéologie au «

service technique

» d’archéologie.

Le 28 février 1994, la requérante n’ayant obtenu aucune réponse et suite à son recours en annulation, le tribunal administratif d’Istanbul annula la décision tacite du ministère.

A une date non précisée, le ministère introduisit un recours en cassation devant le Conseil d’Etat.

Le 21 mai 1997, le Conseil d’Etat cassa la décision de première instance au motif que, d’une part, eu égard à l’enseignement suivi et au titre obtenu, la requérante n’était pas compétente pour intégrer le service technique d’archéologie et, d’autre part, elle ne remplissait pas les conditions de mutation telles que prévues par le décret du Conseil des Ministres du 17

septembre 1987.

Le 18 septembre 1997, se conformant à l’arrêt du Conseil d’Etat, le tribunal administratif d’Istanbul rejeta le recours introduit par la requérante.

Le 19 février 1998, la requérante introduisit un recours en cassation devant le Conseil d’Etat contre la décision de première instance.

Le 21 décembre 1998, le Conseil d’Etat rejeta le recours introduit par la requérante.

B.

Le droit interne pertinent

L’article 36 g) de la loi n° 657 relative aux fonctionnaires d’Etat dispose que le Conseil des Ministres détermine les conditions et les modalités dans lesquelles les fonctionnaires peuvent être mutés d’un service administratif à l’autre.

GRIEFS

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure administrative.

Invoquant l’article 1

er

du Protocole n° 1 à la Convention, combiné avec l’article 14, la requérante se plaint de ce que n’ayant pas été mutée au service technique d’archéologie, elle était soumise à un statut qui lui était moins favorable financièrement que celui des fonctionnaires qui exerçaient les mêmes fonctions qu’elle.

EN DROIT

1.

La requérante se plaint de ce que la durée de la procédure administrative aurait excédé le «

délai raisonnable

». Elle invoque à cet égard l’article 6 § 1 de la Convention ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

La Cour constate qu’il y a lieu, avant tout, de déterminer si cette disposition est applicable à la présente affaire. Elle estime que l’article 6 §

1 de la Convention est applicable à la procédure litigieuse. En effet, l’emploi de la requérante, archéologue, n’implique pas une participation directe ou indirecte à l’exercice de la puissance publique et aux fonctions visant à sauvegarder les intérêts de l’Etat ou des autres collectivités publiques (voir l’arrêt

Pellegrin c. France

[GC], n° 28541/95, §§ 40 et 66, CEDH 1999

‑

VIII).

Par ailleurs, la Cour relève d’emblée que, pour que l’article 6 § 1 de la Convention sous sa rubrique «

civile

» trouve à s’appliquer, il faut qu’il y ait «

contestation

» (

dispute

dans le texte anglais) sur un «

droit

» que l’on peut prétendre, au moins de manière défendable, reconnu en droit interne. Il doit s’agir d’une «

contestation

» sérieuse

; elle peut concerner aussi bien l’existence même d’un droit que son étendue ou ses modalités d’exercice. L’issue de la procédure doit être directement déterminante pour le droit en question, l’article 6 § 1 de la Convention ne se contentant pas, pour entrer en jeu, d’un lien ténu ni de répercussions lointaines (voir, entres autres, l’arrêt Balmer-Schafroth et autres c. Suisse du 26 août 1997,

Recueil des arrêts et décisions

1997-IV).

Elle constate qu’en vertu de l’article 36 g) de la loi n° 657 relative aux fonctionnaires et eu égard à l’enseignement suivi et au titre obtenu, la requérante ne remplissait pas les qualifications requises pour faire valoir de manière défendable que la législation interne pertinente lui connaissait le droit qu’elle revendique devant la Cour.

En outre, il est loisible à la Cour de donner aux faits de la cause, tels qu’elle les considère comme établis par les divers éléments en sa possession, une qualification juridique différente de celle que leur attribue la requérante (voir l’arrêt Guzzardi c. Italie du 6 novembre 1980, série A n°

39, § 63). En l’occurrence, la requérante sollicitait, selon ses dires, pour l’essentiel sa mutation du service administratif d’archéologie au service technique d’archéologie

; cela ressort aussi bien de son recours introduit devant le ministre de la Culture que du jugement du tribunal administratif d’Istanbul et de l’arrêt du Conseil d’Etat (voir les faits). Or, les éléments fournis à la Cour, pris dans leur globalité, montrent nettement que la contestation que la requérante soulevait avait manifestement trait à sa promotion d’un service administratif à un autre et non pas à sa mutation. Dès lors, la procédure administrative engagée par la requérante ne pouvait donc porter sur des droits et obligations de caractère civil au sens de l’article

6 de la Convention.

Au vu des considérations qui précèdent, la Cour estime que l’article 6 de la Convention ne trouve pas à s’appliquer à la procédure en cause.

Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté comme étant incompatible

ratione materiae

avec la Convention en application de l’article 35 § 3 de la Convention.

2.

Invoquant l’article 1

er

du Protocole n° 1 à la Convention, combiné avec l’article 14, la requérante se plaint de ce qu’en raison du refus de sa mutation au «

service technique

» d’archéologie, elle a été soumise à un statut qui lui était moins favorable financièrement que celui des fonctionnaires qui exerçaient les mêmes fonctions qu’elle.

Eu égard à la conclusion formulée concernant l’inapplicabilité de l’article

6 de la Convention à la procédure litigieuse, la Cour estime que ce grief doit être rejeté comme étant manifestement mal fondé au sens de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

Michael

O’Boyle

Elisabeth

Palm

Greffier

Présidente