CtEDO 23.10.2001 Auto

KONRAD v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
23.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KONRAD v. POLAND (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ De către Thomas KONRAD împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 23 octombrie 2001 în calitate de Cameră compusă de Președintele Ress Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto dna Vajić Pellonpää și grefierul Secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 29 iulie 1996 și înregistrată la 27 martie 1997, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia parțială din 16 noiembrie 2000, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Thomas Konrad, este un național german, care s-a născut în 1964 și a cărui ultima adresă permanentă a fost în Berlin. El nu a fost asistat de un avocat în cadrul procedurii dinaintea Curții. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Drzewicki, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Decembrie 1994 reclamantul a fost adus în fața Procurorului districtului Gdańsk ( Prokurator Rejonowy ), acuzat de agresiune cu intenția de a fura, intra în Polonia fără permisiunea de a intra și de a falsifica și deținut în reținere. La 27 iunie 1995, Procurorul districtului Gdańsk a depus un proiect de pronunțare de acuzație în fața Curții Regionale Gdańsk (Sīd Wojewódzki La 27 iunie 1997, reclamantul a fost eliberat sub supravegherea poliției, iar la scurt timp după aceea a plecat în Germania. Acțiunile au rămas la 14 iulie 1998. La 27 ianuarie 1999, grefierul a solicitat reclamantului să furnizeze informații referitoare la efectuarea procesului său. Întrucât reclamantul nu a răspuns, la 20 aprilie 2000, grefierul i-a trimis o altă scrisoare, întrebând dacă are intenția de a-și continua petiția și de a-l informa cu privire la termenii articolului 37 § 1 din Convenție. Iunie 2000. El a furnizat informațiile solicitate și a declarat că dorește să își urmeze cererea. La 16 noiembrie 2000, Curtea a anunțat plângerile în temeiul articolului 5 § 3 și al articolului 6 § 1 din Convenție guvernului polonez și a declarat restul cererii inadmisibilă. Martie 2001 Grefierul a trimis o scrisoare reclamantului, informand-o despre starea procedurii în cazul său. Această scrisoare a fost returnată mai târziu cu o notă care a precizat că livrarea nu a putut fi efectuată deoarece reclamantul a părăsit locul său de reședință. La 19 Martie 2001 Guvernul a depus observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile cazului. O copie a acestuia a fost trimisă reclamantului la 20 martie și a fost invitat să-și prezinte răspunsul până la 2 mai 2001. Reclamantul nu a observat acest termen, nici nu a solicitat prelungirea termenului respectiv. Având în vedere că, la 11 septembrie 2001, grefierul a informat încă o dată reclamantul cu privire la termenele prevăzute la art. 37 § 1 din Convenție și a reamintit că Curtea ar putea concluziona că nu a respectat procedura stabilită în cazul său a arătat că nu mai are intenția de a-și continua petiția. Scrisoarea relevantă a fost trimisă prin poștă înregistrată cu declarație de primire. A fost returnată cu un bilet care declară că reclamantul și-a părăsit locul de reședință în Berlin fără a indica o nouă adresă. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție că detenția sa în rezidenție era excesiv de lungă. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, el se plângea, de asemenea, că dreptul său de a avea acuzația penală împotriva lui determinată într-un „tempo rațional” nu a fost respectat. HOTĂRÂREA privind art. 5 § 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns cu privire la durata deținerii sale în reținere. El a susținut, în continuare, o încălcare a articolului 6 § 1 în sensul că acuzarea penală împotriva lui nu a fost determinată într-un „temps motivabil”. Guvernul contestat a invitat Curtea să respingă cererea ca fiind evident nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție. Cu toate acestea, având în vedere evenimentele care au avut loc după notificarea cererii au fost transmise guvernului polonez și după ce și-au prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, Curtea consideră că nu trebuie să se ocupe în mod substanțial de prezenta cerere și că art. 37 § 1 din Convenție ar trebui să fie aplicată. Această dispoziție, în partea sa relevantă, spune: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” În acest context, Curtea reamintește, de asemenea, că, în temeiul articolului 47 § 6 din Regulamentul Curții, „aplicanții trebuie să păstreze Curtea informată cu privire la orice schimbare de adresă și de orice circumstanță relevantă pentru cerere”. În temeiul acestei dispoziții, reclamantul trebuie să furnizeze cel puțin un minim de informații, și anume adresa poștală, permițând Curții să conducă corespondență cu el și să efectueze petiția sa. În cazul în cauză, nu numai că reclamantul nu a respectat termenul de depunere a plângerii sale, ci, din cauza faptului că nu a indicat orice adresă la care poate fi efectuată comunicarea cu el, a făcut, de asemenea, imposibil ca Curtea să continue examinarea cazului său. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își continue cererea și că nu mai este justificat să continue examinarea cazului său. În plus, Curtea nu constată niciun motiv de caracter general, astfel cum este definit la art. 37 § în amendă, care ar impune continuarea procedurii în acest caz în temeiul articolului respectiv. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă